Prin urmare, asa deci, este vorba (numai?) despre greci...
Exista, la noi, destui afaceristi "romantici", care si-au investit pana la ultimul leu in business-uri oarecum neconventionale, cum ar fi muzeele, salile de cinema, teatrul pe butoaie, de masti etc. In domeniul tehnic, situatia este asemanatoare. Recent, doi ieseni si-au construit un avion, in timp ce un brasovean a inventat o farfurie zburatoare. Ceea ce au in comun acesti investitori, pe langa pasiunea lor neobisnuita, este zidul indiferentei autoritatilor - de care se izbesc, la tot pasul, barierele birocratice absurde - despre care pana mai ieri credeam ca sunt specifice numai plaiurilor mioritice.
Un caz intalnit recent in Kalamata, Grecia, mi-a dezvaluit insa un adevar usturator: cei neintelesi de societate nu sunt doar excentricii din Romania, iesirea din randuri fiind sanctionata uneori chiar si in tari cu traditie democratica - in speta, chiar tara care a daruit lumii democratia. Iata povestea: Sotiris Marinis, fabricant de ulei de masline, proprietarul unui restaurant, si-a amanetat afacerile, a imprumutat mari sume de bani si a investit 70 de milioane de drahme (circa 250.000 de dolari la timpul respectiv) pentru construirea unui teatru in aer liber, o copie a teatrului antic de la Epidauros. Superba constructie este situata chiar pe malul marii si este singurul teatru in intregime particular din Grecia. Succesul a fost rasunator, echipe de teatru, formatii de muzica, solisti renumiti acceptand sa sustina programe artistice pe scena sapata intr-un munte. Cand parea ca totul e bine, iar incasarile promit plata la timp a creditorilor, soseste Politia si pune sigiliul pe usa, sub pretextul ca proprietarul nu are licenta de functionare. Sunt mai mult de doi ani de cand cel care a dorit sa creeze un frumos punct de atractie turistica in orasul sau natal se lupta prin tribunale si se confrunta cu politicienii, sustinut, fara succes, de presa. Sunt ani in care Marinis a ajuns "la usa puscariei", dupa cum scrie un ziar, datorita imposibilitatii de a rambursa datoriile. "Daca as fi facut afaceri cu tigari", spune el cu amaraciune, "n-as avea nici o problema. Politicienii nu m-ar ocoli si nu mi-ar face promisiuni desarte. Doi prieteni medici, care au studiat in Romania, citesc revista dvs. pe Internet ca sa nu uite limba. Sunt disperat si, la sugestia lor, apelez la <<Formula As>>, in speranta ca povestea mea va avea un ecou la... Atena".
Am ajuns, asadar, sa scriem despre un caz social din alta tara, intamplator membra a Uniunii Europene. Fara a exagera acest episod, putem afirma ca, in aproximativ un deceniu, un astfel de circuit al informatiei va deveni o banalitate. Daca un taran din Sardinia sau un marinar din Barcelona vor avea ceva de spus guvernelor lor, se vor putea adresa chiar si unui ziar din Bucuresti sau din Timisoara. Dupa cum, daca un vanator din Vatra Dornei va avea a se plange de violarea vreunui drept, isi va putea trimite jalba direct in Franta, la ziarul "Le Monde". Fiindca, nu-i asa? - in circa zece ani, Romania va ajunge, speram, in randul lumii. Va fi membra a Uniunii Europene.
Ion Longin Popescu
Important!Solicitantii de abonamente reduse sau gratuite la "Formula As" trebuie sa se adreseze in scris d-nei Gabriela Constantin, str. Intrarea Armasului nr. 5, sector 1, Bucuresti.