Tocmai terminasem de citit romanul, cand au fost publicate in nr. 49 al revistei noastre marturisirile tulburatoare ale Mirei Nedelciu despre ultimul deceniu de viata al sotului ei. Din ele mi-am dat seama ca aceasta carte autobiografica, inceputa o data cu declansarea bolii, si la care a scris luptand cu suferinta, e mai mult decat "literatura", e existenta lui concretizata si neperisabila. Care ne priveste, in primul rand, fiindca e vorba de un mare scriitor roman, si apoi fiindca in autobiografia sa romanesca identificam ceea ce au trait generatiile de pana in 1989: lunga zodie apasatoare a comunismului, cu fortele ei malefice care ne mutilau viata. Intregul roman e construit pe ideea presiunilor care te imping spre adancuri sau din adancuri la suprafata. Iar scriitorul isi asuma rolul scafandrului, curajul de a-si invinge frica si a cobori in adancuri, pentru a cerceta taramul periculos, necunoscutul profunzimilor umane si a-l aduce la suprafata hartiei. Fortele amenintatoare iau diferite forme in roman, dupa cum si cele propulsoare spre aerul respirabil sunt diverse. Trebuie sa va spun ca, in ciuda sensurilor simbolice, "Zodia scafandrului" nu e deloc o lectura dificila, caci romanul e scris cu naturaletea, pofta de a povesti, talentul de a crea personaje, atmosfera, dialoguri - proprii lui Mircea Nedelciu care depasise de mult faza experimentala si aborda un fel de realism modern, pornind de la Marin Preda. Impresionant cu deosebire pentru noi acum e ca insusi autorul traieste, vesnic tanar, in paginile cartii, caci, intre capitolele naratiunii ce reconstituie biografia unui alter-ego, Diogene Sava, si a familiei lui dintr-un sat de Baragan, sunt intercalate pagini autentice din jurnalul lui Mircea Nedelciu, datate februarie 1988, cand apar primele simptome ale bolii. Spaima in fata amenintarii inca obscure a maladiei incurabile, resimtita ca o presiune dinauntru spre afara, se conjuga cu atmosfera sufocanta, cotidianul umilitor si absurd al ceausismului, surprins in scene si intamplari adevarate, cu personaje reale. Aparent fara legatura, aceste pagini de jurnal si lumea comunei Boroana, de unde provine tanarul intelectual Diogene Sava, mediul studentesc bucurestean din anii "70, tribulatiile lui amoroase si profesionale, destinele unor rude si cunostinte se leaga, sub "Zodia scafandrului", cu presiunile ei de sens contrar, ucigase si salvatoare, in permanenta lupta. Cand vor fi adunate toate scrierile lui Mircea Nedelciu intr-o editie de opere complete, se va observa, cred, ca acest ultim roman, neterminat, da o cheie de intelegere a intregului, inclusiv a existentei scriitorului. Va reamintesc, cutremurata, ce spunea Mira Nedelciu despre ultimele lui clipe: "A fost tot timpul lucid, chiar si atunci cand, aparent, intrase in coma. Nu numai ca si-a recunoscut prietenii adunati in jurul lui, dar, inainte de ultima suflare, a strigat cumplit: <<Ma scufund. Cad in gol>>. Apoi si-a recapatat brusc linistea, zicand: <<Acum urc. Am iesit la suprafata>>".