Topul Evenimentelor Culturale
Mircea Albulescu
Primavara cu vesti bune</b> Pe 1 aprilie, iesim in premiera cu "Cadavrul viu". Sper ca data premierei sa nu fie o pacaleala, oricum, spectacolul nu va fi o gluma. Ne asigura valoarea operei lui Tolstoi, ambitia regizorului Gelu Colceag si personalitatea interpretilor: Mircea Rusu, Marius Bodochi, Simona Bondoc. Subsemnatul e printul Abrezkov, cel care "organizeaza" destinele personajelor. O alta veste buna: noua directie a teatrului nostru - teatru ce-si pierduse titulatura de Teatru National "I.L. Caragiale" - si-a reluat onorantul titlu. Iar fosta Sala Atelier, numita pana acum impersonal 99, va purta, cum e normal pentru prima scena a tarii care-si cinsteste marii dramaturgi, numele lui Marin Sorescu. S-a reluat, de curand, si tot cu sali pline, ca la inceput - spectacolul "Numele trandafirului", dupa Umberto Eco. Suntem singurul teatru din lume care a primit din partea autorului aprobarea dramatizarii celebrului sau roman. Tot o reluare, de fapt o readaptare pentru scena Teatrului National, in aceeasi regie a lui Mircea Cornisteanu, e piesa in doua personaje de A. Gurney, "Cu dragoste, eu". O jucasem mai intai la teatrul din Brasov, alaturi de partenera mea si de acum, invincibila Ileana Stana Ionescu. De asta data, la Bucuresti, ne trimitem unul altuia frumoasele scrisori de dragoste, interpretate candva de George Constantin si Irina Mazanitis. Astept cu nerabdare joia urmatoare - nu stiu daca informatia mea va aparea in revista noastra draga "Formula As" la timp - pentru a urmari primul episod din serialul Tv "Martorii". "Compar" si eu acolo, ca "martor", in fata judecatii marelui public. Daca verdictul va fi favorabil, celor sase episoade regizate de Serban Marinescu si Dan Pita li se vor adauga alte sase ale aceluiasi autor al scenariului - Bogdan Ficeac.
<b>Ilinca Goia
Intre Dulcineea si Desdemona
Primavara mi-a adus o mare bucurie: am revenit in Teatrul National, unde am jucat in 89 Liza din "Vassa Jeleznova", in compania marelui George Constantin. Tot alaturi de un Constantin - dar Costel Constantin - repet acum Desdemona din "Othello"; de fapt, suntem trei Desdemone, alternativ, si toate trei brune, nu blonde, cum ne deprinsesera alte spectacole si filme. Alternez rolul Desdemonei cu Lamia Beligan si cu o studenta de la Facultatea de Teatru. Si tot in alternanta, de asta data cu Maia Morgenstern, o joc pe Dulcineea del Toboso, din musicalul "Omul din la Mancha". Mi-am dorit enorm acest rol, pe care-l studiasem la New York acum doi ani, cand m-am specializat in genul musical. Astept sa se reia filmarile intrerupte din motive de bani la filmul lui Nicolae Opritescu despre Revolutia din 89. Sustin rolul principal in acest film-remember. Iar acasa, pe post de mama, incep sa pregatesc tortul pentru aniversarea lui Nikita, care implineste saptamana asta patru ani. Va trebui sa fie un tort urias, pentru toata grupa mica de la gradinita. Nikita n-a devenit prescolar decat din toamna trecuta, dar deja si-a facut prieteni in toate grupele.Alice Manoiu
Topul evenimentelor teatrale
La Teatrul "Nottara" - un "restitutio"... nu chiar "in integrum" al lui Teodor Mazilu
Desigur, ar fi fost imposibil ca excelentul teatru de pe Bulevardul Magheru (construit candva de inginerul constructor Liviu Ciulei pentru fiul sau, Liviu, cel ce avea sa faca o emblema, un titlu de noblete al teatrului romanesc si european din numele de Ciulei) sa-si propuna o "Integrala Mazilu". Oricum, gestul trebuie salutat cu aplauze entuziaste, intrucat, de multi ani incoace, marii dramaturgi romani (clasici si contemporani) sunt ocoliti, parca cu buna stiinta, de unele teatre. E greu de dat o explicatie pentru o asemenea atitudine. Snobism ieftin? Goana dupa succesul adesea facil? Greu de spus! Oricum, trebuie aplaudata inspiratia cu care foarte talentatul regizor Nicolae Scarlat a dat o noua interpretare stralucitului text incarcat de ironia amara a lui Mazilu. Secondat de o efervescenta echipa de foarte talentati actori ("clasici" si tineri - Ion Dichiseanu, Camelia Zorlescu, Constantin Cotimanis, Valentin Uritescu, Marius Ciripan si Monalisa Basarab), si ajutat de scenografia inspirata a Stefaniei Cenean, Nicky Scarlat, a adus un binevenit omagiu lui Teodor Mazilu - dramaturg comparat, adesea, cu conationalul nostru, Eugen Ionescu. Norocul teatrului romanesc este ca Mazilu nu s-a expatriat. Ghinionul lui Mazilu este ca nici azi, dupa atatia ani de la Revolutie, nu stim sa ne cinstim cum se cuvine valorile. Avea dreptate "bietul" Mazilu - boem intre boemii Bucurestilor, asemenea, poate, lui Nichita - cand afirma ca: "Prostia - prin insasi natura ei - are o mare putere de adaptare. Uneori, se adapteaza atat de bine, incat se confunda cu inteligenta". Alergati sa vedeti spectacolul de la "Nottara", ca sa va convingeti "Ce frumos e in Septembrie la Venetia!"...Silvia Kerim
Carte. Selectia Formula As
- Bohumil Hrabal, "L-am servit pe regele Angliei", roman, traducere din limba ceha de Jean Grosu, cuvant inainte de Daciana Branea, nota bibliografica de Bohuslav Hoffmann, Editura Univers, 240 pag. Faima lui Bohumil Hrabal (1914-1997), cel mai mare narator al literaturii cehe contemporane, a ajuns la noi pe cai ocolite, prin alte limbi de circulatie, caci si in patria lui era cenzurat in timpul comunismului, fiind considerat un demistificator subversiv. Virtuoz al umorului grotesc, al tragicomicului impregnat de un umanism profund, ca si inaintasul sau, Jaroslav Hasek, Hrabal are ca eroi oameni simpli, palavragii simpatici, asemanatori soldatului Svejk, care au mereu pofta de vorba si ceva de povestit cu naturaletea flecarelilor la un pahar, dar aceste istorii particulare reflecta istoria secolului Xx, care numai vesela n-a fost. Scrisul lui Hrabal e nutrit din experientele multor meserii pe care autorul le-a practicat, caci, desi doctor in Drept, a lucrat ca muncitor la Caile Ferate si la o otelarie, a fost ambalator la un centru de colectare a deseurilor, comis-voiajor, manipulator de decoruri si figurant intr-un teatru, si-a petrecut mult timp prin carciumile mahalalelor pragheze si din toate aceste medii s-a inspirat in prozele lui. Regizorii noului val al cinematografiei cehe au gasit o mina de aur in ele, in special Jiri Menzel, care a primit mari premii pentru ecranizarile dupa Hrabal ("Trenuri strict supravegheate" - Oscarul in 1967, "Ciocarlii pe sarma" - Ursul de aur in 1991. Ambele au rulat si la noi, au fost programate si la televiziune in urma cu cativa ani). Dar opera lui Bohumil Hrabal poate fi citita in romaneste abia de cateva luni: dupa volumul de povestiri "Minunea noastra cea de toate zilele", aparut la sfarsitul anului trecut la Editura Univers, in traducerea lui Jean Grosu (faimosul traducator al lui Hasek), la aceeasi editura si in aceeasi traducere a fost publicat recent romanul pe care vi-l recomand azi. Ambele se gasesc in librarii. In schimb, nu stiu sa va spun unde sunt difuzate alte sase carti de Bohumil Hrabal, traduse de Andrej Stefanco si Corneliu Barborica la Editura Societatii Culturale si Stiintifice "Ivan Krasko" din Nadlac, anul trecut: "Trenuri cu prioritate" (dupa care s-a facut filmul), "Ore de dans pentru varstnici si avansati", "Flecarii", "Barbarul tandru", "Prea zgomotoasa singuratate" si "Vreti sa vedeti Praga de aur?". Daca, citind romanul, veti dori sa cunoasteti si restul operei (pun pariu ca asa se va intampla, fiindca Hrabal e un scriitor de care te indragostesti), va dau adresa Editurii "Ivan Krasko": str. Independentei nr. 34, Nadlac, judetul Arad. Revenind la roman, "L-am servit pe regele Angliei" e povestea, narata la persoana I, a unui om marunt si la propriu, si la figurat, dornic sa se imbogateasca pentru a-si depasi complexele. Incepe cu slujba de picolo in localul unui hotel de provincie si face cariera de chelner in restaurante din ce in ce mai selecte, ii serveste in timpul ocupatiei germane pe nemti si se insoara cu "o ariana", procreand, in cadrul programului de purificare rasiala, un copil idiot, apoi ajunge, in primii ani de comunism, milionar si proprietar al unui hotel cu restaurant de la periferia Pragai, pentru ca, in cele din urma, sa renunte la tot si sa se retraga in singuratatea muntilor. Rezumata asa, cartea isi pierde farmecul, fiindca acesta e doar firul central, impletit intr-o tesatura de alte si alte istorioare semnificative pentru istoria ceha din secolul Xx, pentru varietatea tipologiilor umane si pentru hazardul ce guverneaza destinele. Umorul dezlantuit, adesea grotesc, vitalitatea personajelor, autenticitatea lor emotionala, insolitul experientelor care, desi te fac sa razi, au un subtext grav, fac din acest roman o capodopera.Adriana Bittel