Liberalismul la rascruce
Dintre cele sase partide politice care alcatuiau in 1996 formatiunea politica invingatoare, Conventia Democratica din Romania - Pntcd, Pnl, Pnlcd, Per, Mer, Ufd -, doar una a mai reusit sa mai intre in Parlament in alegerile din 2000. Apropierea congresului liberal pune in fata societatii romanesti problema evaluarii liberalismului si a Partidului National Liberal, dupa 11 ani de tranzitie. Pnl mai detine un record: Romania a fost singura tara fosta comunista in care au revenit pe avanscena politica, in decembrie 1989, cand s-au reinfiintat, toate cele trei partide istorice din perioada interbelica, desfiintate de comunisti: Partidul National Taranesc Crestin Democrat (fostul Pnt), Pnl, Partidul Social Democrat Roman. In mod, din nou, cu totul paradoxal, pentru ca reprezentau, practic, optiuni doctrinar-ideologice greu de conciliat, toate trei au facut parte din coalitia castigatoare din 1996. Dar destinul lor a fost diferit dupa 2000. Doar Pnl a reusit sa intre in Parlament, de unul singur, ca partid de sine statator. Psdr a fost inghitit de Pdsr, iar Pntcd a devenit, pentru prima data, partid neparlamentar. Cum se explica succesul liberalilor si care sunt sansele lor de a deveni un partid cu adevarat important?
Mai tot ce s-a facut in Romania, incepand cu seara zilei de 22 Decembrie 1989, cand s-a citit comunicatul catre tara al Fsn, a purtat amprenta liberalizarii si a liberalismului. Fiecare formatiune politica moderna, de oriunde in lume, a imprumutat ceva de la liberalism. Insa un partid liberal isi propune sa transforme aceste optiuni intr-o actiune politica strategica totala. Lucru greu, pentru ca la noi nu exista inca decat o baza sociala precara pentru un partid liberal. Chiar daca anumite meserii liberale (avocat, medic, profesor etc.) ar reprezenta o posibila baza de recrutare, nivelul de viata destul de modest al acestor categorii (in comparatie cu standardele occidentale) nu le califica pentru apartenenta la clasa mijlocie. Dar, liberalismul are un viitor in tara noastra.
Spre deosebire de colegii din Cdr, liberalii au fost pragmatici. Ei au inteles primii ca trebuie sa se separe nu numai de Conventie, ci si de presedintele Constantinescu, al carui suport electoral se erodase enorm. Pnl i-a propus fostului presedinte Constantinescu sa candideze din partea sa, dar acesta a refuzat. Dupa care, acest partid si-a cautat un alt candidat. Mugur Isarescu a refuzat si el sa fie "locomotiva" partidului. Pana la urma, s-a ajuns la varianta Stolojan. Chiar daca el nu a reusit sa ajunga in turul al doilea al alegerilor prezidentiale, partidul a reusit sa intre in Parlament. Si ar fi reusit, cu siguranta, sa obtina un scor mai bun, daca nu s-ar fi prezentat in alegeri si Pnl-Campeanu. In timp ce Pnl avea ca sigla sageata incadrata de patrat, Pnl-Campeanu avea ca sigla sageata in cerc. Chiar daca nu a intrat in Parlament, Pnl-C a smuls totusi de la Pnl vreo doua procente, pentru ca oamenii au crezut ca voteaza partidul lui Quintus si Stoica, dar au votat partidul lui Campeanu. Si atunci, cum sa te mai miri ca mii de americani au votat aiurea in Florida?!
Congresul Liberal va alege un nou presedinte. Valeriu Stoica, Crin Antonescu, Calin Popescu Tariceanu sunt cele trei personalitati politice intrate in competitie pentru acest post. Stoica este politicianul cu activitatea cea mai cunoscuta si a prezentat opiniei publice programul politic cel mai convingator. Cu toate acestea, nu este sigur ca el va fi ales presedinte. Diferite grupuri de interese din partid si din afara acestuia vor sa ii plateasca polite, sa il treaca in randul al doilea, reprosandu-i tot felul de lucruri absurde. Nu i se reproseaza - bineinteles! - faptul ca a salvat partidul de dezastrul Cdr, scotandu-l la timp din acea coalitie, ci protocolul semnat cu Pdsr. In primul rand, ca acel protocol a fost incheiat pentru un an de zile. Cine il citeste cu atentie observa faptul ca, prin intermediul acelei intelegeri cu partidul condus de Adrian Nastase, care este si primul-ministru, Pnl poate sa obtina mai mult din propriul sau program decat pe vremea cand era la Putere, in coalitie. Acesta este un paradox, mai ales pentru un partid aflat in Opozitie.
Adevarul este ca protocolul semnat de Pnl cu Pdsr va fi cu greu respectat de acesta din urma. Cu toate ca este la guvernare si are la indemana instrumentele puterii legislative si executive, Pdsr-ul nu este inca atat de reformist, incat sa isi respecte angajamentele luate fata de Pnl. Daca o va face, risca sa isi dezamageasca sau chiar sa isi ridice in cap o parte din propriul electorat. Pnl-ul, in schimb, este nevoit sa preseze Pdsr-ul pentru a-si respecta angajamentele, pentru a nu le amana prea mult, pentru ca lupta de putere in Pnl se duce la ora actuala pe argumentul (si acuzatia) ca s-a incheiat un protocol cu un partid care nu si-a tinut niciodata promisiunile, nici fata de propriul electorat, nici fata de organismele financiare internationale. Dar, culmea este ca protocolul semnat cu Pnl obliga Pdsr sa faca anumite lucruri care ar putea sa insemne si salvarea sa ca partid aflat la guvernare, dar si efectuarea unei reforme, in interesul Romaniei de a realiza prosperitatea, de a se integra in Ue si Nato.
Daca Pdsr va esua in a face toate acestea, exista posibilitatea degradarii situatiei, a adancirii crizei in care se afla tara noastra. Si atunci, urmeaza alegeri anticipate. Daca acest lucru s-ar intampla intr-un an sau un an si jumatate, atunci principalul beneficiar ar fi Partidul Romania Mare, care poate sa profite din nou de nemultumirea si resentimentele unor anumite categorii de cetateni. Dar posibilitatea venirii la Putere a Prm-ului ar echivala cu un dezastru mai mare decat guvernarea legionara sau regimul comunist. Romania are nevoie de partide in stare sa construiasca, nu de partide care neaga totul si vor sa distruga sau sa ne impinga inapoi catre situatia dezastruoasa de dinainte de 1989. Pana si Pdsr a inteles ca intre majoritate si minoritati trebuie sa existe o relatie armonioasa. De unde si intelegerile cu Udmr, progresele legate de Legea administratiei publice locale. Prm vrea sa ne faca sa credem ca minoritarii sunt dusmanii nostri, ca, daca maghiarii folosesc limba lor materna in administratie, atunci urmeaza un dezastru pentru Romania, ca Europa Occidentala si Statele Unite ale Americii comploteaza impotriva noastra. Dar toate acestea sunt aberatii. Prin urmare, Pnl trebuie sa astepte cu rabdare ca Pdsr sa isi realizeze promisiunile, dar acest lucru vine in contradictie cu statutul de partid de Opozitie, al carui rol este de a pandi greselile celor de la Putere. Iar Pdsr face, deja, o multime de erori. Ar putea sa le evite macar pe acelea care sunt cuprinse in protocolul cu Pnl. Iata, deci, ce complicata este viata partidelor de la Putere si din Opozitie. Ceea ce nu inteleg insa unii dintre concetatenii nostri este ca nu se poate cladi o democratie decat cu partide constructive, capabile sa faca ceea ce declara, ceea ce promit. Si chiar daca ar intelege, a venit timpul ca si partidele de la Putere si din Opozitie sa realizeze ca nu se mai pot juca cu sansele de a face ceva pentru o tara aflata in mare nevoie.Dan Pavel