Razboi nevazut la Cotmeana
La Manastirea Cotmeana se intra printr-o poarta de lemn, taiata intr-un zid de cetate. Cine stie sa ghiceasca in pietre afla ca locul acela e sfant de mai multe ori. Mai intai, pentru ca prin bunavointa lui Dumnezeu, bisericuta pe care zidul o apara cu pieptul lui invelit in platosa de muschi si de iarba a fost ridicata de insusi Mircea cel Batran. Era adolescent cand a inceput inaltarea lacasului, impreuna cu fratele sau, Dan, amandoi feciori de nadejde ai domnitorului Radu I. Tanar si indraznet, din doua batai de pinteni, zbura cu calul de la Curtea de Arges pana in ocolul de soare de la Cotmeana, asezat in Coasta Dealului Negru, langa Pitesti. Sfanta e Manastirea Cotmeana si pentru ca, prin bunavointa lui Dumnezeu, acoperisul ei nu a ars niciodata si acelasi clopot suna si astazi, de peste 600 de ani. Sfanta e si icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, la fel de veche ca zidurile manastiresti. Si cum o biserica nu inseamna nimic fara un preot care sa o lege de Dumnezeu, la Manastirea Cotmeana duhovniceste un staret a carui putere de rugaciune inmoaie pietrele si il alunga pe diavol din orice ascunzatori.
Biserica veche a Manastirii Cotmeana nu este o cladire impunatoare. Cu ziduri groase, de piatra, cu geamuri mici, pare mai degraba o fortareata. Lumina credintei care arde sub boltile ei este, insa, atat de puternica, incat si frunzele teiului care o vegheaza de peste 200 de ani au invatat sa cante tropare si rugaciuni. Sute de oameni, adunati zilnic, de prin colturi de tara, in curtea ingusta a manastirii, fac la fel. Iar, mai presus decat ei, se roaga, cerand cerului indurare, staretul Ioasaf Boiciuc, poposit la Cotmeana tocmai de prin padurile indepartatului Maramures.
Blesteme, boli, facaturi
In fiecare vineri, la sfantul Maslu, in curtea Manastirii Cotmeana e puhoi de lume. Neincapatoare, bisericuta veche lasa mai mult de jumatate din oameni afara. Rabdatori, credinciosii asculta glasul tunator al parintelui Ioasaf Boiciuc, asteptand Moliftele Sfantului Vasile si slujbele de exorcizare, despre care se spune ca ar fi fost deosebit de puternice. Stransi in jurul staretului, multi dintre ei tin in maini hainele bolnavilor ramasi acasa. Chiar daca nu prea vor sa vorbeasca, le ghiceste cu usurinta durerile: un copil paralitic, un frate macinat de boala, lasat fara speranta de catre doctori. Langa parintele stramtorat de lume si-a facut loc Elisabeta, o fata demonizata, care se zbate cumplit si striga cand si cand lucruri greu de inteles. Moliftele ii intetesc zbuciumul ("Piei, fugi, pleaca!"), apoi, brusc, fata se linisteste. Asculta in genunchi si se roaga soptit sub patrafir. Pare un alt om, dar undeva, in adanc, lupta continua. Oamenii nu se feresc. Fiecare isi vede de necazul lui. Unii sunt veniti pentru prima oara. Altii se poarta ca niste obisnuiti ai locului. Nu-i mai impresioneaza nimic. Il pandesc pe parinte intr-un moment de tihna, pentru a-i cere un sfat sau pentru a-i multumi. Vasilica Ionete din Valcea crede ca are cununia legata. E convinsa ca vecina ei a facut farmece cu legatura de la mort si de atunci, viata ei a devenit un pustiu. Sofia Flieras din Hateg s-a trezit cu copilul omorat in fata casei de o masina care a fugit de la locul accidentului. Indurerata peste masura, femeia a venit 40 de vineri la rand la slujbele parintelui si, brusc, soferul ucigas i-a trimis scrisoare. Nu mai putea rabda. Avea cosmaruri groaznice, nu mai putea trai, fara sa-si marturiseasca fapta.
Cand bland, cand aspru, parintele gaseste pentru fiecare o vorba de leac, un sfat, o alinare, neuitand sa le reaminteasca tuturor ca vindecarea vine de la Dumnezeu. "Ajuta-ma sa te ajut. Degeaba ma rog cu calugarii mei, daca tu nu te rogi pentru tine. Tu iti cunosti cel mai bine durerea."
Desi e trecut mult peste ora pranzului, parintele Ioasaf ramane in mijlocul credinciosilor. E multa suferinta in jur. Prea multa, cateodata, chiar si pentru un calugar intarit in rugaciune si post.
Nu oricui ii este dat sa declare razboi satanei
In lumea monahala, slujbele de exorcizare nu sunt vazute cu ochi buni. Desi nimeni nu le interzice, ele fiind canonice si dupa pravila, Moliftele Sfantului Vasile si toate celelalte rugaciuni ajutatoare ascund primejdii grele, de nerostit. Nu oricui ii este dat sa declare razboi satanei, sa-si incerce puterile cu stapanul intunericului. Trebuie, la randul tau, sa fii intarit, curat si smerit, cu viata inalta. Altfel, cel care rosteste Moliftele poate trai rataciri si ispite cumplite. Parintele Ioasaf cunoaste prea bine pretul acestor puternice rugaciuni. In urma cu doi ani, de pilda, a permis unui calugar mai tanar sa spuna in locul lui rugaciunea. Imediat, l-a cuprins o mare tulburare a sufletului, incat tanarul monah a parasit manastirea fara nici o explicatie, s-a intors in lume, s-a casatorit, pierzandu-si intr-o clipa toata agoniseala lui duhovniceasca.
Nici parintele nu a fost ocolit de ispite. Dupa cum singur recunoaste, de doua ori vrajmasul a vrut sa-l scoata din manastire. "Mi se intamplau lucruri ciudate" - spune intr-un moment de ragaz, dupa ce cu greu l-am smuls din mijlocul multimii. "De pilda, plangeam inexplicabil, fara motiv, ore in sir. Mi se intampla sa ma trezesc, tot fara motiv, cazut in genunchi, in timp ce sufletul imi era cuprins de o tristete fara leac. Simteam indemnul sa plec, sa las totul balta, dar n-am cedat si, rugandu-ma fara incetare, am primit ajutor de la Maica Domnului. Nu numai ca m-am intarit, dar mi s-a aratat si semn dumnezeiesc, cand cerul parca s-a deschis si, printre stele nenumarate, in toate culorile curcubeului, a aparut chipul Maicii Domnului. La vederea ei, am simtit o bucurie fara seaman, incat, fara sa mai stau pe ganduri, am facut legamant pe loc: sa nu parasesc niciodata Manastirea Cotmeana. Aici sa fiu ingropat."
Un model - parintele Argatu de la Cernica
Pentru slujbele grele pe care le face, parintele Ioasaf posteste aspru si rosteste neincetat rugaciunea lui Iisus. Nici un dar nu este dat de Dumnezeu pentru totdeauna. Trebuie sa lupti necontenit sa-l meriti. Cei care uita acest lucru si continua Moliftele se trezesc in rapa sau in padure, despuiati, batjocoriti de diavol sau, si mai rau, se arunca in fata trenului, luandu-si viata intr-o sminteala de-o clipa. Razboiul nevazut cu cel rau nu are odihna, ducandu-se dupa toate regulile unei lupte pe viata si pe moarte: cu arma crucii, cu sacrificii. Cu post si rugaciune.
In acest punct, parintele este neinduplecat. Traitor o vreme la Manastirea Cernica si avandu-l ca model pe parintele Ilarion Argatu, care stia Moliftele pe de rost, rostindu-le chiar in scurtele lui momente de atipire, parintele Ioasaf da canon aspru credinciosilor. Ca orice medic iscusit, nu se pierde in jumatati de masura. Diavolul are o putere teribila. De-a lungul anilor, parintele a vazut destule, unele intamplari cutremurandu-l si acum. In veci nu o sa-l uite pe Tudorel Gheorghe din Valcea, un posedat caruia vecinii ii faceau farmece. "Cand se apropiau Moliftele, urla si se zbatea ca un nebun. Paisprezece oameni abia il stapaneau si sarmanul facea atat de urat, incat plangea toata lumea din biserica de mila lui. Dupa mai multe sfinte Masluri si Molifte, s-a linistit. Se intampla, insa, ca, de cate ori se intorcea acasa, starile lui demonice reveneau. Asta insemna ca vrajile care i se faceau acasa erau deosebit de puternice. Trebuia sa-i sfintesc locuinta, sa fac exorcizari si acolo. Mare mi-a fost mirarea sa vad la sfarsitul slujbei ca dintr-un colt a tasnit un fulger teribil, inspaimantator, si in clipa imediat urmatoare, gospodaria vecinei, cea care umbla cu vraji, s-a mistuit intr-un incendiu pe care nimeni, nici pompierii, nu au reusit sa-l stinga."
Parintele are ce povesti. Sub ochii lui s-au implinit nenumarate minuni: Ionel din Semara-Arges, demonizat; Elena din Domnesti, careia i se faceau farmece cu sarpe; Vasile Lungu din Sibiu, paralizat de mai multi ani - toti s-au pus pe picioare, toti si-au gasit la Cotmeana sanatatea mult ravnita. Tot la Cotmeana, Petre Ticala din Viseu, Sabina Ion din Bucuresti, deopotriva cu multi altii au gasit dezlegare in zamislire de prunc si nu intamplator, drept multumire, au pus baietilor nascuti in familia lor numele Ioasaf. "Si, totusi", spune parintele, "din toate vindecarile, cea mai impresionanta a fost a unui baiat de 18 ani, din Bucuresti. Il chema Ionut Tudor si, avand o tumoare pe creier, medicii nu-i mai dadeau decat doua saptamani de viata. La Cotmeana l-a adus bunica lui, ca o ultima si disperata incercare. A ramas cu el in manastire si, dupa 40 de Masluri, a inceput sa se intremeze. Desi se retrasese de la scoala, nu a renuntat. A terminat liceul, a luat bacalaureatul cu 10, a plecat cu o bursa in Franta, la Sorbona, si acum imi scrie ca se casatoreste si ar vrea sa-i dau binecuvantarea. Sunt lucruri pe care nu se cuvine a le trambita la colt de strada. Daca amintesc aceste cazuri, o fac pentru a-i intari pe cei cazuti in disperare. Dau marturie si raspund pentru ceea ce spun: la Dumnezeu toate sunt cu putinta. Important e sa avem credinta, fie ea si cat un bob de mustar. Credinta ne vindeca. Icoanele si slujba preoteasca doar ajuta, netezesc calea."
Simple superstitii?
Poate ca unii considera vrajile si blestemele simple superstitii. Cum spun Sfintii Parinti, marea viclenie a diavolului este sa te faca sa nu crezi ca exista. Scopul lui e sa-ti adoarma vigilenta, sa cazi in lenevie, sa nu te aperi. Parintele Ioasaf ofteaza. Nicicand nu au fost la noi atatea descantece si vraji, ghicitori si magie alba. Ce se intampla, de fapt? De ce presa da numele si adresa vrajitoarelor? De ce la televiziune sunt invitate mereu Mama Omida, Mama Ioana? In mai toate reportajele vezi ca vrajitoarele descanta cu agheasma, tinand in mana crucea. Alaturi sta sarpele, creierul de caine si cate alte asemenea sminteli. Cum poti scoate raul prin rau? Tot ce este amestec nu e de la Dumnezeu. Parintele nu e un naiv. Stie ca vrajitoarele vin la manastire ades, pandind un moment de neatentie a preotului pentru a-i fura metania sau o bucata de vesmant. Odata a prins doua vrajitoare care incercau sa smulga cateva aschii din icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, odorul cel mai de pret al Manastirii Cotmeana. S-au inmultit vrajile si blestemele. A sporit ca niciodata raul, invidia si lacomia. Asta se vede cu ochiul liber si dintr-un loc ferit si rupt de lume, cum este Cotmeana. Parintele nu vorbeste din auzite. S-a judecat cu localnicii care ocupasera in mod abuziv pamantul manastirii. Cineva i-a furat cheresteaua si parte din materialele de constructii. Sigur ca nu le-a mers bine faptasilor, nu au apucat sa se bucure de lucrul furat, dar intamplarea in sine nu te poate lasa indiferent. Ceva s-a stricat in sufletul nostru. Ne consideram crestini, dar suntem doar cu vorba. Faptele noastre spun altceva. "Ne lipseste smerenia si rabdarea. Ne lipseste saracia de buna voie, dragostea si mila fata de aproapele. Pe ura si pe invidie nu poti construi nimic." Ingandurat, parintele tace si se indreapta spre multimea care il asteptase rabdatoare. Cu totii vor cuvant si alinare. Glasul lui se aude din nou, puternic, reverberat.
Sorin Preda
Fotografii de Emanuel Tanjala
Manastirea Cotmeana, cu hramul "Buna Vestire", se afla in satul Cotmeana din judetul Arges. Parcurs: Soseaua Pitesti - Ramnicu-Valcea, la km 31.