Voltaj
</b><b>- Trupa matura, cu o existenta de aproape doua decenii, Voltaj face parte din cuceririle sigure ale noului rock romanesc. Cei sase membri ai formatiei stiu sa alcatuiasca o echipa adevarata si sa faca o muzica buna, care transforma salile de concerte in ringuri de bucurie si dans. Imuni la manelele zilei, baietii de la Voltaj au arta de partea lor -</b><b>Sa facem prezentarile de rigoare... Mihai Stoica (Bobita) este cel mai nou membru al formatiei si, totusi, s-a adaptat foarte bine si repede. Este "antisportiv", antitehnic (nu stie sa bata un cui) si nu stie sa faca ordine. Singurul lui viciu adevarat e calculatorul (muzica pe calculator), care-i topeste toate celelalte pasiuni. Efectele "de clapa" pe care le obtine sunt extraordinare si dau fiecarei melodii in parte un timbru de originalitate.
Calin Goia (solistul vocal) vine tocmai din Cluj. Cand era mic, a facut inot de performanta si, mai tarziu, fotbal. A venit in Bucuresti acum sase ani si a trebuit sa renunte la calatoriile pe munte, cu care era obisnuit. "Inca de mic, mie mi-au placut doua lucruri total diferite (poate de la dualitatea zodiei Gemeni). Pe de-o parte, muzica (am studiat vioara, chitara si apoi canto), si, pe de alta parte, stiintele exacte. Am facut liceul de informatica, mergeam la olimpiade de matematica, apoi, am urmat A.S.E.-ul, la Bucuresti, dar ma bucur ca am ales muzica. Am renuntat la o cariera de <<bancher>>, cu programe fixe si concedii exacte, in favoarea unui lucru care-mi place la nebunie si care ma scoate din monotonie." Calin locuieste singur si se gospodareste cum poate. "Ma ajuta si prietena mea. Nu ma pricep la gatit, dar ea gateste foarte bine. Numai ca si ea e foarte ocupata si atunci vine in ajutorul nostru pachetul de la Cluj, care contine diferite produse, pe care doar le bagam la microunde."
Basistul Vali Ionescu (poreclit Prunus) este unul dintre cei trei fumatori ai trupei, care-i "asupresc pe ceilalti trei". E microbist inrait (dinamovist), dar iubeste sportul doar in fata televizorului. A fost casatorit de doua ori si a divortat tot de atatea; are o fetita de 7 ani, Vanessa, pe care o iubeste mult, pentru care cumpara de fiecare data cate ceva din turnee si pe care o duce si o aduce de la scoala. Starile lui sunt de doua feluri: e ori volubil, ori tacut si, in general, cam distrat.
Cel mai linistit membru al trupei este Paul Neascu (Pampon), care canta la tobe. E innebunit dupa Internet, ii place sa citeasca si nu e deloc orgolios. "E cel mai putin vorbaret, sta si ne asculta pe noi, care suntem foarte galagiosi. E interiorizat, isi spune calm punctul de vedere. Intra rar in dispute si controverse si nu e nici coleric, nici expansiv. E foarte ordonat si grijuliu si nu-i place sa umble nimeni cu lucrurile lui", spun despre el baietii.
Gabi Constantinescu (chitara) - membru vechi al Voltajului - era pe vremuri un cititor inrait. "Am avut ocazia sa citesc tot felul de carti care nu mi-au placut. Mi-am dat seama atunci ce nu trebuie sa citesc. Am citit chiar Sandra Brown; noroc ca era o carticica mica si s-a terminat repede." La fel de repede ca si scoala. "In primii trei ani am fost premiant, printr-a Ix-a am fost si corigent, dar nu m-a marcat. Scoala nu e singurul lucru la care am renuntat pentru muzica. In liceu, m-am angajat doua vacante de vara ca sa-mi pot lua prima chitara si primul amplificator. Lucram foarte greu, la o fabrica de lapte, intr-un depozit frigorific. Am renuntat la armata ca sa nu lipsesc asa mult timp de-acasa. Si am renuntat si la ideea sa-mi intemeiez o familie. Asta regret, cateodata, fiindca mi-ar fi placut sa am un copil. Dar pun in balanta faptul ca poate n-as fi putut sa-i acord atentia cuvenita... Din afara, muzica se vede ca o bomboana roz. In realitate, e multa munca, multa alergatura, renuntari de tot felul si, uneori, satisfactiile se arata greu."
Cel de-al saselea membru al trupei, despre care se scrie cel mai putin in presa, este Nicu Andreescu (Andre). Faptul ca el nu apare pe scena nu inseamna ca nu aduce contributii esentiale. Din contra! Nicu e inginer de sunet, organizator, impresar, fotograf si face cam tot ce trebuie pentru ca formatia sa mearga bine.
Cateva intrebari
- Cum sunt turneele prin tara, pentru niste spirite atat de optimiste si de pline de veselie ca voi?
Calin: - Excelente! E cel mai relaxant sa fim in turneu. Nu se compara cu repetitiile, unde chiar se munceste. E ca o mica vacanta, cu exceptia concertului, unde trebuie sa ne mobilizam. Iar dupa turneu, ne refacem cu mult somn.
- E la fel de distractiv ca la filmarile Tv?
Gabi: - Nu chiar! Fiecare regizor are viziunea lui si mai intalnim cateodata realizatori care nu au mai lucrat cu formatii si nu ne cunosc stilul. Incearca sa ne impuna lucruri care nu ni se potrivesc.
Calin: - Reflectoarele ne obosesc groaznic, asa ca, de cele mai multe ori, o zi de filmare e mai obositoare decat un concert.
- Pregatiti ceva special pentru Ziua Indragostitilor?
Calin: - In general, de sarbatori, formatiile sunt la munca. O sa le facem si noi cadouri iubitelor noastre, iar publicului i-am facut, cred, cel mai frumos cadou cu melodia "Iarna".
- E o melodie superba... Paradoxul e ca nu are nici o legatura cu anotimpul rece.
Gabi: - Textul, subtil, are marele avantaj ca permite fiecarui ascultator in parte sa se regaseasca si sa inteleaga fiecare ce vrea, fara ca mesajul nostru sa fie evident.
- Se impaca spiritul vostru usor rebel cu ideea de casatorie?
Calin: - Casatoria e un pas extrem de important, pe care trebuie sa fii atent cand il faci. Nu mi-e frica de casatorie si chiar imi doresc sa ma casatoresc. Dupa o anumita varsta, e foarte important sa ai pe cineva aproape.
Gabi: - In meseria noastra trebuie sa-ti alegi cu grija persoana, caci, altfel, casatoria e sortita unui esec grandios.
- Va mai amintiti de prima iubire?
Calin: - Eu m-am indragostit prima data prin clasa a V-a, de o colega de clasa. Statea in spatele meu si eu ma intorceam mereu sa o privesc. A fost ceva platonic.
Gabi: - Prima mea iubire a fost in liceu si s-a transformat intr-o relatie care a durat cinci ani. Iubita mea era sefa clasei si profesorii au observat asta. Lucrul acesta m-a transformat pe mine intr-un elev mai bun, in ochii lor... Asta pe langa faptul ca-mi scria ea tezele. A fost foarte frumos.
- Ce va vedeti facand peste douazeci de ani?
Gabi: - ...Tot ceva care sa-mi faca placere. Asta a fost unul din visele mele. Sunt convins ca si peste 20 de ani, orice activitate voi presta, va fi una care sa-mi placa.
Calin: - Nu-mi pot imagina. Mie mi-e frica de batranetea fizica, ma sperie gandul ca nu voi mai fi in putere. Nu pot sa ma gandesc. Imi place sa traiesc in prezent.Dia Radu
Foto: Roton
</b>
<b>Scurta istorie</b><b> Voltaj s-a infiintat in 1982, intr-o formula total diferita de cea de acum. - In 1982, formatia a existat doar sase luni, avandu-l ca solist pe Cristi Minculescu - care s-a intors dupa aceea la Iris. - Pana in 1986, formatia a luat o "pauza", dupa care a revenit in forta, fara intreruperi majore. In 1988, vin la Voltaj Gabi Constantin si Vali Ionescu; zece ani mai tarziu - Calin Goia si Paul Neacsu; ultimul, dar nu cel din urma, e Bobi Stoica. - De trei ani de zile se pastreaza aceeasi formula, desi niciodata in istoria Voltajului nu au existat trei ani la rand in care sa nu se schimbe cel putin un om. - Schimbarile de personal au adus, evident, si schimbari de stil, de la rock-ul melodios, s-a trecut la balada rock si, mai tarziu, in anii 90, la un rock efervescent, ceva mai agresiv. Noul mileniu incepe pentru Voltaj cu sonoritati noi, in ton cu muzica vremii, un rock ritmat si de foarte multe ori dansant.
Componenta actuala: Gabi Constantin (31.07.1967) - chitara, Calin Goia (24.05.1975) - voce, Vali Ionescu "Prunus" (7.01.1964) - bas, Paul Neacsu "Pampon" (15.03.1968) - tobe, Mihai Stoica "Bobi" (4.12.1976) - clape si Nicu Andreescu (5.10.1966) - inginer de sunet.<b></b>