Un proiect de exceptie, pentru curatarea apelor romanestiConf. dr. Marioara Godeanu</b><b>(Institutul de Ecologie Aplicata - Bucuresti)</b><b>"Dupa un an de la aplicarea proiectului nostru, pe un lac poluat, unde nu mai traia nici o nisiparita, au aparut zeci de rate si lisite"
Cercetator de exceptie in domeniul biologiei, d-na Marioara Godeanu le este cunoscuta cititorilor nostri, printr-un interviu care a starnit un enorm interes la data aparitiei sale, fiind legat de o tema aparte: "Sensibilitatea si capacitatea de comunicare a plantelor". Cititoarele revistei o stimeaza si o iubesc si pentru minunatele creme "Comag", produse la Institutul de Ecologie Aplicata din Bucuresti. Prezenta domniei sale in paginile revistei se datoreaza de data aceasta unei teme ceva mai "dramatice" si extrem de urgente: poluarea apelor romanesti.
Pentru cine nu stie inca, conf. dr. Marioara Godeanu este membra a unui grup de cercetare de care s-au speriat conducatorii de partid la inceputul deceniului al noualea. Auzind ei ca plantele comunica intre ele si pot primi chiar "comenzi" sau "sugestii" de la distanta, s-au gandit ca nu-i lucru curat, un leandru sau un crin devenind - mai stii? - o arma folosita de "dusmanii socialismului". Asa ca au interzis cercetarile incepand cu anul de gratie 1982. Putin prea tarziu, daca ne gandim ca fusese televizat deja filmul realizat de acest grup de cercetare, intitulat "Dincolo de linistea plantelor", film care a creat un curent ecologist extraordinar: parintii ajunsesera sa-si certe copiii daca rupeau o floare din parc, iar numarul balcoanelor incarcate cu ghivece de flori a crescut vertiginos. A fost, in felul ei, o solidarizare de masa impotriva dictaturii. Cum tot raul are si un miez de bine, doamna Godeanu si-a dedicat timpul si talentul unui alt subiect legat de ecologia aplicata: rolul plantelor in procesele de epurare a apelor. Subiect de arzatoare actualitate in zilele noastre, cand tot mai multe rauri si lacuri au fost otravite de iresponsabilitatea unor firme si a unor persoane lipsite de o educatie ecologica elementara.
Terorism de stat asupra Deltei Dunarii
Avand din belsug, in cuprinsul geografic al tarii lor, si rauri, si munti, si campii manoase, si fluviu, si delta, si mare, si paduri - romanii nu au acordat niciodata o prea mare atentie mediului inconjurator. Asa s-a ajuns la ideea aberanta de a se transforma Balta Mare a Brailei in "granar", iar canalele Deltei - in "porumbar", producand cel mai mare dezechilibru ecologic din Europa ultimilor doua mii de ani. Doamna Marioara Godeanu ne infatiseaza o imagine de cosmar, caruia i-am fost contemporani fara a putea interveni in nici un fel. "Oamenii nu stiu ce s-a intamplat in Delta Dunarii", spune doamna Godeanu. "Acolo a fost un fel de terorism de stat. Cand doctorul Ludovic Rudescu a spus ca Delta ar trebui sa functioneze ca un plaman al intregii tari, a fost dat la o parte de oamenii veniti sa respecte de sus. Acestia au realizat incinte indiguite dupa interese obscure, si nu dupa tehnologia urmaririi procesului natural. Ei nu au inteles ca Delta nu e un pamant, ci un biotop in vesnica formare si transformare. Printre cele dintai daune, a fost afectarea serioasa a celor patru drumuri de pasaj ale pasarilor spre si dinspre tarile calde. In loc de a fi protejate, zonele de rezervatie au fost atacate, necazul fiind prelungit pana in zilele noastre, cand parti din rezervatii au devenit, printr-o noua coruptie, zone rezidentiale pentru toti parvenitii tranzitiei.
Cea mai grava actiune distructiva a fost desecarea Insulei Mari a Brailei, care reprezenta puiernita Deltei. Aici isi depuneau icrele crapul, stiuca, salaul, somnul si bibanul - pesti cu care ne mandream in Europa. Pe langa aceasta, s-a mai facut una: s-a importat crapul chinezesc - o catastrofa instalata intai in zona experimentala de la Mila 24. In scurt timp, acest peste de cea mai proasta calitate, un fel de - asa cum existau inlocuitori de cafea, de salam sau de branza -, a scapat de sub control si s-a incrucisat cu pestii nostri, dand nastere unor hibrizi care au dedeterminat modificarea faunei piscicole autohtone, pierzandu-se astfel un potential economic si ecologic fantastic. Alt aspect: s-au construit iazuri piscicole, rupand armonia naturii. Pentru a le proteja de pasari, adica de pelicani si de lebede, s-a facut pasul urmator: s-a decis distrugerea acestora, declansand o campanie de vanatoare fara precedent, exact in perioadele interzise, de inmultire. Aceiasi pelicani au cazut victime paznicilor tarlalelor de porumb, care-i impuscau fara mila, pentru a nu strica lanurile acelea aparute prin ruperea echilibrelor naturii. In fine, in zilele noastre, pe langa distrugerile despre care presa a scris adeseori, exista si sperante de revenire la normal, atat cat se mai poate; un neobosit cercetator, Gogu Mircea, sustinut de olandezi, studiaza posibilitatea revenirii la pasajele traditionale ale pasarilor calatoare si testeaza Delta ca pe o sursa extraordinara de flora spontana, care constituie baza cercetarii pentru epurarea apelor prin plante, adica pentru transformarea Deltei intr-un filtru verde. In aceste cercetari este implicat si Institutul nostru, laboratorul pe care-l conduc."
O oferta pentru Primaria Capitalei: lacuri mai curate, mai sanatoase
- Cred ca am inteles corect: Delta v-a dat ideea filtrarii apelor poluate prin plante?
- Exact. Am experimentat 8 plante autohtone si 2 plante exotice (salata de apa si zambila de Nil), care au o mare capacitate de reproducere si iubesc apele poluate. Aceste tehnici vin de demult, de la arhitectul roman Vitruvius, care spunea: "Nu dati apele Romei in Tibru, pana nu le treceti printr-o insula de stuf". In prezent, am putea sa spunem cam asa: "Nu dati apele Bucurestiului in Dunare, pana nu le treceti printr-un filtru verde". Problema curatirii lacurilor ne-a preocupat de cel putin 15 ani. Unul dintre primele proiecte puse in practica se refera la Lacul Mircea-Voda din Dedulesti, in care se deversau reziduurile de la fermele de animale si de la fabrica de zahar "Ianca". Experimentul venea dupa cel de la Modelu (Calarasi), unde am curatat apele lacului Lupsanu (27 ha). Dupa un an de la aplicarea proiectului nostru, pe un lac poluat, unde nu mai traia nici o nisiparita, au aparut zeci de rate si lisite, precum si sase lebede care s-au cuibarit acolo. In esenta, ce presupune asemenea tehnologie? In primul rand, un fond de plante care ar urma sa existe la prima intrare si la iesirea apelor din lacurile Capitalei.
- Cine produce acest fond de plante?
- Piramida noastra ecologica de la Pitesti. Avem acolo o rezerva mare de astfel de plante, mari "amatoare" de cianuri, care ar fi suficienta pentru toate lacurile. Plantarea ar urma sa se faca numai dupa ce s-a efectuat curatirea de deseuri. Dupa o perioada scurta de adaptare, "argesencele" noastre incep sa se extinda pe suprafata lacului in cautare de "hrana", adica exact de agenti poluanti (cianuri, fosfati, nitriti, uleiuri, petrol etc.). Sunt extrem de lacome si ajung sa "se ingrase" binisor, producand 5 kg de vegetatie la metru patrat de planta. Recolta astfel obtinuta poate fi folosita ca furaje pentru animale sau ca ingrasamant de flori si legume, cat si pentru refacerea terenurilor degradate.
- Cand ar trebui sa inceapa plantarea?
- Chiar in aceste zile, adica dupa atingerea temperaturii de 15C. Mentionam, de asemenea, ca zambila de Nil impiedica si aparitia algelor plutitoare, deci si fenomenul de "inflorire" a lacurilor. Prin curatirea salbei de lacuri, s-ar elimina foarte usor sursele de infectare a aerului si a strandurilor, s-ar impiedica contaminarea apelor subterane, realizandu-se medii de viata propice faunei lacustre. Ceea ce a fost candva un paradis si un privilegiu al bucurestenilor - lacurile ca zone de relaxare, sport nautic si concerte in aer liber - a devenit, in zilele noastre, un spatiu al fricii si dezolarii. Depinde, asadar, de cat de ecologica este gandirea actuala de la Primarie; in ceea ce ne priveste, suntem gata sa conducem un eventual contract, fie si in mod experimental, pentru inceput.
- Tinand seama ca poluarea cu cianuri a starnit un scandal international, firma australiana de la Baia Mare, fiind somata sa plateasca peste 100 de milioane de dolari daune Ungariei, ar fi interesant, cred, sa le amintiti baimarenilor si, desigur, australienilor, de experimentul dvs.
- Am lucrat la cele doua mari iazuri din Baia Mare si am introdus stuful. Pornind de la margini, in fiecare batardou am facut niste septe (sicane de lemn), pe care le-am tratat cu niste culturi de bacterii. Dupa un an, am constatat ca stuful a inceput sa se intinda pe dedesubt, iar cianura din apa era desfacuta in carbon si azot - substante ideale pentru hrana stufului. In reziduurile din iazuri, se spunea ca sunt doar cianuri si cianati, alti poluanti nu erau luati in considerare. Era ignorat, de exemplu, arsenul - cauza adevarata a mortii pestilor din Tisa. Or, stuful nostru nu ierta nimic; distrugea prin descompunere toti poluantii, contribuind la crearea unui ecosistem artificial, a unui veritabil filtru verde, capabil sa retina pana la 90% din toate substantele otravitoare. De ce? Pentru ca plantele au proprietatea miraculoasa de a retine de 1200 de ori mai multi poluanti decat pot stoca, in general, apele reziduale. Iar ca sa incheiem pe un ton optimist, reamintesc responsabililor din Baia Mare ca, in cursul experimentului nostru, pe iazurile sinistre, pe deasupra carora nu supravietuiau nici tantarii, la un an dupa plantarea stufului, a aparut - miracol! - o libelula...Ion Longin Popescu
Cei interesati de proiectele Institutului de Ecologie Aplicata se pot adresa doamnei Godeanu, la telefon: 01/221.57.79, fax: 01/221.92.10 sau ii pot scrie pe urmatoarea adresa: I.E.P., Splaiul Independentei nr. 296, Bucuresti, cod 77700.
<b></b>