Sub lupa

Redactia
Ion in tara minunilorDe mult timp viseaza romanul la vremurile in care va ninge cu faina, vor curge la robinetul de la baie lapte si miere, si vin la cel din bucatarie, fructele pamantului vor cadea din pom direct in traista si tot ce va atinge se va preface in aur. In campaniile electorale, discurs...

Ion in tara minunilor</b><b>De mult timp viseaza romanul la vremurile in care va ninge cu faina, vor curge la robinetul de la baie lapte si miere, si vin la cel din bucatarie, fructele pamantului vor cadea din pom direct in traista si tot ce va atinge se va preface in aur. In campaniile electorale, discursurile au fost mereu pline de asemenea evocari idilice.
Si chiar daca politicienii nu au nici un merit, ni se intampla uneori sa credem ca ne aflam in plina utopie. Asa au gandit, de pilda, taranii din lunca Siretului cand raul s-a albit de peste. E drept, pestele care plutea era cam mort si li s-a spus sa nu-l manance. Zadarnic. Oamenii au intins gratarele, au prins pestele cu furculita si l-au mancat la fata locului, cu mujdei. Unii au spus, dupa perfuzii si clisme, ca, desi au fost cu un picior in iad, cu celalalt au pasit in rai. Ce daca le-a fost rau? Macar aveau burta plina!
Pamantul bogat din care au tasnit atatea recolte ametitoare, cincinalele in trei ani si jumatate, izvoarele de lapte si miere nu mai sunt pentru saracii nostri doar figuri de stil, ci realitati. Din ce in ce mai halucinante.
Asa se face ca, timp de cateva saptamani, locuitorii orasului hunedorean Brad au baut de la robinet apa cu gust de tuica. De la mic la mare, toti se spalau pe cap, pe dinti si in urechi cu tuica, mancau ciorba de tuica si beau ceai de tuica. Carciumile au trait zile grele. Clientii obisnuiti nu-si mai plateau cotizatia! Ca niciodata, preferau sa stea in cada. Cu toate ca apa era rece, macar era buna de baut. Misterul a fost limpezit la zile bune dupa declansarea fenomenului. In regiune se produce tuica multa, chiar cea mai buna din tara, se zice. Producatorii au aruncat resturile in vadul Crisului Alb, rau care alimenteaza reteaua de apa potabila a orasului. Borhotul a acoperit hectare de pamant. Pana si caprele cadeau late - am putea zice ca se imbatau ca porcii? -, doar ce treceau prin preajma campului intens inmiresmat. Ploile au spalat mireasma, ducand-o de-a dreptul in reteaua de apa freatica. Pentru multi, aceasta explicatie a fost inutila. Chiar daca fenomenul avea o logica, apa de la robinet devenise o dovada incontestabila a interventiei lui Dumnezeu in treburile prea casnice ale omului. Romania - pamant stramosesc, tara a tuturor minunilor! Localnicii au continuat sa-si spele pacatele cu apa sfintita de la robinet, sperand ca Primaria sa nu intervina, dupa prostul ei obicei, cand ti-e lumea mai draga, sa opreasca izvorul minunilor pentru a reda apei de baut binecunoscutul gust de cloceala, clor si pamant.
Si apa taranilor din Aninoasa, judetul Gorj, are proprietati miraculoase. De multa vreme, ei nu mai scot din fantani decat gazolina. Pe marginea drumului poti vedea zeci de localnici care te imbie cu bidoane cu gazolina proaspata, scoasa direct din fantana. Ei dau bidoane la schimb pentru apa de baut. Daca ai un bidon de apa, te poti face cu cateva de gazolina. Chiar daca o vreme s-a crezut ca le-a pus Dumnezeu mana in cap si le-a ascultat dorintele, transformand campul cu fantani intr-unul cu sonde, ca in Kuweit, si in acest caz explicatia fenomenului sta in puterea omului si creativitatea romanului. Iata de ce. Prin preajma localitatii trecea o retea de conducte pentru benzina. Normal, regiunea a devenit o zona de agrement pentru majoritatea bandelor de hoti de benzina. Abia reparau muncitorii de la Conpet conductele intr-o parte, ca hotii veneau si spargeau in alte zece. Si asa se face ca, pe tot parcursul ei, conducta musteste de benzina care se infiltreaza in pamant. Panza de apa freatica a preluat cea mai mare parte a benzinei si astfel oamenii au acum sonde in curte.
Si chiar daca, deocamdata, vinul si mierea nu curg la robinet, romanul viseaza in continuare la vremurile cand se va intampla si asta. Motive are destule.N.C. Munteanu