Eveniment Editorial
Doi scriitori din diaspora, in librariile romanestiDinu Flamnd (Paris) si Dumitru Radu Popa (New York)
Marti, 6 martie, la sediul Uniunii Scriitorilor din Bucuresti, a avut loc, printr-o fericita coincidenta, lansarea paralela a doua carti de literatura, ai caror autori traiesc in diaspora. Este vorba despre volumele "La Revolutia Romana", de Dumitru Radu Popa, prozator din New York, si "Migratia Pietrelor", o antologie din creatia poetului Dinu Flamand, care traieste la Paris.
In fata unei numeroase asistente ("surprinzatoare pentru o capitala europeana, intr-o vreme in care se spune ca nimeni nu mai are nevoie de literatura" - Dinu Flamand), lansarea i-a reunit pe reprezentantii celor doua edituri implicate, "Univers", respectiv "Cartea Romaneasca", precum si pe cateva dintre cele mai cunoscute personalitati literare: Mircea Martin, Alex Stefanescu, Nicolae Prelipceanu, Adrian Popescu, Dan Cristea.
Ziarist bilingv la "Radio France International", Dinu Flamand a ajuns la Paris in 1989, dupa un stagiu la Bbc si Europa Libera. A publicat sase volume de versuri, doua volume de critica literara si o antologie a poeziei latino-americane. A tradus din limbile portugheza, spaniola si franceza. Este unul din fondatorii revistei si cenaclului "Echinox" din Cluj. Antologia recent publicata, in colectia "Hyperion" a Editurii "Cartea Romaneasca", reia cele mai importante poeme, selectate chiar de autor, din volumele "Apeiron" (1971), "Poezii" (1974), "Altoiuri" (1976), "Stare de asediu" (1983), "Viata de proba" (1998), "Dincolo" (2000). Nu lipsesc celebrele, la vremea lor, poeme de tinerete, precum "Instrainare familiara", "Duminica", "Caravana cinematografica". "Sunt un paseist", spune intr-un interviu poetul. "Traiesc foarte mult in trecut, am probleme cu trecutul meu, inca nu pricep multe lucruri; probabil ca as avea nevoie de inca o viata ca sa ajung in prezent."
Director asociat al Bibliotecii de Drept de la Universitatea New York, scriitorul Dumitru Radu Popa este unul dintre putinii romani integrati perfect in societatea americana (in privinta carierei si a familiei), dar "condamnat" sa-si duca viata spirituala si creatia in spatiul generos al limbii romane. Volumul "La Revolutia Romana" cuprinde trei nuvele ("La Revolutia Romana", "Mi s-a parut, cu paranteze", "O zi nefasta din viata lui Abraham van Beyeren"). Scris intr-un stil alert, spumos, viu, volumul ii "deconspira" pe compatriotii nostri intr-un moment grav al istoriei, cum a fost Revolutia din decembrie 1989. Dupa cum spunea Denisa Comanescu, este posibil ca volumul lui Dumitru Radu Popa sa fie ultimul din colectia "Itaca" (scriitori din exil) a Editurii "Univers". Dupa 11 ani de tranzitie, este inutil sa-i mai consideri pe scriitorii din strainatate ca exponenti ai "exilului". Ei raman pe mai departe scriitori romani si atat.Ion Longin Popescu
Fotografii de Emanuel TanjalaSpectacol
Topul evenimentelor teatrale
1. Stefan Iordache - 60 (!!)
Cine ar crede ca marele nostru actor Stefan Iordache a atins - de curand - o varsta la care alti oameni pornesc, siliti sau nesiliti de viata, spre punctul cardinal pe care scrie "apus". "Apus" nu in sensul de Occident, desigur, ci de "soare-apune". Adica spre locul in care energiile scad, sangele oboseste, spiritul se resemneaza, iar luciul privirii se incarca de ceturi... Cand colo, Maestrul e la fel de fascinant ca acum 30 de ani - poate inca si mai si, de vreme ce intre timp uluitoarea lui cariera l-a invaluit cu o platosa lucitoare, de invingator, platosa unei valori nationale si internationale. Si cand spun asta, ma gandesc la colegii lui - actori americani sau englezi - cum ar fi Jack Nicholson, De Niro, Al Pacino sau chiar Anthony Hopkins. Si mi-i imaginez in - sa zicem - "Titus Andronicus" sau, cu ceva ani mai inainte, in "Hamlet", "Richard al Iii-lea" sau in "Hotel de lux"... Asa ca, sa-I multumim lui Dumnezeu ca putem sa-l vedem pe Iordache la noi acasa, in filme sau la teatru, pe bani putini - fara pasaport, fara viza americana sau engleza. Si ca putem sa-l intalnim pe strazile Capitalei, purtandu-si cu nefireasca modestie coroana - nevazuta, dar stralucitoare - si abordand problemele vietii de zi cu zi cu o mare caldura sufleteasca si cu zambetul hatru, menit sa ne risipeasca sfiala atunci cand ii uram: "La multi ani, Maestre!". 2. La Teatrul Mic o premiera de senzatie: "Wit" ("Spirit")...
...singura (deocamdata) piesa a scriitoarei americane Margaret Edson - laureata a Premiului Pulitzer pentru dramaturgie pe anul 1999. Piesa reprezinta o lucida, dura si totusi plina de un lirism bine mascat "meditatie" despre viata, boala si moarte, despre fragilitatea fiintei umane, ca si despre forta indestructibila a spiritului omenesc. Ea prilejuieste performante de exceptie unor mari creatoare: o uluitoare actrita a teatrului romanesc - Valeria Seciu, si o redutabila regizoare - Catalina Buzoianu, cea care a deslusit si a pus in valoare, cu intuitia ei de exceptie, sensurile cele mai adanci ale textului. Doamnelor, domnisoarelor, domnilor, nu pierdeti acest regal!Silvia KerimPop-Rock
Artanu - Adrian Plesca"Se pare ca numele asta, , nu se mai potriveste"
"Timpuri Noi tocmai a incheiat un turneu ce a trecut prin Bucuresti si prin alte unsprezece orase ale tarii. I-am avut ca parteneri de drum pe cei de la Taxi, si ce a iesit ma face sa cred ca ceva mai potrivit si mai frumos nici nu se putea. Atat din punct de vedere profesional, cat si emotional, am atins niste cote extraordinare, ne-am simtit grozav de bine si sa vezi si publicul ce rasplata frumoasa ne-a oferit. Nu au fost actiuni, evenimente mondene, party-uri, ci spectacole autentice, cu cap si coada, spectacole unplugged, in care, in formula Timpuri Noi, Catalin Razvan i-a lasat locul la bas lui Florin Barbu, iar alaturi de noi patru s-au aflat ca invitati Raluca - la chitara, Ana Maria - la oboi si Berti Barbera - la voce si tot felul de instrumente de percutie. Inainte de acest turneu, noi cam disparuseram de pe scena si nici acum, dupa incheierea lui, nu se stie foarte bine ce se va intampla cu Timpuri Noi. De la infiintarea noastra, in 1982, trupa s-a bazat pe Dan Iliescu si pe Artanu. Acum, Dan are trupa lui, eu pe a mea, nu se poate spune ca ne-am certat, ci pur si simplu am zis: . Firul rosu, conducator, al formatiei noastre a fost de la bun inceput asta: . Se pare, insa, ca suntem dintr-o alta epoca, ca numele asta de Timpuri Noi, care ne reprezenta atat de bine in anii 80, chiar si in 90, nu se mai potriveste. Dar in momentul in care vom avea ceva nou de spus - cine stie? -, poate la anul, cand vom implini 20 de ani de la infiintare, ne vom intalni si vom face din nou treaba buna, pentru ca experienta, creatia, talentul nu ti le ia nimeni. Precis va veti mai intalni cu Timpuri Noi!"
Eddie Neumann"E o primavara splendida la Timisoara"
"Eu am in grija doua grupuri, Blazzaj - cu care am inregistrat piese noi si Baumann - care tocmai a concertat la in Timisoara. De cand Florin Barbu a fost invitat sa cante alaturi de Timpuri Noi, in turnelul lor prin tara, s-au auzit ceva zvonuri cum ca trupa noastra s-ar destrama, insa noi stim ca Florin e din cap pana in picioare, asa ca stam linistiti. Chiar am imprimat cu Blazzaj doua piese noi, speram sa se adune si altele, asa incat prin toamna sa lansam un nou disc. Avem un producator nou, abia asteptam sa vedem cum merge treaba si suntem in continuare in cautarea unui impresar care sa ne incarce agenda cu concerte. Anul acesta am cantat in Timisoara, in cluburi si la un festival in aer liber, si in a doua parte a lunii martie vom fi prezenti si pe scena unor cluburi bucurestene. Voi ajunge in Bucuresti si cu Baumann, pe 20 si 21 aprilie, la clubul , pentru proiectul , in care il vom avea invitat pe Harry Tavitian. Pana sa vin la Bucuresti, ma bucur de o primavara splendida aici, la Timisoara. Am umplut casa cu flori de primavara, care miros extraordinar, a venit sotia mea din Anglia, astazi e ziua ei si urmeaza o petrecere surpriza, pe care de-abia o astept."Iulian Ignat
(Fotografiile autorului)