</b><b>O trupa franco-algeriana triumfa la Bucuresti</b><b>Seba- Sase ritmuri pentru sase frati -
Desfasurat in ultimele zile de martie, la Arcub - o sala ce i-a obisnuit deja pe bucuresteni cu spectacole de calitate -, concertul formatiei Seba a aratat in primul rand deschiderea publicului, pofta lui de muzica, de dans si de evenimente de bun gust. Rand pe rand, cei sase frati - membri ai unei trupe apreciate in Franta, dar necunoscute la noi pana la acest concert - au aparut pe scena in semiobscur, in aplauzele publicului care sustineau ritmul. Atmosfera s-a incins foarte repede, iar spectatorii n-au asteptat sa fie invitati de doua ori - au venit in fata scenei pentru a dansa si a fi mai aproape de formatie, pret de aproape doua ceasuri. Aparuta pe scena in formula standard a unei trupe de pop-rock (clape, tobe, percutie, bas, chitara, voce), Seba a impresionat prin impletirea de ritmuri afro, arabesti, europene, prin minirecitalul de percutie la care au participat toti sase, prin entuziasmul si daruirea lor pe scena si, mai ales, prin stiinta de a comunica cu publicul, prin usurinta lor de a ajunge la inima oamenilor. In consecinta, bis-urile s-au tinut lant. Seba a fost cu greu lasata sa paraseasca scena, iar cei care au umplut Sala Arcub au avut parte de cateva pretioase momente de sarbatoare.
Intre tobele africane si salsa
In Algeria, Seba este denumirea pe care localnicii o dau regilor junglei, leilor, iar in Franta este numele unei trupe care are din ce in ce mai mult succes cu muzica sa, imbinare de ritmuri arabesti, pop, raggae si funk. Cei sase frati ai familiei Seba, nascuti in Franta din parinti algerieni, Mohamed, Ahmed, Farid, Houari, Abdel-Illah si Abdel Ouahb (aceasta este ordinea varstelor, primul are 39, iar cel mai tanar 29 de ani) au debutat in 1998. De curand le-a aparut un prim album, "Ewa", foarte bine primit, si concertele au depasit granitele Frantei, purtandu-i in Spania, Belgia, Germania, Statele Unite, Polinezia si Orientul Mijlociu. In Bucuresti, Seba a ajuns pentru a incheia Saptamana francofoniei, iar dupa spectacol si-a continuat periplul european ce va mai cuprinde Skopje, Pristina si Moscova.
"Cantam din toata inima, dam toata energia din noi, iar publicul ne este alaturi"
- Este muzica pentru voi o mostenire de familie? Cum ati inceput sa cantati?
- Unul din unchii nostri canta la acordeon, un alt unchi - la chitara. Canta si tata, mai mult pentru el, insa cea care ne-a transmis dragostea pentru muzica este mama. Ea confectiona instrumente de percutie traditionale algeriene - denumite bendir - si ne canta deseori pe cand eram mici; ne canta atunci cand ne legana in brate, inainte de culcare, sau atunci cand plangeam, caci muzica indulceste intotdeauna durerile. Avem, pe de o parte, ritmul Africii in sange, iar, pe de alta, am copilarit in Franta cu muzica occidentala, cu salsa, cu flamenco. Am crescut si am creat un grup cu o energie si cu un stil cu totul aparte, care imbina muzica algeriana - rai - cu cea europeana.
- Cat de importante sunt pentru muzica voastra originile africane? Aveti, atunci cand ajungeti in Algeria, senzatia ca va intoarceti acasa?
- Familia noastra a trait vreme de sapte generatii in satul algerian Msirda, pana cand, in 1948, dupa cel de-al doilea razboi mondial, bunicul a venit sa lucreze in Franta si s-a stabilit aici. Avem o sora nascuta in Algeria (in total, suntem sase frati si doua surori), insa noi ne-am nascut in Franta si toate amintirile noastre din copilarie sunt legate de aceasta tara. Credem, totusi, ca tot ceea ce tine de ritm in muzica noastra vine din originea noastra algeriana. Mergem des in Algeria, ne simtim acolo extraordinar, iar oamenii ne primesc cu o caldura nemaiintalnita. Ultima oara am fost in ianuarie, cand am cantat la un festival de binefacere pentru orfani - victime ale terorismului.
- Cum se nasc cantecele voastre, cine le compune?
- Mai intai scriem textul, la care Ahmed este cel mai harnic, iar apoi modelam muzica dupa versuri, adica este o munca de echipa. De altfel, tot ce poarta marca Seba este munca noastra. Suntem propriii nostri producatori, manageri, administratori. Avem o buna repartitie a sarcinilor, nu?
- Va ajuta mult faptul ca sunteti frati?
- Foarte multi ne-au spus ca trebuie sa fie foarte usor pentru noi. Suntem frati, ne cunoastem din totdeauna, treburile par ca merg ca pe roate. Ei bine, nu-i chiar asa. Exista si la noi conflicte, multe dintre ele destul de aprige, insa ceea ce ne reuneste mereu este muzica.
- In ultimii ani, muzica ethno este in mare voga in Europa. V-ati gandit sa va intoarceti si voi mai mult catre traditie sau va veti urma atractia spre sonoritatile pop?
- In culise, pe drum, intre prieteni, cantam deseori muzica traditionala, de percutie, insa la spectacole este altceva: ne mentinem stilul care ne-a adus succes, cel de imbinare intre doua culturi. Faptul ca sonoritatile algeriene sunt atat de bine primite inseamna o mare onoare pentru noi, inseamna ca am reusit ceea ce nu au reusit parintii nostri: sa fim ambasadorii acestei muzici in Europa si chiar in America. Muzica este un pretext de a arata oamenilor din tarile cu probleme etnice ca trebuie sa pastreze si sa respecte originile, cultura, atat pe ale lor cat si pe ale celor din jur. Asta-i un lucru foarte important, pentru ca, daca nu ar exista aceasta unicitate a fiecaruia, aceasta diversitate, lumea ar fi uniforma, ar deveni ca un camp cu flori frumoase, dar toate de aceeasi culoare.
- Ati cucerit publicul bucurestean chiar de la prima melodie. Care-i secretul, cum reusiti atat de rapid sa ajungeti la inima spectatorilor?
- Atmosfera extraordinara din timpul concertelor noastre vine ca un raspuns al faptului ca incercam sa cantam cu inima, incercam sa dam totul din noi. Un spectacol ca acesta de la Bucuresti ne absoarbe toata energia. Uita-te la noi in ce hal de oboseala suntem acum!Iulian Ignat
(Fotografiile autorului)