Topul Evenimentelor Culturale
Verdi in haine de sarbatoareFelicia Filip, ovationata pe scena Operei din Bucuresti
- In cadrul Centenarului Verdi, Opera Nationala Romana a programat una dintre cele mai cantate lucrari ale genialului italian. Este vorba despre Traviata - opera care face parte din asa-numita "sectiune de aur" a mostenirii pe care prolificul compozitor a lasat-o iubitorilor Muzicii din lumea intreaga. (A compus 29 de opere.) In rolul Traviatei, privilegiatii aflati duminica, 18 februarie a.c., in sala Operei - ticsita pana la refuz si cu "galeria" gata-gata sa se prabuseasca de prea-plinul de tineri - au putut-o ovationa pe Felicia Filip - "La Filipissima", cum ii spun italienii, secondata cu brio de o alta mare voce a Operei Romane, Florin Diaconescu. Meritele de exceptie ale frumoasei soprane romance au fost deja rasplatite cu tunete de aplauze si ovatii la Londra - pe scena de la Covent Garden, unde a cantat alaturi de Roberto Alagna, la Opera de Stat din Viena, la Hamburg, la Toulouse, la Montreal. Dar spectacolul Operei bucurestene a excelat si in alte privinte: la conducerea orchestrei s-a aflat maestrul Carol Litvin, decorul si costumele au fost semnate de prea modesta, marea artista Viorica Petrovici, trupa de balet a evoluat sub conducerea lui Ioan Tugearu. Insa poate ca cel mai important dintre meritele spectacolului este regia, semnata de Cristian Mihailescu, artistul care "a scuturat de praf" ideile despre montarea unei opere. Personajele se misca firesc, joaca precum niste veritabili actori.
Dupa recentul ei triumf de la Bucuresti, cred ca Feliciei Filip ar trebui sa i se mai adauge un nume cu valoare de coroana. Sa i se spuna adica... Traviatissima!
La Odeon, un spectacol demn de marile scene europene"Saragossa... 66 de zile", in viziunea lui Alexandru Dabija
- Tot un eveniment - desi a trecut ceva timp de la premiera - este si prezenta in repertoriul Teatrului "Odeon" a spectacolului cu "Saragossa... 66 de zile", datorat lui Alexandru Dabija, regizor de mare talent. Pornind cu mare indrazneala de la un text clasic datorat polonezului Jan Potocki (o scriere pe care criticii o socotesc a fi "o poveste stranie, inspirata din povestile orientale, in care fantasticul se intrepatrunde cu erotismul si oroarea"), ajutat de o echipa de prim-rang (pornind de la autorii scenografiei, ai "luminii", ai miscarii scenice si pana la actorii de prima marime, in frunte cu Marin Moraru si Cristian Iacob), regizorul a creat o bijuterie scenica, incarcata de caratele unor intelesuri foarte actuale, un spectacol care, daca ar fi prezentat pe marile scene europene, ar starni - sunt sigura! - tunete de aplauze.
Primavara ii inspira pe artistii romani!Silvia Kerim
Mariana Mihut"In teatru, ca si-n viata: cand pe deal, si cand pe vale"
Ce-mi doresc la acest inceput de an? Sa fie macar la fel de bun ca cel de anul trecut pentru familia mea. Baiatul nostru a terminat cu bine facultatea si lucreaza la o firma, intr-un grup de arhitectura, in care se simte foarte bine. Ii place mult ce face si asta e important. Ce-mi doresc in mod special sa joc? Eu nu am vrut niciodata nimic, altii au vrut pentru mine. Asa s-a intamplat in stagiunile trecute, cand mi s-au propus roluri foarte atragatoare, ca bufonul din "Petru" si mama din "Mutter courage". De asemenea, "Levantul" lui Mircea Cartarescu, dramatizat si regizat de Catalina Buzoianu, e un text pe care il rostesc cu deosebita placere. Din pacate, aceste spectacole sunt programate foarte rar, n-am eu catarea sa spun de ce. Noroc, mare noroc cu propunerea lui Silviu Purcarete, din stagiunea trecuta, aceea de a colabora - si eu, si Victor - la coproductia franco-italiana "Marchizul de Sade", impresionanta ca realizare si care a fost excelent primita si la Bologna, si la Limoges. Dar mai ales la Praga si la marea Bienala de la Berlin, cea care a incheiat cu succes secolul. Acum, nu repet nimic, c-asa-i si in teatru, ca si in viata: cand pe deal, si cand pe vale.
Camelia Maxim"Intre <<Saragossa>> si un <<Carnaval>>... craiovean"
Ma bucur ca va intereseaza proiectele mele teatrale; si mie imi place "Formula As". Sunt foarte atasata de ea. La teatrul meu, la Odeon, joc in "Saragossa..." in viziunea lui Alexandru Dabija. Spectacolul a facut o impresie deosebita si la Hanovra, si la Festivalul de la Berlin, cu cronici foarte elogioase. Continuu sa joc un personaj drag mie, aflat intre comedie si drama, in piesa "Stele in lumina diminetii". Dar rolul care ma captiveaza cel mai mult, pentru ca impreuna cu regizorul Dragos Galgotiu i-am inventat noi o biografie, e cel din "Cafeneaua". Cu toate ca celelalte personaje se rotesc in jurul tinerei femei, o barfesc si o duc la disperare, ea ramanea misterioasa (asa o gandise Goldoni). Noi am vrut s-o dezvoltam, i-am creat noi date: a devenit o cantareata poloneza adusa la Venetia de un conte italian. Amantul din piesa e sotul meu din realitate: actorul Dan Badarau, cu care m-am casatorit inca din Institut si jucam impreuna in acelasi teatru de zece ani. Pentru cele cateva fraze in poloneza am luat lectii de la o specialista, iar pentru aria din Traviata, pe care o cant in "Cafeneaua", am studiat atent cu o profesoara de canto. Recent, am avut o premiera la Teatrul din Craiova, "Carnavalul barfelor", in regia lui Vlad Mugur. Un spectacol incantator, ca si "Doi gemeni venetieni", montat de acelasi regizor la Nottara. Astept cu interes si avanpremiera unui film, o colaborare romano-franceza, despre un concurs de alergatori de mars .Alice ManoiuCarte
- Panait Istrati, "Mediterana", cuvant inainte si traducerea cartii "Rasarit de soare" de Mircea Iorgulescu, traducerea cartii "Apus de soare" de Panait Istrati, Editura "Compania" (tel. 211.59.64), 208 pag. Putem numara pe degetele unei maini scriitorii romani foarte cunoscuti in lume (asta nu pentru ca literatura noastra n-ar avea si valori universale, ci pentru ca nu a existat din tara o preocupare pentru traducerea si popularizarea lor). Cei deveniti celebri si-au scris o mare parte din opera in limbi de circulatie. Primul dintre acestia e "vagabondul roman si marele povestitor francez" Panait Istrati (Braila,1884 - Bucuresti, 1935), inregistrat de enciclopedii si dictionare de literatura universala, tradus, reeditat, ecranizat, studiat in universitati occidentale. Regimul comunist din Romania l-a "recuperat" propagandistic si saracit de nuante, inca de la mijlocul anilor "50, trecand sub tacere ceea ce nu convenea din aventuroasa biografie si cenzurand opera. A fost mult sarbatorit si comentat, in limitele admise de directivele de partid. Poate din aceasta cauza, interesul pentru Panait Istrati a scazut la noi dupa 1989 si generatia tanara nu-l mai citeste, il stie doar din auzite. Initiativa Editurii "Compania" de a reedita "Mediterana", cu prima parte intr-o noua traducere (incomparabil mai buna decat cea a lui Al. Talex), poate redeschide gustul publicului tanar pentru neasemuitul povestitor. Caci "Mediterana" e o carte pasionanta, surprinzator de moderna ca mentalitate, sortita succesului popular. Vagabond sentimental, cu o nestinsa curiozitate pentru oameni si locuri noi, personajul narator, Adrian Zografi, resimte ca insuportabil tot ce il poate tine legat mai mult timp intr-un loc, traieste de pe o zi pe alta, schimband meserii si medii, cunoaste oameni si asculta povestile lor, ii insoteste un timp cu prietenia lui, pana simte din nou chemarea necunoscutului, pornind spre alte zari si intamplari. In "Rasarit de soare", tovarasul de drumuri (si un substitut de tata) ii e Musa, un batran evreu redevenit ratacitor in cautarea fiicei lui, Sara, exploatata de un proxenet roman in Alexandria egipteana. Chemat de mentorul si prietenul lui, Mihail, stabilit temporar la Cairo, Adrian face un ocol pentru a-l ajuta pe Musa si astfel indragostitul de lumina si caldura lumii mediteraneene, de culorile si savorile ei, are prilejul sa cunoasca Alexandria, Damascul, Beirutul, sa-si interfereze viata si povestirea cu destinele dramatice ale altor oameni. Experientele, catastrofale adesea, ale naratorului au mereu si partea lor frumoasa, sufleteste imbogatitoare, caci eternul hoinar stie sa se bucure de clipa, nevoia sa de iubire si dreptate isi gaseste mereu surse de optimism. Fara sofisticari narative, povestirea curge natural si tumultuos, cititorul asista parca la un colorat film de aventuri, vede porturile cu viermuiala lor orientala, strazile, hanurile, carciumile si cafenelele, cu tot sordidul, dar si cu poezia lor. Scrisa cu o pasiune, o generozitate, o febrilitate ce, datorita talentului literar, nu s-au evaporat din pagini dupa aproape sapte decenii, "Mediterana" e o carte despre prietenie, iubire si libertate, care va va redeschide cu siguranta pofta de a citi (sau reciti) intreaga opera a lui Panait Istrati. Eu, una, asa am patit.Adriana Bittel