Martirii Crestine
Biserica rupta din Ghelar- Una dintre cele mai mari biserici din Transilvania, din punctul de vedere al suprafetei pictate, biserica din Ghelar (judetul Hunedoara) risca sa se prabuseasca sub privirile fie neputincioase, fie indiferente ale celor ce i-au provocat rani -</b> <b>Din Hunedoara spre Ghelar te indruma niste indicatoare de tabla ruginite si cu vopseaua sarita, pe care cu greu se distinge numele localitatii unde vrei sa ajungi. Autobuzul vine cu o intarziere de jumatate de ora. Calatorii, prinsi cu problemele zilei ce abia incepe, stau tacuti, privind absenti dincolo de geamurile aburite ale masinii. Soseaua e asfaltata sau, mai bine zis, a fost candva, acum gropile ce se casca una langa alta punand la grea incercare nervii soferilor. De o parte si de alta a drumului, paduri si stanci. Din loc in loc, matisori firavi de rachita. Primavara da semne ca e deja aici.
Dupa mai bine de patruzeci de minute de mers, localitatea Ghelar. Primele imagini pe care se opresc privirile sunt cele cateva funiculare, incremenite in nemiscare deasupra satului, si, dominand intreaga zona, Catedrala. Biserica rupta din Ghelar.
Minunea vindecarii prin rugaciuni
Localnicii din Ghelar sunt, conform marturiilor arheologice si istorice, ortodocsi inca de la inceputurile existentei asezarii. Ruinele unei biserici foarte vechi se gasesc si acum in locul numit Valea Caselor. Se stie ca a fost ortodoxa si ca, in jurul anului 1730, a fost luata de autoritatile habsburgice si transformata in biserica unita. Timp de 40 de ani, slujbele ortodoxe au fost oficiate in sura unui localnic, numit Zaca. Romanii de aici erau foarte saraci si-si puneau nadejdea intr-o minune care sa le aduca biserica meritata si dorita. "Cand posibilitatile omenesti sunt limitate de neputinta, Dumnezeu le dezmargineste tainic", marturiseste preotul Vasile Vlad, parohul de astazi al bisericii din Ghelar. Asa s-a intamplat si in cazul crestinilor ortodocsi din localitate.
Traditia spune ca slujirea Sfantului Maslu de catre preotii ortodocsi din Ghelar a vindecat de cancer pe sotia grofului calvin Gheorghe Berevoi, dintr-un sat invecinat, Govajdie. Drept multumire, acesta a ajutat financiar dorinta celor din Ghelar de a-si ridica o biserica din piatra. Aceasta a fost inaltata in 1770, pe locul numit Deal. A fost sfintita si impodobita cu iconostas si pictura prin osteneala mesterului Nicolae Zugravul din Tara Romaneasca. Vreme de 200 de ani, fumul tamaiei si murmurul slujbelor bisericesti n-au incetat a se revarsa de aici peste sat. In primele decenii ale secolului al Xx-lea, Ghelarul a fost pastorit de preotul Gheorghe Hentea, unul dintre misionarii romani care au dus ortodoxia pe pamantul american. Inca din acea vreme, localnicii nadajduiau sa ridice o noua biserica. Insa gandul acesta avea sa prinda trup abia sub pastorirea preotului Nerva Florea.
</b><b>Visul parintelui Florea
Istoria noului sfant lacas nu este una obisnuita, fiecare povestitor adaugandu-i necesara farama de mit. Peste timp insa marturie statornica ramane insasi Catedrala, numita astfel datorita dimensiunilor sale impresionante: 47 de metri inaltime, 47 de metri lungime si 22 de metri latime. Cei din Ghelar si din intreaga zona a judetului Hunedoara stiu ca zidirea aceasta este ctitoria parintelui Nerva Florea. De 11 ani, trupul sau se odihneste in interiorul bisericii, sub o lespede de marmura neagra, langa care o candela micuta sta mereu aprinsa. Parintele Nerva Florea a vazut lumina zilei in Tara Motilor, la doar cativa kilometri de locul unde Craisorul Muntilor, Avram Iancu, a inchis ochii, pe prispa unei case din Baia de Cris. In timpul studentiei, la Sibiu si Cernauti, in gandurile viitorului preot isi face loc dorinta de a zidi "o biserica mareata", cum singur marturisea. Ajunge dascal de religie la Hunedoara, apoi, in 1939, este numit preot la Ghelar. "Atunci am avut o viziune. Am vazut biserica ce trebuia sa se inalte", scrie in insemnarile sale preotul Florea. Marturisirea aceasta i-a facut pe multi sa afirme ca la baza ridicarii catedralei a stat visul parintelui. Acesta i-ar fi dat viata incepand cu proiectul constructiei, intocmit de el insusi, desi nu avea nici un fel de cunostinte de arhitectura. Oamenii din sat stiu insa ca la concretizarea visului parintelui Florea, in fapt propriul lor vis, intr-un fel sau altul fiecare a pus cel putin o caramida. Proiectele si calculele tehnice de rezistenta au fost apoi efectuate de inginerul Neugebauer si revizuite de Serviciul Tehnic al Mitropoliei Aradului, condus de I. Cernea, si de un grup de opt arhitecti ai Patriarhiei Romane, indrumati de inginerul arhitect Berechet.
In 17 septembrie 1939, initiativei preotului ii raspund credinciosii ortodocsi truditori in minele din localitate. Astfel, ei hotarasc sa doneze, pentru ridicarea Catedralei, timp de trei ani, cate cinci procente din salariul lunar. Trei ani mai tarziu, corul mixt "Munca si lumina" din localitate, condus de Gheorghe Mos, a batut tara in lung si-n lat, insotit de preotul Florea, pentru a strange fondurile necesare lucrarilor de construire a bisericii. In 1945, abia se finalizase fundatia. In acelasi an a inceput greul. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, oamenii abia isi duceau traiul de pe o zi pe alta. Noul regim comunist se punea si el de-a curmezisul ortodoxiei si religiei. Parintele Nerva Florea a fost hartuit si, pentru scurt timp, inchis. Vreme de zece ani, constructia bisericii a fost intrerupta. Tot atat a durat apoi pana cand lucrarile de suprastructura sa fie terminate. Intre 1960-1965, interiorul Catedralei a fost impodobit cu pictura in fresca, deosebit de frumoasa. Aceasta a fost executata de un mester iconar din Bucuresti, Constantin Nitulescu, impreuna cu patru ucenici. Tehnica pe care au folosit-o pentru unele icoane este numita de specialisti "Gioconda", deoarece, din orice unghi al bisericii ar fi priviti, sfintii dau impresia ca se uita fix la privitor. Icoanele sunt acoperite cu foita de aur si insumeaza peste 4000 de metri patrati de pictura in fresca, asta facand ca biserica din Ghelar sa fie una dintre cele mai mari din Transilvania, din punctul de vedere al suprafetei pictate.
Unii se vor fi intrebat care au fost motivele pentru care a fost construita aici o biserica atat de mare si, mai mult, cum de autoritatile vremii au aprobat ridicarea sa. Dintre cei care ar fi putut da un raspuns unei astfel de intrebari, multi nu mai sunt in viata. Unii localnici isi mai amintesc, povestind cu respect, de reusita preotului Nerva Florea de a fi obtinut, de la sapte ministri, intr-o singura zi, aprobarile necesare continuarii ridicarii sfantului lacas. Acesta a fost concretizat apoi prin truda neobosita a satenilor, sprijiniti permanent, cu materiale si fonduri, de Intreprinderea Miniera Teliuc-Ghelar, de Combinatul Siderurgic de la Hunedoara, de numerosi donatori din tara si din strainatate. Faptul ca, din fiecare casa din sat, cel putin o persoana a trudit la construirea Catedralei, a facut ca aici sa nu existe sectanti. Inaltarea, din zid, a bisericii le-a pastrat astfel localnicilor pe verticala si spiritul intru credinta originara.
</b><b>"Ce a unit Dumnezeu..."
In scrierile bisericesti referitoare la casatorie se spune: "Ce a unit Dumnezeu, omul sa nu desparta". Tot acolo, Biserica este numita "Mireasa lui Hristos". Si, totusi, ca in atatea cazuri din viata de zi cu zi, si la Ghelar omul a fost cel care a despartit ceea ce Dumnezeu durase...
Din subsolurile zonei se extrage minereu de fier inca din perioada romana. Exploatarea miniera din Ghelar a cunoscut apogelul in perioada 1960-1980. Tot de atunci, localitatea e aproape suspendata, din cauza multitudinii galeriilor care-i strabat adancurile. Pentru ca planurile anuale, cincinale sau cine mai stie de care, trebuia sa fie realizate, de regula, inainte de termen si cu bani cat mai putini, la executia galeriilor nu au fost respectati parametrii calitativi. Pamantul a inceput sa se taseze, asta ducand, implicit, la deteriorarea cladirilor din zona. Cea mai afectata dintre toate este chiar constructia Catedralei. Inca din 1976, preotul Nerva Florea semnaleaza, in memoriile sale, aparitia unor mici fisuri in fundatia si peretii Catedralei. Un an mai tarziu, au aparut altele noi, iar cele vechi s-au accentuat. In 1986, institutii specializate, din judet si din Capitala, elaboreaza un "Proiect de consolidare antiseismica, in conditii de exploatare miniera de adancime" a Catedralei. Fondurile alocate de Stat, pana in 1992, ajuta la executarea consolidarii fundatiei bisericii. Apoi, nimic. Ca solutie de moment, in iarna anilor 1999/2000 societatea Minvest Deva, cea de care apartine Exploatarea Miniera Ghelar - principalul vinovat de degradarea constructiei - a suportat, din punct de vedere financiar, acoperirea cu plase de protectie a fisurilor din interiorul bisericii, pentru a impiedica desprinderea bucatilor de tencuiala, care ar putea provoca accidente. Dar atat. In interiorul bisericii, pana si chipurile sfintilor din icoane au fost rupte de fisuri. Acoperite de plasa protectoare, acum par a privi de dupa gratii. Dar sfintii nu plang cu lacrimi...
Biserica pe care a ctitorit-o parintele Nerva Florea a ramas, si la aceasta ora, rupta. Ceea ce preotul si localnicii au durat, cu truda si cu ajutorul lui Dumnezeu, timp de 34 de ani, a fost despartit, rupt de "mana" unui regim inconstient.
</b><b>Biserica nu are voie sa moara
Cu toate eforturile actualului paroh, Vasile Vlad, si ale autoritatilor locale, lucrarile de consolidare a Catedralei n-au putut fi finalizate. Fondurile primite din partea statului au fost mai mult simbolice, insuficiente chiar si pentru intocmirea devizelor de lucrari, desi biserica este inclusa in hartile Ministerului Culturii ca una dintre cele care merita a fi vizitate. Specialistii bucuresteni care au studiat starea tehnica a Catedralei apreciaza ca aceasta este "periculoasa si nesatisfacatoare" si recomandau, in 1997, incetarea slujirii in ea. Ceea ce este imposibil si nefiresc. Pentru ca la slujbele oficiate aici, biserica este, de fiecare data, aproape plina. Nici jumatate din credinciosi n-ar mai putea sa incapa in bisericuta veche, existenta inca. Si nici n-ar fi drept. Caci localnicii din Ghelar au trudit la biserica pentru ca aceasta sa dureze si nu ca sa o vada prabusindu-se sub ochii lor, tot mai plini de lacrimi si de neputinta.Camelia Starcescu
(Fotografiile autoarei)