Partide in cautarea identitatii
Rezultatele alegerilor din noiembrie 2000 nu puteau ramane fara urmari pentru partidele implicate in jocul politic. Centrul-dreapta (reprezentat de Pntcd, Pnl si Ufd) a primit o amenda severa, doar liberalii reusind sa intre in Parlament. La centru-stanga, Pd-ul a depasit cu greu pragul electoral, in timp ce ApR-ul a disparut de pe scena. Desi a castigat alegerile - si a preluat administratia - Pdsr-ul simte in ceafa rasuflarea fierbinte a Prm-ului, partid care a obtinut din deruta electoratului, dar si din strategiile gresite ale celorlalte formatiuni politice, aproape 25% din voturile cetatenilor. Doar Udmr-ul si-a pastrat procentele "traditionale", desi tensiuni interne incep sa se faca si aici simtite. Un "moment al socotelilor" era, asadar, firesc. Pentru invinsi urma sa fie gasiti responsabilii, pentru invingatori - modalitatile de conservare a sanselor la finalul exercitiului abia inceput. Configuratia reprezentarii parlamentare este de asa natura, incat poate produce oricand o surpriza de proportii, o rasturnare de situatie generatoare de alegeri anticipate. Invingatorul din 2000, Pdsr-ul, trebuie sa navigheze foarte atent in apele politicii pentru a-si putea concretiza programul. Iar invinsii, Pntcd-ul si Ufd-ul, Pnl-ul si Pd-ul, trebuie sa-si calculeze foarte atent pasii pentru a putea reveni (primele doua) sau a putea sa se mentina in structurile parlamentare. Convocarea congreselor sau a conferintelor nationale extraordinare a devenit o necesitate. Iar surprizele nu au intarziat - sau nu vor intarzia sa apara.
Prima surpriza a provocat-o Conferinta Nationala extraordinara a Pdsr-ului. Motivatia ei a fost alegerea noului presedinte al partidului, post vacant dupa preluarea presedintiei tarii de catre d-l Ion Iliescu. Conferinta a fost pregatita intr-o maniera amintind de monotonele si bine regizatele adunari ale comunistilor. Actualul prim-ministru, d-l Adrian Nastase, a fost votat in unanimitate ca presedinte, dezbaterile dand impresia "unitatii de monolit" a partidului in jurul noului sau lider. Cei ce se asteptau la confruntari dure intre aripa conservatoare si cea reformista au fost dezamagiti de linistea conferintei. Gruparea Vacaroiu a parut a abandona lupta, acceptand chiar si numirea unui secretar general din afara partidului, un secretar subordonat in fapt direct presedintelui si cu atributii mult reduse fata de cele atasate de obicei unei asemenea functii. "Vechea garda" din jurul d-lui Ion Iliescu s-a multumit cu doar doua posturi de vicepresedinti (Ion Solcanu si Doru Ioan Taracila), ceilalti membri ai ei retragandu-se in functii mai mult decorative. Cu binecuvantarea fostului lider, Ion Iliescu, care si-a sustinut transant "prietenul", gruparea Nastase a castigat, aparent, pe toata linia. Surpriza este continuta tocmai de aceasta victorie extrem de facila. Pdsr-ul nu este nici pe departe un partid atat de unitar si ferm ideologic, pe cat au tinut liderii sai sa il prezinte opiniei publice.
D-l Adrian Nastase stie acest lucru. De aceea, la conferinta, a facut totul pentru a-si asigura un control absolut asupra formatiunii. Desfiintarea postului de vicepresedinte executiv, plasarea secretarului general in stricta dependenta de presedinte, promovarea amicilor intimi in posturi-cheie au avut menirea de a-l pune la adapost de furtunile care se apropie. Noul presedinte al Pdsr a inteles ca premierul Adrian Nastase nu-si poate duce la capat ambitiosul program de relansare economica si integrare europeana si euro-atlantica, daca partidul nu se va manifesta solidar in sprijinul sau. Or, multi parlamentari Pdsr-isti au idei si optiuni contrare deschiderii pe care este obligat s-o ope-reze premierul. O fracturare interna, cu trecerea unor parlamentari Pdsr-isti la Prm, ar putea provoca prabusirea cabinetului si chiar alegerile anticipate. Intelegerea cu Udmr-ul si oficializarea limbii maghiare in zonele dominate de minoritari au provocat deja frisoane unor "baroni" stangisti din Pdsr. . Supunerea lor la Conferinta Nationala a fost strict formala. Ei vor specula orice greseala a "amicilor" d-lui Nastase, mult mai putin abili in jocuri politicianiste. Pentru noul presedinte al Pdsr ar fi fost preferabil ca batalia dintre "aripi" sa se dea acum, amanarea ei pana la fuziunea cu Psdr-ul si Pur-ul dand posibilitatea reorganizarii "conservatorilor". Formarea Psd-ului, dupa congresul de unificare din vara ce urmeaza, va ridica noi probleme, atat in privinta structuri-lor de conducere, cat si in privinta definirii doctrinei. "Armistitiul" incheiat la Conferinta Nationala extraordinara s-ar putea dovedi, atunci, inutil. D-l Nastase va trebui sa ceara in mod expres sprijinul unor politicieni versati din partidul sau, mentinuti, deocamdata, intr-o prudenta expectativa si, in caz de "avarie" parlamentara, colaborarea partidelor din "dreapta", Pnl-ul, Udmr-ul si Pd-ul. O alianta cu Prm-ul l-ar face sa piarda toate puntile spre integrarea europeana, consecintele fiind dezastruoase.
O alta surpriza a provocat-o Congresul Pntcd-ului. Cauzele trecerii acestui "partid istoric" in Opozitia extraparlamentara sunt cunoscute. Ele nici nu au mai fost analizate la aceasta reuniune. Problema congresului a fost aceea a transarii destinului unei grupari politice amenintate cu pierderea in anonimatul vietii extraparlamentare. Caderea Pntcd-ului la alegerile din noiembrie 2000 a fost atat de dura, incat congresul nu se putea termina printr-o simpla afirmare a continuitatii in conducere si doctrina a partidului. Mentinerea in frunte a aripii "talibane" ar fi constituit semnarea actului de deces al formatiunii ce a dominat scena politica romaneasca in perioada interbelica si in ultimii patru ani ai secolului trecut. In situatia limita provocata de socul alegerilor, partidul a ales democratic singura formula de supravietuire si de preparare a revenirii pe scena politica. Aceasta formula presupunea abandonarea unui statut care bloca promovarea unor lideri noi si schimbarea orientarii doctrinare. "Taranismul clasic", valabil dupa formarea Romaniei Mari, nu mai are nici un impact in Romania inceputului de mileniu. Integrarea europeana si euro-atlantica presupune adoptarea altor filosofii politice decat cele dominante in perioada interbelica. Cand a sustinut racordarea istoricului Pnt la Internationala crestin-democrata, raposatul Corneliu Coposu a avut intuitia acestei necesitati. Din pacate, succesorii lui nu au avut nici dorinta, nici capacitatea de a adopta transant noua doctrina, partidul balansand ideologic intre centru-stanga si centru-dreapta.
Alegerea ideologului Andrei Marga in fruntea Pntcd-ului este un semnal ca schimbarea poate deveni efectiva. Dezertarile si unele necesare epurari vor permite noii conduceri reorganizarea partidului, deschiderea lui spre promovarea unei generatii de politicieni mai putin coruptibili si mai flexibili. Gruparea condusa de Andrei Marga va avea un traseu extrem de dificil, dar inevita-bil. Ea va trebui sa isi asume curajos propagarea noii doctrine si a programului politic emanat de ea. Chiar si titulatura partidului ar trebui schimbata. O denumire ca Uniunea Crestin Democrata sau Partidul Crestin Democrat ar reprezenta recunoasterea pozitiei actuale a partidului. Alegerea d-lui Marga va atrage, fara indoiala, si alti intelectuali de marca, blocati pana acum de anchiloza gerontocratica si impermeabilitatea ierarhica a unei formatiuni ce parea a trai din nostalgia vremurilor de odinioara si din satisfacerea aspiratiilor rancuniare. Daca va reusi sa formeze o veritabila echipa de propagandisti si constructori de partid, Andrei Marga are toate sansele sa izbandeasca in misiunea pe care si-a asumat-o.
In apropierea unor confruntari esentiale pentru destinul lor, se gasesc si alte partide. Viitorul congres al Pnl si conferinta nationala a Pd-ului ar putea provoca, de asemenea, surprize de proportii. Dupa unsprezece ani de la rasturnarea comunismului, a aparut foarte clar pentru cei mai multi cetateni, faptul ca intreaga clasa politica romaneasca trebuie reformata. Capacitatea partidelor de a se redefini din perspectiva stabilirii identitatii si de a se restructura prin schimbarea propriilor elite le va asigura mentinerea sau disparitia de pe scena politica. Despre aceasta situatie vom vorbi insa cu alt prilej.Toma Roman