Spre Vest prin Est?
Guvernantii de la Bucuresti au inceput sa transmita lumii, tot mai des, semnale contradictorii. Premierul sustine la Bruxelles ca Romania va urma cu fermitate strategia de aderare la Ue. Presedintele sustine in acelasi timp, la Focsani, ca proprietatea privata este un moft, iar mondializarea si Internetul sunt formule prin care strainatatea, lipsita de scrupule, pauperizeaza Romania. Guvernul afirma ca va incerca sa rezolve toate problemele legate de posibilitatea admiterii Romaniei in Nato la summit-ul de la Praga din toamna lui 2002. Presedintele afirma insa, in acelasi timp, in Macedonia (la reuniunea Pactului de Stabilitate in Balcani), ca tara nu este pregatita pentru alianta euro-atlantica. Mai mult, in vreme ce Guvernul declara ca este solidar cu sanctiunile impuse Irakului de Onu si de alte organizatii internationale, o delegatie de parlamentari romani se duce - se pare ca fara aprobarea conducerii camerelor legislative - la Bagdad. Si asta tocmai atunci cand americanii si englezii au descoperit ca Irakul isi intareste discret, sub masca ajutoarelor umanitare din Est, apararea antiaeriana. La o zi dupa intoarcerea delegatiei romane, anglo-americanii au bombardat Bagdadul. Liderii Pdsr cred ca procesul de integrare europeana si euro-atlantica este ireversibil, dar numesc, in acelasi timp, la conducerea serviciilor secrete ale tarii persoane care au activat sau au colaborat cu acestea (sau cu altele din afara) pana la rasturnarea comunismului.
Acelasi "balans" este sesizabil si in administrarea economiei tarii. Guvernul a promis, la instalarea sa, o serie de masuri economice dure pentru incheierea Reformei. Reducerea Tva-ului, care trebuia sa stimuleze circuitul marfurilor si acumularea de capital, a fost abandonata in ianuarie. Legea "Lupu", care asigura finalizarea retrocedarilor din agricultura si refacerea vechii proprietati private, a ramas in asteptarea unei aplicari ce nu mai vine. Anuntatul organism de supraveghere a situatiei din institutiile bancare a ramas, din februarie, un proiect uitat. Facilitatile acordate Imm-urilor, cu scopul de a le imprima o dezvoltare dinamica, nu sunt totusi aplicate. Ca sa nu mai vorbim de Legea Bugetului, ce trebuia - pe baza acordurilor cu organismele financiare internationale - sa fie gata la inceputul lunii martie. Dupa ce au anuntat ca Bugetul pe 2001 va respecta acordurile cu Fmi si va fi gata la timp, oamenii din Palatul Victoria au devenit extrem de discreti, desi termenul a trecut. Privatizarea, considerata element esential in strategia noului guvern de prindere a trenului spre Europa, este inca extrem de timida, si specialistii Puterii cauta inca solutii pentru mentinerea artificiala in viata a unor mamuti industriali nerentabili si, in consecinta, neatractivi pentru posibilii investitori straini. Chiar si asa-numitele prioritati legislative nu sunt rezolvate decat sub presiunea evenimentelor. A trebuit, de exemplu, sa moara cineva, pentru ca Legea privind statutul politistului sa intre in dezbatere. Nu este de mirare ca de la Bruxelles vin tot felul de cerinte ultimative, Ue saturandu-se de declaratiile lipsite de urmari ale guvernantilor romani.
Romania a inceput totusi in 1999 o modesta redresare economica. D-l Nastase si-a permis, pe aceasta premisa, sa sustina ca, in acest an, Romania va realiza o crestere in domeniu de 4%. Obiectivul presupune insa masuri decise ce, deocamdata, lipsesc. Dupa Bruxelles, unde a sustinut ca strategia de aderare la Ue va fi urmata cu orice pret, premierul a angajat intreaga clasa politica romaneasca - pe baza unui acord comun al tuturor fortelor politice - in favoarea aderarii la Nato. Primirea in Nato, conditionata desigur si de performantele economice interne, depinde insa de o multime de imponderabile. Situatia geo-politica din regiunea Balcanilor se schimba cu repeziciune. Un nou conflict este pe cale sa se aprinda in sudul fostei Iugoslavii. La Chisinau au venit la putere comunistii, care si-au declarat net pozitia anti-romaneasca, propunand reintroducerea limbii ruse ca limba oficiala si aderarea la Uniunea Rusia-Belarus. Daca si Ucraina, aflata ca si Basarabia intr-o grava criza economica si depinzand in aceeasi masura ca aceasta de importurile de energie din Rusia, va trece in barca Moscovei, Romania se va afla iarasi la granita fostului imperiu sovietic. Or, toti conducatorii Rusiei de dupa 1990 s-au declarat clar impotriva extinderii Nato spre Est, impotriva unor granite comune cu organizatia euro-atlantica. Rusia doreste - si Occidentul s-ar putea sa fie de acord cu dorinta ei - o zona-tampon in raport cu Nato, zona in care sa-si mentina influenta. Prin resursele ei naturale si prin puterea militara imensa, ea ramane pentru occidentali un partener necesar, imposibil de evitat. Occidentul isi mentine pozitiile in Est numai acolo unde procesul de democratizare si tranzitia la economia de piata au devenit ireversibile. Ceea ce, pe moment, nu pare a fi cazul Romaniei.
Ceea ce s-a intamplat in Moldova dintre Prut si Nistru este relevant. Guvernari corupte, haotice, de toate culorile au saracit grav o populatie ce nu o ducea prea bine nici inainte. In locul domniei legii, Basarabia a cazut sub stapanirea structurilor mafiote. Ajutorul Romaniei - spre care dupa 1990 moldovenii de peste Prut isi indreptau in mod firesc sperantele - a fost firav si intermitent. Presiunile energetice ale Rusiei - care si-a conditionat exporturile de gaz si electricitate - nu au fost contracarate in nici un fel. Ca sa ajute Basarabia, Romania trebuia, in primul rand, sa-si inceapa propria redresare economica. Or, stim cu totii ce s-a intamplat in ultimul deceniu in Romania. Adusi la disperare de o criza fara sfarsit, dezgustati de o clasa politica mafiotizata si incompetenta, lipsiti de orice speranta din vestul Prutului, moldovenii din Basarabia au ajuns sa voteze masiv pentru comunistii lui Vladimir Voronin, cel care a declarat tricolorul (adoptat de Republica Moldova la proclamarea independentei ca drapel national) un "drapel fascist" si a anuntat ca strangerea legaturilor cu Moscova este o prioritate absoluta. Pentru a avea siguranta unei minime vieti decente, moldovenii basarabeni au optat, asadar, si pentru reintroducerea rusei si a alfabetului chirilic, ca si pentru prezenta pe teritoriul lor a bazelor militare ale Moscovei.
Prezenta armatelor rusesti pe malul estic al Prutului a schimbat brutal datele problemei romanesti. Tergiversarea in finalizarea tranzitiei isi va mari costurile. Jumatatile de masura, reactiile contradictorii ar putea face ca Occidentul sa nu se mai gandeasca sa-si fixeze granita de est la Prut, ci la Curtici. Rusia pare, de altfel, sa sprijine deschis o astfel de optiune. Cum au reactionat guvernantii romani? Intr-o declaratie recenta, facuta cu ocazia vizitei lui Egor Stroev, presedintele Consiliului Adunarii Federale a Rusiei, presedintele Romaniei, d-l Ion Iliescu, a afirmat ca obiectivul Romaniei este aderarea la Nato, dar ca acest obiectiv nu intra in contradictie cu dorinta de a realiza un parteneriat cu Rusia. D-l Iliescu a sustinut, corect, ca acest parteneriat trebuie realizat in primul rand in plan economic, raporturile fiind aici dezechilibrate in favoarea Rusiei: Romania cumpara din Rusia de un miliard de dolari si vinde de o suta de milioane. Demersul este, repet, corect, dar problema este in ce masura produsele romanesti vor fi competitive pe o piata deja ocupata de Occident. Din nevoi strategice, Rusia ar putea accepta pentru o vreme echilibrarea balantelor de plati pentru a accentua si mai mult dependenta energetica a Romaniei fata de ea. O dependenta economica duce, pana la urma, la o dependenta politica. Asa cum s-a intamplat, pe fondul crizei generalizate, in Basarabia. Cata vreme economia romaneasca balanseaza in formule de tranzitie indecise, criza este si aici aproape de generalizare.
Occidentul a anuntat de mai multa vreme ca nu mai este dispus sa finanteze un proces de tranzitie care, in Romania, pare fara sfarsit. Daca actualul executiv nu se decide pentru actiuni transante in transformarea structurilor economice si in inlaturarea deturnarilor mafiote, Romania va pierde trenul spre Nato si spre Ue, ramanand in zona-tampon. Nu pentru multa vreme, pentru ca - la fel ca in Basarabia - Rusia isi va impune regimul politic care ii va conveni. Nu neaparat comunist. Dar, in orice caz, nedemocratic. Depinzand cu totul de vointa Moscovei. De evolutiile ei interne. Pentru o societate civila democratica si civilizata, lovitura ar fi mortala. Orice s-ar spune, nu se poate ajunge in Vest prin Est.Toma Roman