Scriitorul Dumitru Radu Popa, un nonconformist de stirpe nobila (este fiul unei contese poloneze si nepotul marelui profesor iesean Gr. T. Popa), traieste la New York. Daruit cu una dintre cele mai stralucite minti ale generatiei sale (s-a nascut in 1949, in Bucuresti), a terminat Facultatea de Litere ca sef de promotie, dar, dupa ce s-a refugiat in America, si-a sustinut masteratul in Drept International, reusind sa ocupe functia de Director Asociat al Bibliotecii de Drept de la Universitatea New York. Ascensiunea sa intr-un domeniu surprinzator pentru toti cei care-l cunosteau de acasa a fost rapida. In scurt timp, studentii din S.U.A. au ajuns sa invete drept international si comparat dupa un manual din care trei capitole sunt scrise de D.R.P., in timp ce studenti din Franta, Anglia, Rusia sau Armenia ii audiaza prelegerile pe care le tine ocazional in repetate turnee de "profesor vizitator". Si in literatura, Dumitru Radu Popa a cunoscut succesul. Cartile sale de proza si eseuri il definesc drept unul dintre cei mai valorosi creatori romani contemporani. Ochiul sau proaspat, de "american", vede usor realitatile romanesti in profunzimea lor, dincolo de zgura cotidiana de care avem noi parte. La inceput de an, secol si mileniu, analizele lui Dumitru Radu Popa, cititor pasionat al revistei noastre, ne pun in fata unor clarificari necesare si a unei viziuni optimiste asupra incercarilor prin care ne este dat sa trecem in anii ce vin.
"Speranta e in reformarea din mers a Pdsr"
- Doctorul Grigorel, bunul dvs. tata, care locuieste in Bucuresti, ne-a spus ca a mers la vot, in turul doi, "ca toata lumea", de teama tiraniei anuntate. Cum au votat romanii la New York?
- Nu stiu, fiindca n-am votat. Motivul e simplu: nu mai sunt cetatean roman. Am renuntat la cetatenia romana in 1986,cand am primit azil politic in Statele Unite. Anul acesta, prin martie, am facut cerere de redobandire a cetateniei romane la Consulatul din New York. Actele au fost trimise la Bucuresti, dar consulul juridic, o duduie foarte simpatica, de altfel, a decis sa se marite cu un american, astfel ca si-a parasit postul, iar eu n-am mai auzit niciodata nimic despre statutul cererii mele.
- Alegerile din tara nu v-au lasat, totusi, indiferent. V-am ruga sa comentati pentru "Formula As" recentele evolutii politice de la Bucuresti.
- Ascensiunea Prm, popularitatea lui Corneliu Vadim Tudor sunt, in mare masura, ilustrarea clara a fragilitatii democratiei romanesti. Si, desigur, un imens simptom de frustrare. E trist si ridicol ca, la zece ani de la Revolutie - sau ce va fi fost evenimentul din decembrie 1989! - electoratul sa aiba de ales, in turul doi, intre fostul secretar al Cc al Pcr de acum 30 de ani si un individ extremist, cu o agenda populista, xenofoba, antisemita... Asta in vreme ce Bulgaria obtine suspendarea vizelor cetatenilor ei care calatoresc in tarile Uniunii Europene. Cum s-a ajuns aici? Pai, incetul cu incetul! Neputinta sau dezinteresul guvernarii Constantinescu de a starpi coruptia, inadecvarea si somnolenta partidelor politice, conduse fie de niste senili, fie de escroci sau ignoranti, lipsa unei infrastructuri de specialisti la nivelul Guvernului sunt principalele cauze ale dezastrului. La acestea, se adauga sterilitatea intelectualilor, pasionati mai degraba de politologie in sensul ei abstract decat de problemele reale ale tarii. Constantinescu a insemnat o mare dezamagire, nu numai pentru mine. Iar decizia de a nu mai candida, anuntata atat de tarziu, a dat lovitura de gratie tuturor celor "prezidentiabili" - mai putin, bineinteles, lui Iliescu si C.V. Tudor. Ceea ce mi se pare cel mai ingrijorator, in momentul de fata, e ca nu se poate vorbi cu adevarat despre o grupare politica democrata semnificativa in politica romaneasca. Stim cati nomenclaturisti si "aparatnici" au drenat in decursul anilor Pdsr-ul. Pe de alta parte, sunt de acord cu Iliescu atunci cand spune ca singurii specialisti (poate nu singurii, dar, desigur, cei mai multi) sunt in Pdsr sau cu Pdsr. Or, Romania are, azi mai mult ca oricand, nevoie de competenta si expertiza. Unde sunt miile de specialisti cu care se lauda Emil Constantinescu acum patru ani, inainte de alegeri? Daca i-ar fi avut cu adevarat, n-am fi ajuns aici! Nu cu o armata de consilieri - prezidentiali, personali, impersonali etc. - se guverneaza tara. Speranta e in reformarea "din mers" a Pdsr - poate s-a si facut ceva pe linia asta, cat au stat in Opozitie; eu sunt insa prea departe ca sa ma exprim.
"In Romania, separarea puterilor in stat e mai degraba un deziderat decat un fapt"
- Recenta validare a alesilor neamului a pus in evidenta intrarea in Parlament a unor persoane care n-au nimic de-a face cu politica. Prm a introdus in Palatul Poporului afaceristi dubiosi, cu dosare penale sau condamnari, precum si cantareti de muzica populara care isi declara senini confuzia si diletantismul. Cine va vota legile de care avem atata nevoie?
- Ascensiunea Prm si a lui Vadim va fi platita cu un pret foarte greu tocmai de guvernarea Pdsr, candva aliata cu acest partid cunoscut mai degraba prin liderul sau zgomotos decat prin programele sociale si economice. Macar de s-ar invata ceva din asta: anume, ca politica e o disciplina, o meserie la fel de onorabila ca oricare alta, pe care trebuie s-o stapanesti tot asa cum chirurgul isi stapaneste bisturiul.Diletantismul e nescuzabil in politica si poate avea efecte dezastruoase. In conditiile in care coruptia si criminalitatea cresc, lipsa unui sistem juridic si a unei legislatii adecvate aduce dezastrul la usa. In Romania, el a intrat pe poarta principala de ani buni. Separarea puterilor in stat e mai degraba un deziderat decat un fapt. Legislatia e cand procustian-normativa (exact in acele instante cand ar trebui sa fie permisiva!), cand atat de vaga, incat nu se poate intelege (exact in acele instante cand ar trebui sa fie normativa!). Privatizarea, cu hopurile ei, a reusit sa nemultumeasca pe toata lumea: somajul nu are solutie, modernizarea agriculturii intarzie, restituirea bunurilor nationalizate e o gluma birocratica, investitiile straine s-au oprit prin ograzile altora... Cum sa nu-si ia omul lumea in cap si sa-si plece urechea la cel care, ca un Vlad Tepes, promite starpirea coruptiei si nivelarea societatii? Cum crezi ca ma simt ca roman, la Universitate, intre profesori americani care au ascultat interviul lui Vadim de la Bbc, unde, ca un caraghios hitleras, vorbeste despre justitia pe care ar fi dorit s-o aduca in tara cu mitraliera in maini? "Nu exista asa ceva in Constitutie", le spun eu, incercand sa apar o cauza pierduta.
"Iliescu are o sansa istorica - dar va sti sa se foloseasca de ea?"
- Romanii vor supravietui totusi acestei etape confuze. Rezultatul turului doi a redeschis calea sperantei. Ne putem increde in "reformatorul" Iliescu?
- Iliescu, cu toate dificultatile unui Parlament si Senat impanate de Prm, are totusi o sansa istorica - dar va sti sau va avea buna credinta sa se foloseasca de ea? E imperios nevoie de crearea unui bloc democrat, de centru, de tipul social-democratiei occidentale. Parteneriatul cu Pnl, Pd, eventual Udmr ar "da" bine "in afara", fara nici o indoiala, dar ar pune in interior oarecari probleme de credibilitate (nu insa insurmontabile!) caci romanul - din pacate sau din fericire - are memorie scurta in politica. Cu buna credinta si cooperare in cadrul unui bloc democratic, multe din cele nefacute in 11 ani s-ar putea implini. Iar Europa, din care facem parte numai strict geografic deocamdata, ar deveni o realitate si pe plan politic. Extremismul, xenofobia, antisemitismul si politica justitiei cu mitraliera n-ar mai fi, astfel, o tentatie pentru nimeni. Dintr-o societate frustrata, gata sa incapa pe mainile unei dictaturi ultranationaliste si izolationiste, Romania ar putea deveni, intr-un viitor nu prea indepartat, o oaza a sperantei, un loc al tolerantei si dialogului neinveninat de "rugini" vechi. E nevoie pentru asta de o viziune lucida, echilibrata, apropiata de nesfarsitele suferinte ale tranzitiei, dar ferma in aplicarea legii si a unui program politico-economic modern, lipsit de iluzii neproductive, transant cu realitatile periculoase.
"Fara umor si imaginatie, noi, romanii, nu am putea supravietui acasa ca si oriunde"
- Exactitatea analizei pe care o faceti e pur si simplu surprinzatoare. Cand va gasiti timp sa va informati pana la detalii asupra situatiei din Romania? Este posibil ca, dupa 15 ani de viata in America, sa mai fii atasat de tarisoara lui Caragiale?
- In Romania m-am nascut, acolo m-am format si mi-am petrecut cei mai multi ani din viata. Sotia mea, Catrinel, e romanca; fetita mea, Maya, nascuta la New York, vorbeste perfect romaneste. In Romania imi sunt radacinile - tatal, familia si prietenii, si tot in Romania imi public cartile, caci literatura scriu numai in limba romana. Citesc mai toate ziarele si revistele romanesti de pe Internet, chiar si pe cele care imi repugna, caci fac si ele parte din realitatea romaneasca. "Formula As" mi se pare o publicatie extrem de reusita prin aceea ca acopera o mare diversitate de teme, e scrisa viu, alert, incitant.
- Pe cand o noua carte semnata Dumitru Radu Popa?
- Se afla in curs de aparitie la Editura Univers volumul "La Revolutia Romana". E o carte de proza, nu un documentar. Un volum de trei povestiri legate in subteran prin acelasi element. Are, fireste, extrem de mult de-a face cu Romania, dar si cu America. E un omagiu adus lui I.L. Caragiale, cel din "Boborul!", dar si cel din "Intre doua povete...".
- Actualitatea lui Caragiale se poate vedea la tot pasul in lumea romaneasca. Oare vom reusi, ca popor, sa iesim din acest cerc al umorului si smecheriei si sa construim ceva cu seriozitate?
- Fara umor si imaginatie, noi, romanii, nu am putea supravietui acasa ca si oriunde. Daca am sti, totusi, sa ne luam in serios cand trebuie, cu aceeasi fervoare cu care glumim, ar fi si mai bine. Eu cred, fie si cu disperare, ca va fi si mai bine!