</b>
<b>
</b><b>Tara, la judecata taranilor
Costea Al Babii
</b><b>Fost colectivist in Baragan
"Mai, parlamentarule, judeca, mai: cum sa ai tu 15 milioane pe luna, iar eu, muncitor si batr?n, numai 200.000? Nu mi-ar placea si mie o dulceata, n-as dori si eu un laibar fara petece?"
Nascut in vremurile idilice de la inceputul secolului trecut, adica in 1912, pe cand nu izbucnise fulgeratorul Razboi Balcanic, Constantin Luca din Dorobantu (Calarasi) se bucura inca de sanatate, are memorie buna si nu osteneste sa-si viziteze vecinii. Este asteptat de toti pentru harul sau de povestitor, pentru invatatura si pildele biblice presarate cu elocinta in dialogurile cu credinciosii satului. Ramas orfan "de cu tanar copilas", a fost crescut de bunica dinspre mama, "Baba Maria", de unde i s-a tras numele de Costea al Babii. Marea experienta a vietii sale a fost razboiul, campania din Rusia initiata de Maresalul Antonescu. Fiind mai "sighinas", mai "sfios", a fost repartizat la intendenta, la "coada calului". Asa a avut norocul, de a fi destul de departe de linia intai "ca de aici la Dunare", scapand cu viata din inclestarea de la Cotul Donului. Pe timpul comunistilor a fost colectivist, muncind cu 5 lei pe zi. Zorile democratiei l-au prins ca pe mai toti taranii: in confuzie si teama fata de vremurile noi. Nu i-a trebuit insa prea mult timp sa se adapteze, luand-o inaintea multor tineri cu intelegerea si ramanand neclintit in "postul" de intelept al satului, cu care toata suflarea locala pare a se fi obisnuit.
"Mamaliga moloko/ Romania daleko..."
- Mos Costea, dragostea de cai si de carausie v-a salvat viata pe Frontul de Rasarit. Repartizat la Regimentul 5 "Fulger", ati batut satele rusesti pentru a supraveghea "viata civila". Cati bolsevici ati impuscat?
- Pacatele mele, in loc sa trag in rusi, am tras de mai multe ori in gaini... Romanii nu obisnuiau sa se lupte cu civilii, cum faceau nemtii, uneori. Pe noi de aia ne iubeau rusoaicele, ca eram firi domoale, de inteles, cu crucea la gat. Tin minte o haziaika tare credincioasa, vrednica si miloasa, care ma gazduise impreuna cu alti zece ostasi. I-am spus: "Da-le de mancare, ca sunt toti fratii mei". Ea a zambit si ne-a privit cu duiosie. "Cat vreti sa stati?" "Vreo trei luni." "O, Boje moi, de ce atat de putin? Voi, romanii, sunteti oameni asa de buni." Ne-am pomenit intr-o seara ca doreste sa ne citeasca o poezie compusa in cinstea noastra: "Antonescu a dat pricaz:/ Sio, romane, in Caucaz!? Mamaliga moloko/ Romania daleko..." (Mamaliga cu lapte/ Romania e departe...). Cand a fost sa ne retragem, a venit cu cateva vecine si ne-au aratat drumul: "Acolo, ruski! Luati-o pe dincolo...". Am avut si zile mai grele, la Nistru, cand se ciocneau gloantele in aer, iar brandurile cadeau de ziceai ca fierbe fasolea. Un glont mi-a smuls urechea si altul a doborat calul de sub mine. Pana la urma, le-am trecut toate, cu credinta in Domnul Hristos. Am trecut si prin colectiva, sub mantaua comunistilor. Ca sa-i enervez, m-am inscris de forma in secta Oastea Domnului si mi-am lasat barba inca din 1950. Sunt singurul taran cu barba din Campia Baraganului.
"Se spune ca tara noastra-i cea mai bogata; drept o fi, dar de ce am ajuns noi asa de rau?"
- Am ajuns, iata, in secolul Xxi. V-ati gandit ca veti ajunge sa traiti in anul 2001?
- Nu... Cand eram copil, ma intrebam: oi ajunge eu, Doamne, sa prind anul 1990? Uite ca am ajuns chiar mai departe si nu s-a-ntamplat ce spunea bunicul: "Mai, tata, va veni Vremea de Apoi, in 2000, cand are sa cada ploaie cu smara".
- Cum vi se pare lumea trecuta peste pragul mileniului trei?
- Bine imbracata; dar prea plangareata, prea critica. Traieste mai bine de zece ori decat traiam eu in tinerete, dar e nemultumita. La tara e mai greu, noi ne taram, dar ai din oras nu ar trebui sa fie atat de disperati.
- De ce credeti ca exista atata disperare la romani?
- Din lipsa de credinta. Daca nu tii crucea cu putere la piept, te prinde frica si nu intelegi ce se-ntampla. Politicii nostri calculeaza, dar tot sunt inspaimantati; sunt mai inspaimantati decat noi, opinca. Ei stiu multe acolo, in orase, dar noi, aici, nu stim decat sa ne-nchinam, sa facem o cruce si... ce-o vrea Dumnezeu! De aia suntem mai tari, rezistam la razboaiele astea din jur, la pedepsele cazute pe capul plugarilor. Cand mancam noi mamaliga cu verdeturi, cand eram noi atat de saraci, lumea indura si spera, ca avea credinta. Azi, nu exista impacare. Pentru ce - nu stiu. A iesit un lux si o lacomie, iar politicii, daca apuca ei un loc bun, lu al de jos nu-i prea dau atentie. Noi ne uitam cu ochii... Lacrimile ne dau sub gene, dar nu avem ce face. De citesti in ziare, se spune ca tara noastra-i cea mai bogata; drept o fi, dar de ce am ajuns noi asa de rau? De ce suntem atat de urmatici cu traiul?
"Domnului Hristos I-a placut crucea, ca unei fete mari floarea la ureche" - Mos Costea, vom spune cititorilor nostri ca ne aflam la o inmormantare. In jur, atatea femei cernite. Credeti ca lumea de astazi a satului isi pastreaza pe mai departe credinta in Dumnezeu?
- Fetele si femeile toate-s bisericoase, dar nu-l cunosc pe Dumnezeu cu adevarat. Adevarul se invata numai din Biblie; or, ele nu citesc... Ele n-au aflat, bunaoara, ca Domnului nostru Hristos I-a placut crucea, ca unei fete mari floarea la ureche. Iisus nu s-a departat de cruce, desi putea. Dar ele nu stiu ca sufletul, cand le-a parasit, e ca puiul ce iese din gaoace, nu se mai intoarce. El nu mai recunoaste ca a stat in putregaiul omenesc. Daca au fost buni, sufletul a ajuns la Domnul. Daca nu, cine stie, mai zaboveste pe drum. Oricum, credinta noastra ortodoxa este plina de vigoare, de speranta; de aceea, ar trebui tineretul sa se opreasca mai des cu ochii in paginile Cartii Sfinte.
- In tara au aparut asa-zisii satanisti, tineri debusolati cazuti in capcana diavolului. Ati auzit de ei?
- Am citit in ziare. Ei nu stiu, saracii, ca si satana crede in Dumnezeu... Crede, dar nu face voia Lui. Caci numai Dumnezeu poarta cheia iertarii si a iubirii; satana, nu.
- Un scriitor a spus ca secolul Xxi, daca nu va fi religios, nu va mai fi deloc. Cum vedeti viitorul credintei?
- Nu stiu ce sa zic... In unele carti se spune ca va veni o lepadare de credinta. Parca nici asta n-as crede-o. Daca intra Romania in Nato asta, am auzit ca toti vor veni la aceeasi credinta, fara secte. Cred ca ar fi bine, dar nu trebuie sa-i dusmanim pe cei de alte credinte. Mi-e teama de o babilonie, de o incurcatura foarte mare. Daca politicii ar mai scadea din salariul lor si ar face legi intelepte, linistea ar fi asigurata. Am scapa de invalmaseala, fiindca munca este cea care aduce binele. Cu ea ne tinem si cu ea ne-aparam.
"Iti dau cuvantul ca n-am innumarat un milion de lei in viata mea"
- Dupa ce v-ati mancat amarul pe "ogoarele infratite", cu 5 lei pe zi, au venit si vremuri mai bune, democratice. Cum se vede democratia de la Dorobantu?
- Nu stiu cum sa spun; fiind batran, n-am putut sa bag de seama... Vaz ca democratia a spus: sa indreptam tara, sa facem una-alta. Mi-am facut si eu semnul crucii: Doamne, asa e bine. Dar nu prea a dat rezultate. Nici sub Iliescu intaiul, nici sub Constantinescu... Acum, hai sa zicem ca-l avem pe Iliescu de-al doilea. A mai fost. Si-a mai dat o data cuvantul ca totul va fi bine. Acuma, dupa cat as baga eu de seama, nu stiu daca nu ne-ntoarce iar spatele, zau... Sa-i dea Dumnezeu sanatate, chiar daca ma leaga, nu-mi pare rau ca spun adevarul. L-am auzit predicand, la o predica din cele mari, cum ii plac lui; zicea foarte clar: sa ne-ndreptam, sa dregem, lucruri bune... Dar imediat dupa ce s-a indepartat din televizor, cu palaria lui de gala, au bagat, frate, astia niste desfranate, niste despuiate, acolo... Aparitii diavolesti, spun drept; te uiti cu nepotii si te rusinezi... Alte cazuri sunt si mai grele, dar e greu de spus. Nu trebuie sa lase din astea la televizor. Cum sa mai ajunga copiii si nepotii mei sa mearga sa traga cu sapa? De ce arata atatea nazdravanii?
- Si astea sunt fete ale democratiei, mos Costea. Ce-ar fi sa vorbim despre axul noii societati, Parlamentul? N-ati remarcat nimic semnificativ din viata politica?
- Cum sa nu? Legile. Legile sunt slabute. E o siretenie in Parlament, sa faca legile slabe si sa le tot ia de la-nceput, dupa fiecare sesiune de alegeri. E facut in asa fel, ca furturile sa fie puse la adapost. Apoi, in Parlament, stau miliardele. Nu stiu ce-i ala miliard, ca n-am innumarat. Eu nu stiu nici ce-i milionul; iti dau cuvantul ca n-am innumarat un milion de lei in viata mea. Dar un miliard?! Daca as ajunge acolo, la microfonul ala, as spune: mai, parlamentarule, judeca, mai: cum sa ai tu 15 milioane pe luna, iar eu, muncitor si batran, numai 200.000? Nu mi-ar placea si mie o dulceata, n-as dori si eu un laibar fara petece? Ce pot sa fac cu doua sute de mii? Sa iau un chibrit, sa platesc oleaca de lumina si astia-s banii... Colectivistii au fost cei mai pedepsiti.
"M-or lega, nu m-or lega, o spun si pe asta: Sovietica nu doarme..."
- In sapte-opt ani de aici inainte, Romania ar putea deveni membra a Uniunii Europene. Ati auzit de U.E.?
- Am auzit, dar nu prea o-nteleg. Nu mai traiesc eu pana acolo, dar va spun ca vor veni niste timpuri care vor fi de neinteles. Cand va apuca Romania acolo, se cheama ca se va lega tara de tara. As spune un lucru: cand s-o lega tara de tara, nici o tara nu va ramane nezdruncinata.
- Dar care sa fie aliatii Romaniei?
- Aia din Nato. M-or lega, nu m-or lega, o spun si pe asta: Sovietica nu doarme! A fost odata o tara ca o fiara cu sapte capete. Am parerea ca nu-s uitate toate ale lui Stalin.
- Bine, dar Sovietica nu mai e. Acum e Rusia.
- Aaa..., poate, da i-a mai ramas un corn.
Ion Longin Popescu
Fotografiile autorului