K-Pital"Secretul muzicii noastre e sa fim cat mai simpli"Cu mingea pe terenul de fotbal
Miki are 25 de ani si s-a nascut la Focsani. Desi, ulterior, familia s-a mutat la Bucuresti, copilaria ei a ramas legata de frumoasa capitala a Tarii Vrancei si de bunicii sai.
Fiindca a fost de la bun inceput o fire baietoasa, Miki n-a prea legat prietenii in copilarie cu fetele. "Fotbalul era placerea mea. Fotbalul cu baietii. Cu fetele ma bateam sau le tundeam. Ma jucam mai mult cu tractorase si masini. Ma plimbam cu bicicleta. Iarna, ieseam pe Putna inghetata, cu patine pe care ni le faceam noi, copiii. Era o nebunie intreaga si ne treceau fiorii cand auzeam cum se crapa gheata in spatele nostru. Imi mai placea sa merg la pescuit. Si acum imi place, la nebunie, si vara, cand am timp, merg la Limanu si pescuiesc. Cel mai mare peste pe care l-am prins era cat palma." (Si Miki rade, fiindca palma ei nu e chiar asa mare.) Totusi, adevarata pasiune a interpretei e fotbalul. "Imi place si acum sa joc, dar nu sa urmaresc fotbalul la televizor. Cand eram mica, baietii ma puneau sa stau in poarta, fiindca eram fata. Dar eu eram foarte buna la inaintare si, cand mai scapam si eu pe teren, ma cotonogeau la fluiere toti, ca sa-mi ia mingea. Ajungeam acasa vanata. Am fost foarte legata de bunicii mei, mergeam acolo in fiecare vacanta, pana prin clasa a Viii-a. Acum, nu mai am prieteni acolo. Timpul si-a pus amprenta. Locurile la care tin, insa, au ramas aceleasi: padurea din apropiere, Putna, Siretul (cu zilele petrecute la pescuit, cand bunicul ma ducea pe bicicleta...), locurile in care ne jucam de-a v-ati ascunselea pe intuneric. Uitam sa mai venim acasa si trebuia sa vina parintii sau bunicii sa ne ia de pe camp."Doi ochi verzi si o voce superba
Talentul muzical nu s-a lasat, nici el, asteptat. Daca trasaturile ei de fata frumoasa au fost puse in umbra de vanataile de la fotbal, vocea ei a fost in schimb, apreciata de la inceput: "Cand eram mica, cantam muzica populara. Puneam discuri cu Irina Loghin, Benone Sinulescu sau Laura Lavric la pick-up si ii cantam bunicii mele. Mai tarziu, am trecut la Angela Similea si Dan Spataru. Cand am ajuns la gradinita, eram deja o solista, in comparatie cu ceilalti copii.
- Erai convinsa ca o sa faci muzica in continuare sau visai, de fapt, la alta cariera?
- N-am avut niciodata ceva clar in cap despre ce o sa fac. Pe la 15-16 ani am mers la Scoala Populara de Arta, la canto, fiindca imi placea sa cant. Incepusem sa am spectacole, era foarte obositor. Eu veneam direct de la liceu, iar mama venea cu hainele pe umeras, de acasa. Era foarte frumos si am continuat, fiindca imi placea. Jucam si in piese de teatru. Dupa ce am terminat liceul, am fost la cateva festivaluri, de unde am plecat cu premii. Am continuat cu muzica, fiindca asa s-a intamplat si fiindca imi placea ceea ce faceam. Mai tarziu, am plecat cu o trupa intr-un turneu prin Norvegia, Suedia, Finlanda, Polonia, Rusia... Cantam "ever-greenuri" in cluburi de noapte. A fost o experienta deosebita. Nordicii chiar stiu sa se distreze. Ei nu apreciaza chiar asa mult muzica disco, trebuia sa le cantam mai mult rock&roll si swing.
- Nu-ti pare rau ca te-ai intors in tara? Ai mai pleca acum din Romania?
- N-as mai pleca, dupa tot ce am construit aici. Am doi coechipieri grozavi (Alex si Vlad) in spatele meu, care ma sustin. Ei fac si muzica, si versurile. O fac pur si simplu din pasiune, nu pentru bani, fiindca bani au oricum. Mi-ar placea sa merg in Italia, fiindca n-am vazut-o si e o tara frumoasa, dar nu cred ca m-as stabili acolo.
- Nu v-a fost greu sa va impuneti pe piata muzicala, avand in vedere ca abordati un gen foarte nou (house), in timp ce in Romania se asculta inca foarte mult dance?
- In Occident se asculta de foarte multa vreme house. La noi, insa, sunt din ce in ce mai multe manele. Eu ascult aproape orice gen de muzica, chiar si dance de calitate. Dar house-ul imi place cel mai mult. Publicul nostru nu e, insa, prea mare. Nu sunt multi, dar sunt fideli; e un cerc restrans. Sunt cam aceiasi oameni pe care ii vezi in toate cluburile house din Capitala. In Ardeal, avem mai multi fani, poate fiindca sunt mai aproape de Occident, de Ungaria... Oamenii sunt mai deschisi acolo. Eu sper sa se schimbe ceva, fiindca nu putem merge la infinit asa. Oricum, formatia K-pital n-o sa-si schimbe stilul, indiferent de peisajul muzical. Secretul muzicii noastre e sa fie cat mai simpla atat in versuri, cat si in ritm. Asta nu inseamna superficialitate. E nevoie de o singura idee muzicala, care sa se intipareasca usor in memorie.
Si cu asta, Miki se opreste putin din povestit. Ochii ei mari si verzi te pironesc. Nu are nici aere si nici apucaturi de vedeta, e mai prietenoasa decat iti imaginezi. In afara scenei, e o fata obisnuita, care-si face singura ordine si-si gateste singura (iubeste mancarurile chinezesti) si care se relaxeaza cel mai bine dormind, pentru a recupera orele nedormite din turnee. Miki are si doua pisici, Miti si Shiba, si un caine Hugo, la care tine foarte mult."1, 2, 3, cine striga hei?"
- Ati luat, de curand, premiul Otto (din partea revistei "Bravo") pentru cea mai buna trupa romaneasca din aria techno...
- Noi nu ne asteptam la asta deloc. Eram in culise. Nici n-am auzit cand ni s-a strigat numele. A venit cineva si ne-a impins in scena brusc, am luat statueta, melodia incepea... eu si dansatoarele trebuia sa coboram pe scena si nu mai stiam pe unde. A fost o zapaceala, dar m-am bucurat foarte tare.
- Ce noutati le-ai pregatit fanilor trupei K-pital pentru noul an?
- Chiar la sfarsitul anului trecut, Casa de discuri a hotarat sa schimbe dansatoarele cu care apaream pe scena, pentru ca vrem sa oferim publicului ce-i mai bun. Acum am doua fete grozave (Claudia si Iuli), care au dansul in sange. Ma inteleg bine cu ele si petrecem mult timp impreuna. Am schimbat si vestimentatia. Acum avem haine unicat, pe strada si de spectacol, de la sponsorul nostru Pepe Jeans. Am inceput sa ne antrenam la sala de fitness, ca sa ne pastram in forma si sa rezistam pe scena. Dar cea mai mare surpriza pe care le-am facut-o fanilor e E.P.-ul "Hei!", clipul si noul show "Hei!", de care sper ca s-au bucurat.Dia Radu
Fotografii de Iulian Ignat