Alba-Neagra
Pentru un strain, Romania pare tara contradictiilor. Nu a contradictiilor hegeliene. Nici macar a celor marxiste. Nu a unor conflicte sociale pe cale de a izbucni. Romania este contradictorie prin actiunile si declaratiile conducatorilor sai. D-l Nastase sustine la Bruxelles ca Romania se angajeaza definitiv pe calea Reformei. D-l Iliescu raspunde la Focsani ca o proprietate de tip etatist-socialist este mai buna decat orice proprietate privata. D-l Iliescu nu poate - dupa cum spunea un cunoscut editorialist - sa pronunte "vulpe" decat "hulpe". Asa a invatat din copilarie. Dar tot d-l Iliescu ii promite unui lider din opozitia democratica, excluderea oricarei "pedeserizari" a Administratiei. Seful Executivului, d-l Nastase, accepta insa pedeserizarea in serie a serviciilor de stat. Mai mult, seful Guvernului nu se formalizeaza daca diversi functionari, fosti Pnl-isti, fosti Pntcd-isti etc. trec, de frica eliminarii din slujbe, in randurile Pdsr-ului. Iar cand un grup de parlamentari Prm-isti si Pdsr-isti pleaca la Bagdad pentru a recupera - pasamite - datoria Irakului catre Romania, acelasi premier spune ca, desi Ue si Nato au impus un embargo pentru Saddam, relatiile cu tara respectiva trebuie, oricum, reluate. Pdsr-ul sustine, sub noua lui conducere, ca a rupt-o definitiv cu trecutul, ca este, altfel spus, un partid social-democrat modern si european. Dar tot liderii Pdsr-ului accepta ca la conducerea unui serviciu esential pentru siguranta tarii sa fie numit un om dovedit ca membru al cunoscutei Die ceausiste. Noul sef al Sie a fost, se pare, una dintre legaturile regimului ceausist cu celebrul terorist Carlos si unul dintre organizatorii atacurilor efective impotriva postului de radio "Europa Libera" - singura sursa de informare a romanilor in "noaptea" comunista. D-l Iliescu accepta Legea administratiei locale, care stipuleaza dreptul minoritatilor de a utiliza, acolo unde au o prezenta masiva, limba materna, dar tot el sustine ca, in contextul pregatirii Romaniei pentru integrarea in Ue si Nato, amenintarile la adresa tarii "vin din interior". In plus, sustine seful statului cu nostalgie dupa "dezvoltarea planica, proportionala si armonioasa" a socialismului, exista "semne ale refuzului solidaritatii nationale pe fondul egoismelor locale", facand aluzie la decalajul dintre Transilvania si celelalte provincii ale tarii. Or, d-l Iliescu nu stie, se pare, ca tocmai autonomia locala poate impulsiona ritmul dezvoltarii diverselor zone "defavorizate", cu conditia ca fondurile repartizate sa nu fie deturnate de clientii locali ai Puterii. Si apoi, intr-un stat unitar, ritmul mai inalt de dezvoltare economica din anumite regiuni nu poate face decat sa atraga forta de munca disponibila din celelalte.
Exemplele de "dublu limbaj", vorba lui Orwell, sunt destule. Intr-o situatie cum este cea pe care o traverseaza Romania, ele sunt, totusi, inutile. Pe vremea lui Ceausescu, dublul limbaj era o "datorie patriotica". Pentru Occident, mergea formula "dinafara-i vopsit gardul, dinauntru-i leopardul". Totusi, nici atunci minciuna nu a prea tinut. Acum, cu atat mai putin. Modul in care reprezentantii Fmi au discutat cu guvernantii de la Bucuresti arata ca occidentalii ne cunosc foarte bine.
La ce ne foloseste atunci, ne intrebam, aceasta evolutie contradictorie? In mod evident, trebuie sa o spunem, la nimic. Ea arata insa ca nu Romania este "tara contradictiilor". Diversele declaratii ce trimit atentia cetatenilor in directii opuse, de stanga sau de dreapta, arata - mai degraba - ca marii invingatori din alegerile anului 2000, Pdsr-istii, se afla deja intr-o situatie complicata. Cred liderii lor ca mai putem minti Europa si lumea? O asemenea credinta ar fi o dovada de prostie, iar pentru Romania - o prabusire in prapastie. Nici nu mai e nevoie de un branci!Toma Roman