Forma maxima

Redactia
Dragoste la 50 de ani?Prof. univ. dr. Florin Tudose"In mod normal, aceasta varsta ar trebui sa fie cea mai frumoasa"- Iubire si erotism. Fantasme, gelozii si crize. Mai au ele dreptul la existenta si la 50 de ani? Dintr-o jena prost inteleasa, adeseori refuzam a discuta sincer, cu cartile pe fata, d...

Dragoste la 50 de ani?Prof. univ. dr. Florin Tudose"In mod normal, aceasta varsta ar trebui sa fie cea mai frumoasa"- Iubire si erotism. Fantasme, gelozii si crize. Mai au ele dreptul la existenta si la 50 de ani? Dintr-o jena prost inteleasa, adeseori refuzam a discuta sincer, cu cartile pe fata, despre ceea ce merge prost la varsta a doua. Adevarul doare, e greu de acceptat. In tot acest timp, nerezolvate, fisurile se adancesc. Sa discutam, deci. Sa intelegem. E singura terapie eficienta. Altfel, cuplul se destrama. In plina viteza, ajunge la capat de linie: sala de tribunal sau, si mai rau, cabinetul unui psihiatru -Sindromul "cuibului parasit"

- Domnule doctor Florin Tudose, ati publicat de curand o carte extrem de interesanta: "Erotica in cotidian". Acolo, printre altele, faceti o afirmatie surprinzatoare: iubirea si erotismul nu tin de varsta. Este o metafora sau un adevar?
- In mod normal, aceasta varsta ar trebui sa fie cea mai frumoasa. Este perioada de maxim echilibru si de implinire din viata unui om. Este momentul cand personalitatea noastra se implineste cu adevarat si ne aratam a fi ceea ce suntem. Am scapat de turbulentele adolescentei si nu suntem apasati nici de bolile si pierderile batranetii. Traim, cu alte cuvinte, o perioada a implinirilor si a rafinamentului, in timp ce, rodat si trecut prin multe, cuplul isi arata trainicia. Ce pierdem in cantitate, castigam calitativ. Devenim intrutotul jumatatea celuilalt. Si invers. Crizele care apar la inceputul casatoriei devin o amintire. Prin echilibru si maturitate, cuplul ofera mari compensatii. Mareste, de pilda, durata de viata. Se stie ca celibatarii traiesc mai putin decat cei casatoriti si, in mod sigur, sunt mai depresivi.
- Daca lucrurile stau asa, cum se explica atunci disputele si certurile, indiferenta sau chiar ura care mocnesc in unele familii cu experienta? Din vina cui un asemenea cuplu ajunge la divort?
- De regula, vina apartine amandurora. Principalul motiv este rutina. Din diferite pricini, unul sau altul din soti nu se mai intereseaza sa reprezinte ceva nou pentru partener: se imbraca mereu cu aceleasi haine, ramane captiv unor tabieturi monotone, impune sotului sau sotiei un stil de viata excesiv de sedentar, plicticos, previzibil. Remediul e simplu: reinnoirea permanenta, atentia acordata detaliilor, gesturilor marunte de afectiune. Mai ales la 50 de ani, trebuie sa cultivi ideea de a darui in permanenta - de la flori, la mici cadouri. Paradoxal cumva, cu cat inaintezi in varsta, cu atat creste nevoia de afectiune, de tandrete - mai ales pentru partenerii parasiti brusc de catre copii. Asta declanseaza in multe cazuri "sindromul de cuib parasit". Plecarea copiilor creeaza un gol, o lipsa, si putini oameni sunt dispusi sa recunoasca si sa constientizeze acest lucru. Brusc, cei doi parteneri se trezesc cu un plus de afectiune, pe care nu mai stiu sa-l gestioneze corect. Devin apatici, indiferenti unul cu altul. Nu e usor. Practic, cei doi trebuie sa reinvete, in singuratatea nou creata, sa traiasca impreuna. Important e sa redescoperi omul de langa tine, sa observi si sa admiri felul in care se imbraca, sa duci o viata activa. Statistica arata ca cel mai expus acestui "sindrom de cuib gol" este tatal, si nu mama, cum s-ar crede. In orice caz, este o mare greseala sa mizezi pe o perpetua legatura cu copilul, manifestand o protectie constanta si exagerata. Va suferi si parintele, dar si copilul, pe care il condamni cumva la imaturitate, la o copilarie prelungita.

Calaii domestici

- Domnule doctor, relatia dintre doi oameni e un miracol si un mare mister. Aici cred ca se manifesta cu adevarat dimensiunea noastra umana, intensa si imprevizibila. Aparitia copilului consacra si transforma, da cuplului o dimensiune cvasireligioasa, mistica. Ce se intampla cu acele cupluri care nu au copii? Sunt ele altfel decat familiile numeroase?
- Aparent, aceste cupluri sunt mai unite si pline de afectiune reciproca. In realitate, lucrurile nu stau asa, iar daca cei doi se izoleaza, isi restrang numarul de contacte sociale, preferand sa traiasca unul pentru altul, in final se dovedeste ca tot mai ramane un plus de afectivitate necheltuita, care va duce la crize grave. Am spus crize, nu neaparat divort. Totul depinde de calitatea cuplului. Daca respectivul cuplu pleaca de la inceput cu handicapul unor diferente si nepotriviri majore, aceste conflicte ajung sa se "coaca", sfarsind intr-o explozie intarziata si, adeseori, violenta. Altfel spus, cei doi ajung sa traiasca sub acelasi acoperis, ca doi straini. Foarte mult conteaza insa contextul, existenta unui ideal comun: o viziune comuna de viata, o preocupare identica, religioasa, ecologica, naturista etc. Asta da multa stabilitate si apara cuplul de felurite rupturi si clivaje. Important este - si intr-un caz, si in altul - ca nimeni sa nu-si canalizeze frustrarile sau agresivitatea pe celalalt partener - cel mai adesea nevinovat. Este vorba de acei oameni, numiti de literatura de specialitate "calai domestici" - persoane deosebit de amabile (lapte si miere) la serviciu, dar care acasa devin tirani pentru toti membrii familiei, cer respectarea unor reguli pana la absurd, ii devalorizeaza mereu pe cei apropiati, nu se arata niciodata multumiti etc.

Andropauza? O poveste!

- Vad ca nu ati pomenit nimic despre crizele hormonale, despre acele "nebunii" ale varstei, despre ultimele palpairi erotice pe care le incearca barbatul inainte de andropauza.
- Intr-adevar, exista o intreaga mitologie care insoteste varsta adultului. In definitiv, aceasta este si tema favorita a multor carti cu pretinse sfaturi despre viata, dar adevarul este altul. De pilda, imbatranirea barbatului a urcat de la 50 la 60 de ani. Nici varsta femeii adulte nu se mai respecta, celebrul roman al lui Balzac, "Femeie la 30 de ani", facandu-ne cumva sa zambim. In ecuatia erotismului a intervenit puternic un stil mai bun de viata, uzura biologica e mai putin vizibila, in timp ce noile mijloace medicale (de la Viagra la silicon, de la chirurgia estetica la tratamentul cu estrogeni) nu au facut decat sa prelungeasca tineretea si energiile vitale. Multe sunt prejudecatile privind sexualitatea cuplului. De pilda, cine ar crede ca, in S.U.A., 85% din casatorii se bazeaza pe fidelitate?! In medie, barbatii americani isi insala sotiile doar de 7 ori in viata, iar femeile de 2 ori. Vazand filmele si serialele americane, nu am crede ca familia in S.U.A. e atat de stabila. O alta prejudecata, astazi depasita, este cea a cuplului repede consacrat. Casatoria rapida, fara o cunoastere prealabila a partenerilor, implica riscuri uriase. Mult mai intelept este ca cei doi sa stea un timp impreuna, lucru deja oficializat in Germania sau in Franta, unde cei inca necasatoriti beneficiaza de unele avantaje, cum ar fi reducerea de pret la calatoriile pe calea ferata. Parerea mea este ca aici nu e vorba de o moda sau de consecinta unui libertinaj. E vorba de o necesitate. De un rodaj necesar.

Leacuri de dragoste

- Orice s-ar spune, varsta de 50 de ani presupune multe surprize si, mai ales, nelinisti. Ce sfaturi le-ati da acestor oameni? Ce ar trebui sa stie despre varsta lor?
- In primul rand, e bine sa nu-si ascunda varsta. Imaginea despre sine trebuie adaptata la sinele real. Este stupid si daunator sa aderam la valorile unei alte generatii, sa ne prefacem ca indragim hip-hop-ul si alte manele la moda, cand preferintele noastre au ramas la Beatles ori la Bob Dylan. De ce sa ne punem cercei in ureche sau sa ne tatuam partile intime? Tineretea nu se prelungeste cu decor si ornamente. Oricat ai incerca sa amani, momentul adevarului va sosi. Problema este daca te-ai pregatit pentru asta, daca te cunosti cu adevarat. Nu trebuie sa ne speriem de imbatranire. Organismul si psihismul nostru au destule mecanisme de aparare, prin intermediul carora nu suntem lasati sa fim foarte dezamagiti de sine. Un alt sfat: cumpatarea si intelepciunea, in timpul disputelor provocate de gelozie. Cineva trebuie sa cedeze. Surprinzator poate, aceasta nu e femeia. La ea functioneaza complexul de rivalitate, banuind, de pilda, in spatele unor mici fantezii erotice, existenta unei rivale. Putine femei au curajul sa accepte ca o aventura mai tomnatica a sotului nu o va inlocui. In astfel de situatii, cea mai buna solutie este dedramatizarea. Criza nu poate dura mult. Rar se intampla cand, la 50 de ani, barbatul isi iese cu adevarat din matca. In orice caz, un lucru e limpede: viata in doi se invata mereu si la orice varsta. Niciodata sa nu crezi ca le stii pe toate. Cand iubesti, nu o faci pentru a demonstra ceva cuiva. Iubesti pur si simplu, cu intelegere si generozitate.Sorin Preda
Ce fericire!6 reguli pentru o relatie armonioasa

Divorturile se inmultesc pe zi ce trece, de aceea orice sfat care ne poate ajuta sa reusim in casnicie (sau cuplu) este binevenit.
1. Cumpaniti-va asteptarile
Multi parteneri isi impovareaza viata in doi cu dorinte si asteptari exagerate: fericire fara-ntrerupere, sinceritate totala si super-sex in fiecare zi. Renuntati la aceste vise. In casnicie (sau cuplu), importante sunt armonia si gasirea unui drum comun.
2. Fiti toleranti
Sa-l iei pe cel de langa tine asa cum este - pare un lucru de la sine inteles. Dar exista si parteneri care nu se respecta, unul incercand permanent sa-l schimbe pe celalalt.
3. Atentie la comunicare!
Certurile si schimburile de cuvinte sunt ceva firesc, dar cei ce se bombardeaza intruna cu invinuiri si reprosuri nu mai recunosc adevarata problema, gasirea unei solutii fiind din ce in ce mai dificila. Regula de baza pentru o comunicare normala si corecta este urmatoarea: incercati sa va exprimati supararile prin mesaje la persoana intai. In loc de: "N-ai niciodata timp pentru mine", spuneti: "As vrea sa stau mai mult cu tine". In felul acesta, partenerul (partenera) va accepta mai usor pretentiile dvs.
4. Invatati din crize
In general, noi renuntam mult prea repede: cum se ivesc greutatile, ne grabim sa declaram ca relatia nu mai merge, aruncam prosopul si ne cautam un alt partener. In felul acesta nu progresam. Este, de fapt, repetarea acelorasi probleme, dar in alta "echipa". Ar trebui sa privim crizele ca pe o provocare. Si, doar acceptand-o, putem depasi impasul in care ne aflam.
5. Pastrati-va independenta
Ideea de a face totul impreuna creeaza incordare si este daunatoare cuplului. Pe langa viata alaturi de partener, continuati relatiile si contactele cu prietenii sau colegii dvs. Acestea nu impieteaza dragostea, ci o imbogatesc.
6. Nu supraestimati viata sexuala
In zilele noastre, majoritatea oamenilor se orienteaza dupa ceea ce vad la televizor, confruntandu-se cu o lume iluzorie, plina de pasiuni arzatoare si superorgasme. Absurditate totala! Conteaza doar ce simtiti si doriti dvs. Sexualitatea adevarata nu are nimic comun cu ideea de performanta!
Activi la batranete

Continuati si la o varsta mai inaintata activitatile fizice, spirituale si sociale. Intrebati-va in ce masura ati fi dispusi sa reluati indeletnicirile de odinioara.
- Profitati de timpul liber pe care vi-l ofera varsta si invatati lucruri noi. Si la batranete va puteti antrena gandirea si memoria.
- Analizati constient progresele care au loc in jurul dvs. (de exemplu, in domeniul tehnicii, al mediilor, al circulatiei) si intrebati-va cum ati putea beneficia de ele.
- Pastrati-va puterea de a va bucura de ceea ce este frumos in viata de zi cu zi. Daca gasiti probleme care sa va starneasca interesul, daca va puteti bucura de lucrurile placute si daca nu va resemnati in fata situatiilor grele, inseamna ca si starea sanatatii dvs. va fi pe masura asteptarilor.