Moment de rascruce
in industria nationala de autoturismeConstantin StroeDirectorul general al firmei Automobile Dacia
Dacia a murit. Traiasca Dacia!
"S-a dus vremea lui <<merge si-asa>>; francezii au pus piciorul in prag si au spus: <<Ceea ce nu conduce la multumirea clientului nu trebuie facut>>"
In aceste zile de februarie, inginerul Constantin Stroe, directorul general al firmei Automobile Dacia din Pitesti, aniverseaza 11 ani de cand conduce destinele binecunoscutei uzine de pe platoul Colibasilor. Din 1999, de cand Dacia a devenit o marca a grupului Renault, pozitia d-lui Stroe are o importanta aparte, romanii vazand in domnia sa, precum si in patronii francezi o echipa oarecum providentiala, care va pune in productie, pentru tot omul, automobilul mult visat. Acesta va fi ieftin si va fi modern, la concurenta cu orice masina europeana de talia sa. Desi in urma cu 5-6 ani a lasat impresia ca se opune privatizarii, jocul "de asteptare" i-a dat, in cele din urma, dreptate domnului director. Atunci cand, dandu-si seama ca nu se mai poate intinde coarda, d-l Stroe si Fps-ul au dat liber la vanzare. Si nu oricui, ci firmei mama. Si nu degeaba, ci pe bani buni (50 milioane de dolari, pretul actiunilor, plus 220 milioane de dolari investitii). Printre zecile de prevederi ale contractului, una este de baza: bun si popular, la indemana tuturor. Despre filosofia pusa in opera la Pitesti, d-l director ne vorbeste cu un optimism ferm, ingineresc. Dansul ne spune ca Dacia renaste din propria cenusa. Dacia a murit. Traiasca Dacia!
"Intre Renault si Dacia a fost, inca de la inceput, o poveste de dragoste"
- Multi dintre tinerii automobilisti, posesori de Dacii, ar putea sa se intrebe, domnule director, de ce au ales romanii sa fabrice autoturisme Renault?
- Cand s-a semnat contractul, in 1966, eram student in ultimul an la Institutul Politehnic din Bucuresti. In vremea aceea, Renault era cea mai cautata marca europeana. Au contat, probabil, si relatiile politice: tanarul Ceausescu era privit cu speranta in Europa. Sa nu uitam ca, doi ani mai tarziu, generalul De Gaule a fost in vizita oficiala la Bucuresti. De aceea, cred eu, liderul roman a ales ce era mai bun pe piata in momentul respectiv si ceea ce corespundea standardelor nationale din anii aceia de relaxare. Noi spunem ca intre Renault si Dacia a fost, inca de la inceput, o poveste de dragoste. Va amintiti? Pana in 1978, Daciile erau de fapt Renault-uri asamblate la Colibasi. Cand Renault 8 a iesit pe poarta uzinei sub numele Dacia 1100, a fost un eveniment memorabil. De atunci dateaza cozile si listele de asteptare. Romania era privita cu invidie de vecini, iar cererile de export in Rusia, Ungaria, R.D.G., Cehoslovacia, Bulgaria si Iugoslavia cresteau de la an la an. Din nefericire, pretextand motive economice, Romania a intrerupt relatiile cu Renault in 1980, dand o lovitura mortala proiectului din 1977, de producere a modelului Renault 18. Abia in 1989 va reveni firma franceza la Bucuresti, semnand un contract de 200 de motoare Diesel cu Aro Campulung. Iar in 1990, fara a intarzia prea mult, Renault isi deschide in Capitala primul birou de prezentare, avand intentia de a dezvolta o retea de distributie in cele mai importante orase din Romania. In fine, din 1991 dateaza ceea ce atunci s-a numit, cu prudenta, "studiul in paralel al unui proiect industrial comun", adica reintregirea "marii iubiri" dintre Dacia si Renault.
- Au inteles, oare, muncitorii de la Pitesti ce inseamna sa fii "marca Renault"? Isi dau ei seama ca, in acest fel, au fost propulsati peste noapte direct in inima Europei?
- Daca ne gandim ca, numai dupa un an de zile de la venirea Renault in Romania, Automobile Dacia S.A. a reusit sa lanseze pe piata noul model Dacia SupeRnova, cred ca salariatii nostri s-au acomodat rapid, din mers. Eram convins ca asa se va intampla, pentru ca muncitorii de la Dacia sunt in majoritate tineri, bine pregatiti profesional, cu dorinta de a realiza lucruri importante.
"La <<Dacia>> nu mai exista romani indulgenti"
- In anii "80, aflandu-ma ca reporter la o uzina de tractoare din sudul tarii, am observat o mare nervozitate in birourile conducerii. In cadrul colaborarii "pe orizontala", un director francez de la Oltcit avusese "indrazneala" de a respinge un lot de piese fabricate defectuos de strungarii uzinei. Nimeni nu se gandea ca piesele ar trebui confectionate din nou, conform parametrilor solicitati; in schimb, inginerul-sef isi batea capul cum sa gaseasca un director francez mai indulgent, care sa le accepte asa cum erau. Omul striga in telefon: "Dar ce au, monsieur, de nu merg comme ca?". Sunteti sigur, domnule director, ca nu vor incerca furnizorii dvs. sa gaseasca si la Pitesti un director mai tolerant?
- S-a dus vremea lui "merge si-asa"; francezii au pus piciorul in prag si au spus: "Ceea ce nu conduce la multumirea clientului, nu trebuie facut!". Intr-adevar, furnizorii nostri mai au inca mult de lucru in ceea ce priveste calitatea produselor fabricate pentru Dacia. Insa ei vor cauta in zadar "romani indulgenti" la Dacia, caci nu vor gasi. Timpurile s-au schimbat. Mentalitatile, si ele, sunt in schimbare. Tinerii, cum spuneam, au luat foarte in serios noul lor loc de munca. "Umbrela" sub care lucreaza este prea celebra pentru a-si permite fantezii provinciale. In privinta furnizorilor interni, un lucru este clar: daca nu sunt in stare de performanta, exista destui furnizori straini care urmeaza sa vina in Romania, fie pentru a-i ajuta pe ai nostri sa-si ridice prestatia in materie de calitate, costuri si termene, fie pentru a produce ei insisi, la nivelul cerut. Proiectul Renault pentru Dacia de a realiza, in 2004, automobilul de 5000 de Euro ofera sansa unei integrari cat mai mari in Romania. Or, aceasta este o sansa deosebita si, in acelasi timp, o adevarata provocare pentru intreaga industrie auto romaneasca. Viitorul pe care Renault il ofera Daciei este si viitorul furnizorilor nostri.
"Primul pas in lumea buna a automobilelor: Dacia SupeRnova"
- Se simte Dacia amenintata de tendinta actuala de crestere a vanzarilor la autoturismele mai scumpe de 5000 de dolari?
- Nu. Luand in calcul toate scenariile, patronatul nostru vrea sa demonstreze ca si la 5000 de dolari (sau, mai exact, la 5000 de Euro) exista autoturisme performante, fiabile, atragatoare ca design. Cine va mai da 7-8 mii de dolari pe un vehicul produs de alte firme, cand va exista Dacia de 5000 Euro, la parametri identici sau superiori de calitate?
- Cum se va ajunge la acest miracol?
- Printr-un set de programe elaborat de managementul Grupului Renault. Nu mai putem discuta doar in termeni de cantitate. Succesul unei afaceri sta in calitatea si in pretul produsului. In contractul cu firma Renault sunt prevazute 20 de etape de disponibilizare a personalului; in septembrie 2004, Automobile Dacia va avea doar 16.280 de salariati. Vom avea, asadar, o productivitate foarte mare. Un accent important se pune pe calificarea personalului; pana in prezent, sute de salariati de la Dacia au participat la cursuri de formare in Romania si la stagii de pregatire in Franta. Nu numai cantitatea de bani investita de Renault este importanta; francezii au adus un nou stil de munca, un aer proaspat in atmosfera fabricii; au adus stiinta lucrului bine facut. La care romanii, spre cinstea lor, au raspuns, in marea lor majoritate, cu toata disponibilitatea de a invata, cu o ambitie incredibila. Mai avem inca mult de lucru, fiindca nu toti pot toate, dar principalul e ca suntem pe drumul cel bun.
- Dupa cum am citit in presa, ati fost acuzat de populism, deoarece v-ati opus disponibilizarii muncitorilor. Care e raspunsul dvs.?
- Nu poti obtine rezultate pozitive cu o masa salariala nemultumita. In rezolvarea cu maxima atentie a problemelor sociale, am dialogat permanent cu sindicatul, pe baza unui respect reciproc. In contractul semnat cu Renault, exista un capitol distinct care face referire la programul social. Noi n-am dorit sa provocam socuri sociale.
- S-ar parea ca nici proiectul Renault pentru Dacia nu este unul prea socant... Dvs. cum il apreciati?
- Acest proiect nu poate fi considerat, intr-adevar, unul extrem de spectaculos, in sensul aparitiei miraculoase a unor transformari profunde, peste noapte. Este insa un proiect realist, bine structurat, care asigura un viitor sigur, pe termen lung, marcii Dacia.
- Ce loc detine SupeRnova in acest proiect? Unii vorbesc de "branza buna in burduf de caine", adica motor performant montat intr-o caroserie cu finisaje "de-ale noastre".
- Dacia SupeRnova este primul pas in lumea buna a automobilelor. Este dovada ca se poate. Este un moment de rascruce in industria nationala de autoturisme. Nu ne intereseaza ce spun unii. In atmosfera de mare asteptare existenta in public, SupeRnova propune calea europeana a motorizarii. De aceea, avem din nou cozi, avem liste de asteptare, ca pe vremuri. Renault nu obisnuieste sa arunce banii pe fereastra, iar miliardul de franci investiti pana acum (urmat de alte doua miliarde in urmatorii doi ani, plus alte trei miliarde pentru proiectul masinii de 5000 de Euro) isi arata efectele.
- Lansata ca o marca locala, dintr-un orgoliu de tip comunist, Dacia are astazi sansa internationalizarii. Cu alte cuvinte, acest nume istoric va circula in diverse tari ale lumii, oferind locuri de munca pretutindeni. Adio "mandrie nationala" si celelalte sloganuri cunoscute. Cum va fi?
- Dupa mine, mandria nationala va ramane si chiar va creste, deoarece fabricarea Daciei in strainatate va fi un semn clar al capacitatii romanilor de a se ridica la exigentele patronatului francez. Potrivit afirmatiilor recente ale d-lui Georges Douin, directorul general adjunct al Grupului Renault, in anul 2010, in lume se vor fabrica 700.000 de automobile Dacia, dintre care 200.000 in Romania! Restul de 500.000 se vor fabrica in alte tari, inca nenominalizate. Cum politica grupului francez este de mondializare, Daciile respective vor putea fi fabricate oriunde exista un interes al firmei. Asadar, viitorul Daciei este proiectat sa devina extrem de atragator. Asta nu inseamna ca putem astepta linistiti, cu mainile in san. Este nevoie de mult efort si vointa atat din partea noastra, cat si din partea furnizorilor romani. Pentru toti au incetat vorbele frumoase; s-au inchis robinetele bunavointei amicale. A inceput adevarata competitie.Ion Longin Popescu