Profesoara Parasca Fat din Desesti este una dintre cele mai bune cunoscatoare ale traditiilor populare din Maramures. De la fostul ei profesor, folcloristul Mihai Pop, a invatat sa pretuiasca tot ceea ce vine din spiritualitatea taraneasca, sa descifreze si pentru altii minunile ascunse in traditii si obiceiuri si, mai ales, sa lupte pentru salvarea lor.
"Ase zace popa nost/ Nu mereti la fete-n post"
- Maramuresului i-a mers vestea in lume pentru felul in care isi tine traditia. Multi romani si straini se duc la sfarsit de an pe Iza si Mara, pentru a se impartasi de magia colindelor si a datinilor stravechi. Cum intampina maramuresenii Craciunul si Anul Nou?
- In primul rand prin post, iar randuiala postului in Maramures nu difera de aceea din alte zone ale tarii. Dupa Lasata Secului, vasele in care s-a gatit "de dulce" sunt scoase din bucatarie si se aduc altele, folosite numai pentru mancarea de post. Postul este obligatoriu si pentru copii, cu incepere de la varsta de sapte ani. Postul presupune nu numai scoaterea din alimentatie a anumitor alimente, ci, mai ales, o purificare morala. Relatiile sexuale sunt interzise, sotul si sotia vor trai ca fratii, pentru ca altfel vor avea copii prosti, sluti, infirmi sau bolnavi. Se crede ca majoritatea celor care sunt procreati la vreme de post devin criminali. Flacaii n-au voie sa mearga la fete. Interdictia este cuprinsa intr-o strigatura: "Ase zace popa nost:/ Nu mereti la fete-n post./ Preoteasa zace-ase:/ Mereti feciori unde-ti vre/ Ziniti si la fata me". Postul acesta tine pana in ziua de 24 decembrie la miezul noptii, moment din care este voie sa mananci de dulce.
- Exista o mancare specifica Maramuresului pentru noaptea de Craciun?
- Da, sigur ca da. Dupa miezul noptii se mananca "Cina Craciunului", care se prepara in orice casa de crestin. O bucata de antricot fara os ori pulpa de porc se pune intr-o cratita. De jur-imprejur se asaza un carnat. Se frige inabusit, eventual in cuptor, adaugand zeama de varza si mirodenii. Cand este gata, fiecare membru al familiei va primi cate o felie de friptura, o bucata de carnat si mamaliguta proaspata. A manca din aceeasi paine cu cineva, "a manca dintr-un blid", inseamna a fi foarte legat de acel cineva, de a imparti cu el greutatile si bucuriile.
- Maramuresul este o zona in care practicile religioase coexista cu cele pagane. Exista si in perioada Craciunului asemenea ritualuri "vrajitoresti"?
- Craciunul este o sarbatoare eminamente crestina: se serbeaza Nasterea Pruncului Iisus care prin sacrificiul sau a mantuit lumea de pacatul originar si a instituit Noua Lege. De aceea, in aceasta sarbatoare nu se intalnesc practici magice propriu-zise, ci doar cateva gesturi ritualice combinate. Unul dintre acestea este insemnarea usilor cu semnul crucii facut cu usturoi, pentru a feri casa de necuratenii si a alunga duhurile rele. Semnul crucii este facut de catre barbatul casei, imediat dupa lasarea serii, dupa aparitia primei stele. Se face semnul crucii in seara de 24 decembrie, in Ajun, pe usa de intrare in casa, jos pe prag si pe laterale, pe usori, lasandu-se neinsemnata partea de sus, adica, libera pentru ceea ce este "dat", obligatoriu de primit si de indurat. Acelasi semn al crucii se face si pe usile acareturilor.
"Vantu-si traganara/ Merele pticara/ Ingeri le-apucara"
- Cum se colinda in Maramures?
- In Maramures se colinda pe varste: seara - copiii, dupa miezul noptii - tinerii si, in zori, batranii. Colindele celor maturi sunt religioase, ale celor mici si ale tinerilor contin si elemente precrestine legate de animale (gaina, vaca, vulpea, cerbul, oaia, calul, boul), de copaci (fagul, bradul, marul), de plante cu valente magice (busuiocul, rozmarinul). Toate colindele, "corinzile", cum spun maramuresenii, contin insa, fie ca sunt precrestine, fie crestine, urari de bine, sanatate si belsug. Urarea este proiectata in viitor, trebuie sa se implineasca in viitor spre binele acela caruia i se adreseaza, dar asta presupune si o plata pentru ca urarea sa se implineasca sigur. Este un fel de cersit ritual: dai ca sa ai. Vreau sa va mai spun ca in Maramures, Craciunul este o sarbatoare a luminii, a bucuriei, a focului. De aceea, lumina trebuie sa arda in orice casa toata noaptea. Cine stinge lumina si nu primeste colindatori este "descolindat", adica i se colinda, totusi, un text pornofonic, dupa care colindatorii o iau la fuga. Ca este Craciunul o sarbatoare a luminii o dovedeste si faptul ca de la Craciun incepe sa creasca ziua: "Intre Craciun si Anul Nou, ziua creste cu cat sare cocosul de pe prag jos", spune o zicala maramureseana.
- In colindele maramuresene este foarte raspandita imaginea "florilor dalbe de mar". Este legat acest refren de o practica anume, specifica acestei sarbatori?
- In Maramures, exista un obicei stravechi: in ziua de Sfantul Andrei (30 noiembrie) se iau crengute de mar si se pun intr-un vas cu apa, la lumina. De Craciun, aceste crengi infloresc si astfel, pe mesele maramuresenilor, oaspetii vor gasi si florile de mar. Fara sa intram in amanunte si fara sa discutam toate semnificatiile marului ca pom si fruct, vreau sa va spun ca, alaturi de brad, marul este atestat ca arbore cosmic, pom al cunoasterii binelui si raului, care semnifica regenerarea, intinerirea si reinnoirea vietii. Dati-mi voie sa va spun, pentru cititorii revistei dvs., pentru romanii de pretutindeni care-si mai amintesc aroma merelor de acasa, textul unei colinde foarte vechi, pe care o stiu de la tatal meu:
"La masa galbana-i, Doamne,/ Boierii s-aduna./ La mar infloritu-i, Doamne,/ Cu mere d-argintu./ Vantu-si traganara-i, Doamne,/ Merele pticara./ Ingeri le-apucara si le trimisara/ P-o poarta de rai,/ La feciori de crai./ Luna-n drum le-o stat,/ Frumos i-o-ntrebat:/ - De unde le-ati luat?/ - Ba le-am capatat/ De la Sfantu Soare,/ Cu mare rugare/ "n coate si gerunte/ Pa cel varf de munte,/ Muntele s-o ruptu-i, Doamne,/ Noi am tat trecutu".
"Painea anului" si "Calendarul de ceapa"
Nu vreau sa inchei povestile despre Craciun fara sa va vorbesc despre "Painea anului" sau "Stolnic", de care se leaga multe practici augurale de prevestire a viitorului. Stolnicul este o paine mare, de forma rotunda, care "se impistreste", se impodobeste cu anumite semne. Mai intai, se fac doua suluri subtiri de aluat care se pun in cruce pe fata painii. In fiecare sfert se pun apoi pasari din aluat cu ochi negri din boabe de fasole, flori, crengute, sori. In final, se impleteste tot din aluat "o funie" care se pune de jur-imprejurul painii. "Painea anului" astfel pregatita se coace foarte bine, ca sa tina cat mai mult fara sa se strice. Se aseaza in ziua de Ajun pe o masa separata, pe care s-a pus o mana de otava sau fan de cea mai buna calitate. Painea se acopera cu un colt al fetei de masa. Ea sta acolo din seara de Craciun pana in dimineata zilei de Anul Nou. Este o paine simbolica, reprezentand trupul Mantuitorului Iisus. Ea face legatura intre marile sarbatori ale iernii. In dimineata de Anul Nou, dupa spalatul ritual, mama casei, gospodina, face cu varful cutitului semnul crucii pe partea de dedesubt si apoi taie painea in patru, in sferturi. Un sfert il va darui copiilor care "umbla in ptez", striga "An Nou Fericit!". Acestia trebuie sa fie neaparat baieti sub sapte ani, copii mici care nu stiu sa multumeasca. Pe langa felia de paine, li se ofera si lapte indulcit cu miere. Un alt sfert din stolnic, facut felii, il primesc animalele din gospodarie, inainte sa li se dea de mancare. Jumatatea ramasa va fi mancata de "caseni", "pe inima goala", adica inainte de mancare. Painea este liantul intre anul vechi si cel nou. "Pragul" acesta este format din douasprezece zile, incepand cu 25 decembrie si pana la 6 ianuarie. La mijloc se afla Anul Nou. Sunt cele 12 zile mari in care se intalneste anul nou cu cel vechi. Fiecare zi este egala cu o luna a anului urmator: 25 decembrie = ianuarie, 26 decembrie = februarie, 27 decembrie = martie, 28 decembrie = aprilie, si tot asa pana la 6 ianuarie, care inseamna luna decembrie a anului nou. Avem, asadar, anul in mic. Pe acest an in mic se face calendarul de ceapa. Se desface o ceapa mare, taiata exact in doua. Se aleg 12 foi care se pun pe o masa, se presara sare pe ele si se lasa acolo, din 25 decembrie pana in 6 ianuarie, adica din ziua de Craciun pana in ziua de Boboteaza. Dupa cata apa s-a adunat pe foi se poate vedea cat de bogata in precipitatii va fi o anumita luna din an.
"Ferea Dumnezau sa-ti intre o femeie in casa in Noaptea de Anul Nou"
- Trecem in mileniul trei. Cum sarbatoresc maramuresenii Anul Nou?
- Anul Nou, Sanvasaiul, este in totalitate magic. Aici, prima oara este suverana. Viata cu toate fetele ei incepe de la zero si poate sa purceada intr-un mod fericit, daca stii sa respecti anumite reguli magice. Oricum, poti afla, descifrand unele semne, tot ce urmeaza sa se intample. In Maramures, Anul Nou este noaptea barbatilor, femeile n-au voie sa paraseasca perimetrul gradinii. Femeile si fetele tinute sub obroc, "arestate" in gospodarie, se ocupa insa cu practicile magice pentru ghicirea "ursitului". Interdictia in legatura cu fetele este extrem de dura: "La Anul Nou, fetele n-o avut ce pleca de acasa, pan-o trecut sarbatoarea. Ferea Dumnezau sa umble-a corinda. Daca-ti intra in casa o femeie in noaptea de Anul Nou ori in ziua de Anul Nou, iti mere rau la casa tat anu". Barbatu-i naroc, femeia-i saracie. Daca sa naste o fata prima data in anu" cela, a si (fi) an rau, daca se naste fecior, a si an bun, cu naroc".
- Care sunt cele mai importante practici magice intalnite in ziua de Anul Nou?
- Numaratul stelelor, numaratul parilor din gard de la noua la unu, inconjuratul casei de trei ori cu o tava de jaratic, in sensul invers acelor de ceasornic, verigheta sfintita in paharul cu apa; vreau sa va spun ca toate aceste practici apropiate de vraji se fac la miezul noptii, nu ziua. Pentru fete, cea mai importanta este "Stolnicul pe cap". Fetele de maritat ies la miezul noptii, la trecerea dintre ani, cu Stolnicul pe cap si se opresc langa taietori (butucul pe care se crapa lemnele) si stau acolo tacute si asteapta s-auda glas de cocos sau de caine. Daca se aude caine batand (latrand), vor avea barbati rai, daca se-aude cantat de cocos, vor avea barbati buni. Apoi rup pe cap Stolnicul si samalesc (socotesc) asa: "Jumatatea de-a dreapta-i a me, jumatatea de-a stanga-i a sotului care mni-i randuluit. Daca s-a rupt mai mare in partea ei inseamna ca ea a si (fi) mai fericita, de s-o rupt mai mare in partea lui, el a si mai fericit". De Anul Nou este important si spalatul ritual al tuturor membrilor unei familii. Se ia apa neinceputa (dupa rasaritul stelelor) si se pune intr-un vas in care este o crenguta de brad si un ban de argint. Cu aceasta apa se spala pe fata toti, pana-n rasaritul soarelui, zicand: "Sa fiu curat ca apa, tanar ca bradul si iubit ca banul". Apa se arunca inaintea casei, banul si crenguta se pastreaza.
- Ne-ati spus ca Boboteaza, 6 ianuarie, este ultima din cele 12 zile care fac trecerea dintre ani. Spuneti-ne cate ceva si despre obiceiurile din aceasta zi.
- Boboteaza este ultimul prag dintre ani, este o sarbatoare a apei care este sfanta in aceasta zi si in urmatoarele noua zile. La miezul noptii de Boboteaza, pentru cateva secunde, apa se preface in vin si are cea mai mare putere de purificare si vindecare. Din acest motiv, se practica scaldatul in pielea goala, cu credinta ca astfel se vindeca toate bolile, mai ales cele de piele. Scaldatul il practicau numai barbatii, femeile isi spalau doar fata. Exista si practici magice legate de aceasta zi, de acest prag dintre ani si chiar de crucea cu care este intampinat preotul care vine pentru sfintirea casei in aceasta zi. Crucea este impodobita cu busuioc, cu flori (sa nu fie rosii), apoi este infasurata intr-un stergar brodat si legata cu un brau. Langa cruce se pune o lumanare ce se aprinde la intrarea preotului in casa. Dupa ce acesta pleaca din casa, acolo unde este o fata de maritat, mama se repede si "desface crucea", adica dezleaga busuiocul si tot ce a mai fost langa cruce deasupra capului fetei, ca sa se marite in anul acela. Cunoscandu-se aceasta practica, busuiocul a intrat in expresii: "Ce-ti mai face bosaiocu"?", "Unde ti-i bosaiocu"?", "Bosaiocul" inseamna sotul.
Ar fi tare multe de spus inca despre cele 12 zile mari din capul anilor. Cel mai bine ar fi insa sa veniti aici, in Maramures, si sa vedeti toate obiceiurile. Celor care nu vor putea ajunge, le doresc sanatate si le spun urarea traditionala a maramuresenilor:
"An Nou fericit si-ntru multi ani sa traiti!".
Fotografii de Paul Buciuta