Eveniment editorial
Tragica existenta a lui
George Enescu
Muzicologul Viorel Cosma, personalitate de exceptie a vietii noastre culturale, despre care - fara nici un fel de exagerare - se poate spune ca este o enciclopedie vie a muzicii romanesti, este autorul unui volum de referinta: George Enescu - A Tragic Life in Pictures. Elegantul volum, pot spune un volum "de export", in limba engleza, este editat de Fundatia Culturala Romana cu sprijinul Ministerului Culturii.
Autor si al altor volume ce au ca obiect personalitatea enesciana, dintre care amintesc aici doar George Enescu - Scrisori si George Enescu - Cronica unei vieti zbuciumate, Viorel Cosma organizeaza informatia pe doua coordonate: "Pe firul vietii" si "Multiplele fete ale artistului". Prima parte grupeaza informatiile despre viata si activitatea Maestrului in trei epoci, marcandu-i rascrucile: inceputurile artistice si ale recunoasterii internationale (perioada 1881-1920), anii plenitudinii profesionale (1920-1946) si, cea mai tragica perioada, totodata si cea mai putin cunoscuta melomanilor, cititorilor, 1946-1955 - anii exilului si crepusculul carierei.
Cea de-a doua coordonata contine subtitluri ce marcheaza ipostazele unei personalitati proteice care s-a ridicat prin geniu deasupra contemporanilor: compozitorul complex, violonistul genial, dirijorul, pentru care gestul la pupitru era emergenta a memoriei fabuloase, a spiritului analitic, a intuitiei, a inclinatiei naturale pentru patrunderea esentelor. De asemenea, exista in volum, prin stradania exemplara a muzicologului Viorel Cosma, un material bogat, uneori inedit, despre Enescu - pianist si pedagog. Iubitorul muzicii enesciene va descoperi schite inedite ale muzicianului, realizate cu dexteritate si cu umor, asa cum va descoperi si ii vor ramane intiparite imagini ale Maestrului in amurgul vietii, adus de spate, cantand sau acompaniind la pian, imagini pe patul de suferinta ori fotocopia ultimului testament, inregistrat la notarul parizian chiar in ziua mortii marelui muzician!
Realizat cu rigoare, cu informatie solida, asa cum stim ca numai domnia sa o poate face, volumul muzicologului Viorel Cosma, fara nici un fel de indoiala, reprezinta un summum in cultura romana.Claudiu Ionescu
Premiile Fundatiei Culturale Romane 2000
Luni, 22 ianuarie, la Ateneul Roman, s-a desfasurat Gala Premiilor Fundatiei Culturale Romane pe anul 2000. Beneficiind de pretiosul parteneriat al agentiei PricewaterhouseCoopers, Fundatia a rasplatit contributiile exceptionale ale unor personalitati din tara si din strainatate atat in promovarea culturii si artei romanesti in lume, cat si in domeniile jurnalistic, stiintific, interpretativ, literar. Au fost acordate, ca si in alti ani, titluri de Membru de Onoare al Fundatiei Culturale Romane unor personalitati din diaspora si unor ambasadori straini la Bucuresti. Incepand din aceasta luna, Fundatia condusa de scriitorul Augustin Buzura are patru noi membri de onoare:
- Georgeta Blebea Washington, presedinta Uniunii si Ligii Societatilor Romane din America, redactor-sef al celei mai vechi publicatii romanesti din S.U.A. si Canada (America, fondata in 1905);
- George Dobrea, om de afaceri, consulul onorific al Romaniei pentru statul Ohio;
- E.S. Jeronimo Moscardo, ambasadorul Braziliei in Romania;
- E.S. Jose Augusto Seabra, ambasadorul Portugaliei in Romania.
Au fost acordate premii pentru intreaga cariera artistica si pentru intreaga activitate urmatorilor: sculptorul Constantin Lucaci; analistul politic Vladimir Tismaneanu, din S.U.A.; mezzosoprana Viorica Cortez, din Franta. Premiile pentru excelenta si performante profesionale s-au atribuit dupa cum urmeaza: Anthony Destefano, jurnalist din S.U.A.; Bogdan Baltazar, presedintele Bancii Romane pentru Dezvoltare; Oskar Pastior, poet, traducator al lui Eminescu in limba germana; David Binder, jurnalist din S.U.A. O alta categorie a inclus personalitatile care si-au adus o contributie majora la mai buna cunoastere a culturii si civilizatiei romanesti in lume: Chiharu Igaya, Akiko Igaya si Societatea Romania-Japonia, organizatorii Anului Romanesc in Japonia 1998; Sanda Golopentia, profesor universitar din S.U.A.; Octavian Barzu, biochimist din Franta; Mihai Oroveanu, istoric de arta; Radu Florescu, istoric din S.U.A.; Serban Lupu, violonist din S.U.A.
Un premiu pentru excelenta artei regizorale a fost atribuit cunoscutului regizor basarabean Emil Loteanu, iar Marele Premiu al Fundatiei Culturale Romane a revenit eminentului teolog, fost rabin-sef al Bucurestiului si actual rabin-sef al Genevei, Alexandru Safran.
In cuvantul sau, Augustin Buzura a reamintit ca, pentru tarile mici, si nu numai, cultura este cel mai bun "aparator si sfetnic" in vremuri incerte, cand ideile de demnitate, valoare si natiune sunt amenintate.
Gala a fost incheiata de un concert sustinut de violonistul Serban Lupu si de pianista Ilinca Dumitrescu.Ion Longin Popescu
Teatru"Omul din La Mancha" in premiera la Teatrul National din Bucuresti
Iata un gest indraznet - as spune - din partea primei noastre scene. Ba chiar unul ambitios, de vreme ce povestea acelui celebru "Cavaler al Tristei Figuri" - sub forma de "musical" - a circulat pe multe scene prestigioase ale lumii si a constituit "obiectul" unui film, mult gustat de public, poate si pentru ca in rolul "Omului din La Mancha" aparea acel actor - unic in felul lui - numit Peter Otoole. Ca sa nu mai vorbim despre faptul ca, in rolul parsivei - dar si suavei - Dulcineea, era distribuita "bomba" numita Sophia Loren!
Ce-i drept, indrazneala a pornit chiar de la autorul "musical-ului" - americanul Dale Wasserman, care s-a apucat sa scrie un "Concentrat muzical" inspirat din Don Quijote, opera acelui scriitor genial - comparat adesea, si pe drept cuvant, cu Shakespeare - cunoscut sub numele de Miguel de Cervantes Saavedra. Ideea piesei e simpla si generoasa, in spiritul eroului ei: "Omule, inalta privirea spre cer, lupta pana si cu morile de vant si cauta cu incapatanare comori, acolo unde altii vand numai gunoaie...".
Credincios mesajului transmis de autor, spectacolul Nationalului - regizat de Ion Cojar - furnizeaza, pana la urma, acest necesar si inocent optimism: invinge ceea ce pare de neinvins. Un indemn foarte potrivit cu starea noastra de spirit si care ne face sa iesim de la spectacol contaminati de energia pozitiva si trandafirie aOmului din la Mancha. Am scris "pana la urma", pentru ca, beneficiind de o scenografie semnata de o mare artista a genului - Doina Levintza -, de o muzica agreabila si de prestatia unui mare actor - Virgil Ogasanu in rolul Omului din La Mancha -, spectacolului ii lipseste ceva, dupa parerea mea. Si anume: actori mai tineri sau mai varstnici care (alcatuind o distributie destul de numeroasa) "sa-i tina piept" lui Ogasanu. Desi foarte "colorat", desi avand o pecete de mare rafinament in ce priveste "vizualul", desi se vrea "antrenant" - cu dans, cu cantece -, spectacolul, plin de ambitii virtuale, mi-a aparut lipsit de acel "sfichi" pe care-l cere dramaturgia. I-a lipsit "vibratia colectiva" pe care o cere un musical de asemenea pretentii. Oricum, oferta Nationalului e placuta si relaxanta, aplaudata cum se cuvine de iubitorii de teatru.Silvia Kerim
Radio"Perpetuum Caragiale" la Radio Antena Bucurestilor
(Miercuri, 31 ianuarie)
In fiecare an, la sfarsit de ianuarie, palicar mucalit cu mustata intoarsa si monoclu mereu la moda, Caragiale vine sa ne aduca aminte ca politica, matrapazlacurile, "sotietatea" cu "vitiile" ei, contemplarea decaderii morale si deplangerea "printipurilor" pierdute raman pasiunile bucuresteanului obisnuit. Radio Antena Bucurestilor va provoaca miercuri, 31 ianuarie, de la 6.00 dimineata si pana la miezul noptii, la intalnirea speciala cu Nenea Iancu. Cine are curajul sa se priveasca in oglinda si sa-l vada pe Mitica, pe moftangiul ori pe rromanul verde, care zace in fiecare dintre noi, sa fie ascultator al frecventelor de 98,3 si 70,4 Fm. Nu mai e azi Gambrinusul de altadata, dar ne turmentam si noi cum putem: pe parcursul celor 18 ore de Perpetuum Caragiale la Radio Antena Bucurestilor, puteti reasculta fragmente celebre din "Momente", "Schite" sau din dramaturgia lui Caragiale, in versiuni de referinta din fonoteca de aur a Radiodifuziunii romane.
Erata
La pagina de cultura din nr. 448 al revistei "Formula As" s-a strecurat o inadvertenta, pe care ne grabim sa o indreptam. Lidia Ciocoiu, distinsa interlocutoare a colegului nostru Bogdan Lupescu ("Scrisorile de dragoste dintre Eminescu si Veronica Micle", pag. 16) nu este, asa cum gresit s-a scris in textul de prezentare, directorul Editurii Polirom Iasi, ci redactorul-sef al ei, asa cum si apare, ulterior, in text.