Spre statul politienesc?
Dupa Legea secretului de stat si Ordonanta de Urgenta nr. 29/2001 (privind organizarea si functionarea Ministerului de Interne), Guvernul Romaniei a mai facut, prin proiectul Legii accesului la informatii - initiat de ministrul de resort, Vasile Dancu -, inca un pas spre instaurarea unui regim de cenzura a mass-media. Proiectul, dupa cum sustine chiar d-l Dancu, a fost "construit ca o lege-cadru pentru alte doua legi", Legea privind protectia informatiilor clasificate si Legea privind prelucrarea datelor personale. El ar trebui sa intareasca "masurile de protectie a tinerilor sau siguranta nationala" si sa elimine aparitia unor informatii incomplete, mincinoase sau care ating bunul curs al Justitiei sau concurenta economica loiala. Cu alte cuvinte, proiectul ar urma sa igienizeze mass-media romaneasca, parazitata de tentative de manipulare informationala a opiniei publice, de santaje - mai mult sau mai putin - mascate, de false dezvaluiri, realizate cu scopuri politice ori economice foarte precise. D-l Dancu vrea deci un control eficient al accesului presei la informatiile de interes public, deoarece prin aceasta, respectivele informatii ajung la cetatean. Ca sa elimine impresia ca se ingradeste libertatea presei, d-l ministru precizeaza, in articolul 12 al proiectului, ca informatiile care favorizeaza sau acopera incalcarea legii de catre o autoritate sau institutie publica nu pot fi integrate in categoria informatiilor clasificate si reprezinta informatii de interes public. Noua lege ar face, asadar, un serviciu celei de-a "patra puteri in stat", intarindu-i credibilitatea si, concomitent, responsabilitatea.
O astfel de lege este, evident, necesara. Coroborata insa cu Legea secretului de stat si cu prevederile Ordonantei de Urgenta nr. 29/2001, ea devine insa un instrument de blocare a accesului liber al cetateanului la informatiile de interes public, o modalitate de anulare a libertatii presei, prin sanctiunile prevazute pentru dezvaluirea "informatiilor clasificate". In proiectul d-lui Dancu se prevede expres ca institutiile publice (in care sunt incluse si regiile autonome - sursele marilor afaceri ale tranzitiei) pot refuza, in conditiile legii, sa furnizeze anume informatii, fara a fi sanctionate daca se demonstreaza ca astfel au "clasificat" informatii ce tin, in fapt, de interesul public. Autoritatile si institutiile prin care functioneaza sunt obligate sa comunice opt categorii de informatii, de la actele normative ce le reglementeaza organizarea si functionarea, programele si strategiile proprii pana la sursele financiare, bugetul si bilantul contabil. Pentru oricare alta informatie de interes public, cetateanul - mai ales "cetateanul-ziarist" - trebuie sa inainteze o cerere scrisa, la care autoritatea sau institutia in cauza va raspunde in zece sau, cel mult, treizeci de zile, in functie de complexitatea "lucrarilor de documentare". Daca un jurnalist va dezvalui o afacere murdara, declasificand astfel informatiile legate de ea, el va suporta consecintele, atata vreme cat Justitia nu se va pronunta in cazul dat. Se stie ca in Romania institutiile judiciare functioneaza partizan, blocand sau musamalizand multe procese legate de afaceri murdare. Ca sa fie "acoperit", jurnalistul ar trebui, deci, sa astepte raspunsul la "cererea scrisa", pierzand astfel sansa unei dezvaluiri de senzatie, calde, pentru care, desigur, isi asuma responsabilitatea. In zece sau treizeci de zile, o institutie implicata, sesizata astfel, are timp sa stearga urmele, sa faca disparute anume probe, sa obtina "clasificarea" informatiilor.
Daca nu ar fi fost asociata cu Legea secretului de Stat si cu Ordonanta de Urgenta nr. 29 am fi spus ca noul proiect de lege, necesar de altfel, are anume imperfectiuni care, in dezbaterile parlamentare, ar fi fost amendate, corijate. Dar, controversata Lege a secretului de Stat a ingradit sever dreptul cetateanului de a afla cum functioneaza, pe anume domenii, depozitarul contractului sau social, secret de stat putand fi clasificat orice act pe care Puterea il realizeaza, indiferent ca el priveste ansamblul comunitatii sau doar un anume grup interesat din ea. Legea permite Puterii sa isi impuna, dupa imprejurari, vointa arbitrara. Ca sa inlature criticile, Guvernul a sustinut ca, prin respectiva lege, Romania se aliniaza la standardele organizatiei la care spera sa adere, Nato. Confruntarea cu legislatiile pe domeniu din statele membre ale Nato a demonstrat insa ca afirmatia este, cel putin, o exagerare. Iar Ordonanta 29 merge si mai departe, acordand Ministerului de Interne dreptul de a obtine, prelucra, stoca si valorifica orice fel de informatii culese cu mijloace specifice, inclusiv prin urmarirea persoanelor, interceptarea convorbirilor private, violarea corespondentei etc., fara aprobarea Ministerului Public. Ministerul de Interne poate sa foloseasca la discretie, sub acoperire, persoane fizice sau juridice in acest scop. Or, dupa cum au remarcat mai multi parlamentari din Opozitie, in acest mod se incalca flagrant prevederile Constitutiei, prin care autoritatile sunt obligate sa ocroteasca si sa respecte viata intima, familiala si privata a cetatenilor. Ministerul de Interne capata prin ordonanta in cauza puteri discretionare, putand fi oricand transformat nu doar intr-un instrument de dominare - prin santaj, ca urmare a abuzului informational - a cetatenilor, ci si intr-o adevarata politie politica. Prin Ordonanta 29 sunt atinse libertatile tuturor cetatenilor. In scrisoarea deschisa, adresata de grupul parlamentar al Pd din Camera Deputatilor premierului Adrian Nastase, se sustine, de altfel, direct: "Prin dreptul acordat Ministerului de Interne de a solicita si de a obtine de la autoritatile publice, persoane fizice sau juridice informatii, date si documente necesare, in vederea indeplinirii atributiilor stabilite prin lege, in mod clar toti cetatenii Romaniei sunt transformati in informatori ai Ministerului de Interne". Ministerul de Interne este, practic, indemnat sa reia un obicei respingator al fostei Securitati.
Proiectul de lege al d-lui Dancu completeaza, deci, o serie de prevederi administrative clar antidemocratice. Prin el se urmareste blocarea ultimei posibilitati a cetateanului de a amenda o putere ce nu isi mai urmareste decat interesele oculte. Presa este cainele de paza al democratiei. Legea d-lui Dancu ii favorizeaza pe cei care au ceva de ascuns. De la afaceri oneroase la practici sau actiuni politice contrare interesului national. Pe baza ei, dezvaluirea unor jocuri politice din - sa zicem - zona gri a integrarii europene si euro-atlantice poate fi desemnata drept atentat la siguranta nationala. Prezentarea unor afaceri, precum celebra "Tigareta", ar deveni imposibila, intrucat, daca sunt implicate institutiile publice, cum s-a intamplat in cazul dat, ele ar deveni secrete de stat, deci informatii clasificate. Proiectul d-lui Dancu urmareste sa blocheze accesul presei la culisele puterii. Care, protejata astfel, isi va putea urmari in impunitate atingerea obiectivelor. Impreuna cu Legea secretului de Stat si Ordonanta nr. 29, ea va asigura in Romania o liniste de cimitir. Cum era acum vreo unsprezece ani.
Cele trei initiative legislative concretizeaza spaima Pdsr-ului ca ar putea pierde, prin exercitiul democratic, puterea. Decizia cu care Guvernul Nastase parea ca va continua realizarea Reformei si planul de aderare la structurile europene si euro-atlantice pare ca s-a mai domolit. Obiectivele anuntate public sunt inca departe de a fi atinse. Iar naravurile fostei guvernari Pdsr-iste de acum patru ani par a fi reaparut. "Scandalul Grecea" a aratat cat de extinsa este reteaua intereselor mafiote in Romania. D-l Grecea a facut insa pentru Putere un act nepermis. A dezvaluit presei o informatie care, cu certitudine, ar fi fost clasificata. In consecinta, a fost demis. Cazul Grecea este deci un avertisment. Administratia stie insa ca astfel de dezvaluiri ii erodeaza prestigiul. Cum se va intampla si in situatia ratarii "tintelor" urmarite de toate guvernarile post-decembriste: admiterea in Nato si Ue. Pentru un partid aflat la putere, o astfel de eventualitate poate duce, daca democratia functioneaza, la pierderea alegerilor. In urma celor trei propuneri de legi, liderii Pdsr par a se fi gandit la o asemenea posibilitate, pe care vor sa o excluda cu orice pret. Inclusiv cu renuntarea la ceea ce s-a castigat dupa 1989. Chiar si printr-o reintoarcere dezonoranta la practicile politienesti ale fostului regim comunist. Cu cele trei formule legislative adoptate, in Romania nu va mai putea insa nimeni sa o arate.Toma Roman