Ursul la miere
A pleca inseamna a muri putin, zice francezul. Unii pleaca privind in urma si promitandu-si ca se vor face luntre si punte pentru a reveni, altii pleaca privind inapoi cu manie si cu sufletul zdrobit. Trebuie sa se desparta de privilegii. Asa se face ca destui dintre politicienii nostri isi incarca in camioane cu prelata suvenirurile adunate de-a lungul anilor de stat prin birouri, hotarati sa ia cu ei cat se poate de mult din bunastarea de care au beneficiat. Acum cativa ani, cand s-a schimbat garnitura la Palatul Victoria, oamenii au plecat cu telefoane, faxuri, computere, chiar si cu clantele de la usi. Inainte de plecare, oamenii isi marisera salariile, se ingrijisera de pensii, isi acordasera prime si case si facusera, in general, cam tot ce trebuie pentru a supravietui in Opozitie.
Unul dintre privilegiile Puterii a fost, mai ales in ultimele decenii, acela de a se premia singura. Si, stabilindu-si singura premiul, avea grija sa fie substantial. Cand au avut painea si cutitul la Bancorex, partidele de la Putere si-au premiat cei mai valorosi oameni si prieteni de drum, dandu-le credite cu dobanda subventionata, ca nu dadeau de la ei. Cea mai mare parte dintre credite nu a mai fost returnata. Pe langa Bancorex, si alte banci au fost pusculite de partid. Nu se poate sa umbli cu borcanul cu miere fara sa te lingi pe degete.
Cand s-au dat case, notabilitatile zilei au primit cate o viluta sau un apartament cat un transatlantic in Cartierul Primaverii sau in Cotroceni. Cand se face bugetul, Parlamentul nu rezista ispitei si-si rezerva cele mai mari lefuri, cele mai fatoase masini si camere in hoteluri de patru stele. Orice credit extern nerambursabil se topeste rapid in buzunarele firmelor la care actionari principali sunt rude ale celor din fruntea bucatelor.
De ce ne-ar prinde mirarea ca si cabinetul Isarescu, pe ultima suta de metri, a incercat sa nu rateze ultimul chilipir pe spinarea Regiei Autonome a Protocolului de Stat. O mai facusera si guvernele dinainte, inzestrandu-si oamenii cu vile de protocol si terenuri strategice, amplasate in buricul targului. Hotararea de guvern este ultimul bacsis pe care-l baga in buzunare unii demnitari. Prin schimbarea incadrarii acestor imobile, titularii contractelor de inchiriere sunt privilegiati la cumpararea bunurilor. Intr-o tara in care problema spatiului locativ a produs atatea drame, casele trecute in patrimoniul privat al statului pot fi vandute, iar chilipirul nu-i de ici de colo. S-au dat asigurari ca decizia guvernamentala nu se refera la instrainarea tezaurului de case de vacanta si vile de protocol, insa lista de case pe care statul le poate vinde este acum impresionanta. In buzunarul cu "maruntis" se afla mai multe vile de pe malul lacului Snagov, ceva case de protocol si casute cu doua nivele si panorama superba la Predeal, Olanesti sau Sinaia, cateva restaurante, bungalouri si cazemate de termopan si marmura in Neptun si vreo zece vile in buricul Bucurestiului, arondate mai multor oficiali mai vechi sau mai noi.
Demnitarii au fost mereu mari amatori de proprietati. De altfel, problema caselor nationalizate nu a fost rezolvata tocmai pentru ca destui politicieni si mahari ai regimului stau in case revendicate de fostii proprietari. Si n-ar fi de mirare ca, in scurta vreme, chiar si situatia caselor inca neocupate de politicieni sa se rezolve cu ajutorul uneia dintre ultimele hotarari de guvern. Asa ca sunt de inteles politicienii care nu se dau dusi cu una cu doua din casele de protocol. Asteapta sa se implineasca minunea pe care tot ei au pus-o la cale. Asta intr-o tara in care jumatate de milion de oameni vor sa se mute sau sa emigreze.N.C. Munteanu