Scenariu cu vamesi
Undeva, la o vama de interior, zeci de Tir-uri stau la rand de 3-4 zile, asteptand vamuirea. Patronii marfii sunt disperati. Pierderile lor cresc cu fiecare ora de asteptare inutila. Pana la urma, n-au de ales: platesc "atentia" ceruta, in jur de 1000 de dolari (!) de fiecare camion. Si asta, doar pentru efortul vamesului de a-si ridica pretioasa persoana de pe scaun. Daca sunt gasiti cu nereguli sau daca pretind inchiderea ochilor pentru o tona-doua de marfa, respectivii vor "cotiza" separat. Cand nu platesc cash, patronii, in majoritatea lor turci si arabi ("sa le traiasca mamitica lor, ca multa pricopseala au adus ei pe capul unora dintre vamesi" - citat din memorie), ofera unora dintre posesorii de stampile cu insemnele Statului vacante de vis in statiunile Europei, in hoteluri de 5 stele si cu toate cheltuielile incluse.
Zidindu-si o vila cu 16 camere, un vames din sud a lansat zvonul ca ar fi gasit o comoara in peretii de paianta ai casei batranesti. Speriat de consecinte, a avut precautia sa se retraga in... afaceri. Asa a scapat si de posibila ancheta a politiei privind asa-zisa comoara, si de controalele ce-si inchipuia el ca se vor declansa dupa alegerile din 1996.
Mai putin speriati sunt unii vamesi de frontiera. Undeva, in nord-est, cam prin zonele in care se aude ca s-ar fi produs recent niste demiteri, functionarii in uniforme cenusii au pus stapanire pe "tot ce misca". Echipat cu un Audi 4, un sef al respectivei vami (sau, poate, deja fostul sef?) trece "de zece ori pe zi cu marfa" - citat din spovedania unui soldat granicer. Se spune ca omul are deja 7 (sapte!) case, precum si cateva apartamente in Bucuresti. Cafeaua traficata cu... autobuzul este incarcata in mereu aceleasi masini si dusa direct la bazarele din Suceava si Radauti. Cand se confisca "maruntisuri", cum ar fi 10-20 de bacsuri de pulpe de pui, vamesii nu se amesteca. Lasa actiunea pe seama "fomistilor", gen medicul de frontiera, proprietarul restaurantului deschis chiar acolo. Daca te opresti in satul Dornesti si vezi o vila de se intoarce dupa soare (sau, ma rog, soarele se intoarce dupa dansa), afla, trecatorule, ca e modesta constructie a celebrului vames "Adi". La 2 km de granita, asezata cam neinspirat in vecinatatea benzinariei "Severin", iti atrage privirile palatul adjunctului vamii, cu Mercedesul 600 Sel cu tot. De se intampla s-o iei spre Botosani, nu rata "obiectivul turistic" de la intersectie, vila de 10 camere a vamesului "cu Volkswagen Passat".
In fine, daca esti amator de mondenitati, ar fi bine sa stii, cititorule, ca biata localitate a cazut sub o adevarata plasa de familie. Fiii si fiicele sefilor de la toate institutiile locale s-au casatorit intre dansii, intarind astfel legamantul nescris al tacerii. Un singur intrus mai tulbura apele, un capitan "de cercetare", pe care-l vom numi d-l Ureche. Baiatul asta merge la "inaintare" si depisteaza traficantii de cafea. Daca insa indrazneste sa-i raporteze, ii ia foc celularul; in rezumat, i se spune cam asa: "Nu te amesteca, nu e jurisdictia ta". Se pare ca d-l Ureche nu se va da batut. Iar daca tot ne anunta guvernantii ca vor sa faca ordine la frontiere si in institutiile statului, n-ar strica sa inceapa odata cu ceva. Oferim scenariul de mai sus ca sursa de inspiratie.
Ion Longin Popescu