Pdsr incotro?
Rezultatele turului secund al prezidentialelor erau previzibile. Electoratul roman a respins masiv extremismul. Mai mult, votul din 10 decembrie a indicat faptul ca multi dintre cei care il sustinusera in primul tur pe liderul Prm., C.V. Tudor, s-au razgandit. Un formidabil baraj mediatic, dar si bunul simt romanesc i-au facut sa gandeasca de doua ori inainte de a stampila numele celui ales. Optiunile din 26 noiembrie au fost, in mare parte, rezultatul unor reactii viscerale. Votantii au respins coalitia de centru-dreapta pentru a-si marca dezamagirea fata de rezultatele slabe ale guvernarii sale. Multi s-au orientat spre Prm si pentru ca, aparent, respectivul partid nu a fost la guvernare. Alegerea a fost catastrofala, lista trimitand in Parlament o mixtura de incompetenti, afaceristi verosi, demagogi de duzina. Visceralitatea acestui vot a subliniat ca electoratul are inca o cultura politica rudimentara, dar a aratat si necesitatea schimbarii sistemului alegerilor. Un vot uninominal ar fi eliminat majoritatea personajelor dubioase sau - pur si simplu - caraghioase, ce vor transforma Parlamentul intr-un circ, accentuand impresia de institutie parazitara, pe care a lasat-o in ultimii ani. Nu cred ca un "Corleone", Puzdrea sau Dolanescu ar fi devenit reprezentatii cuiva, daca ar fi fost obligati sa se confrunte direct cu politicieni veritabili. Votul uninominal impune, in plus, reinnoirea permanenta a clasei politice, electoratul sanctionand pe fata reprezentantul inactiv sau iresponsabil.
Aceasta sanctiune s-a realizat in 10 decembrie. In confruntarea dintre Ion Iliescu si C.V. Tudor au fost imediat sesizate diferentele. Cei care au reactionat afectiv in 26 noiembrie au realizat, la acest nivel, ca optiunea nu mai este o joaca, prestatiile castigatorului putand sa le marcheze efectiv destinul. Silit sa isi expuna individual doctrina si programul, liderul Prm si-a dovedit jalnica incapacitate de a iesi din tiparele discursului agresiv, autoritarist si amalgamat pe care il practica de multa vreme. In zadar a incercat sa-si tempereze in ultimul moment nationalismul xenofob si inclinatiile totalitare, sustinand o deschidere europeana si euro-atlantica. Mediile independente, pe care le-a balacarit in toate felurile ani la rand, l-au amendat sever, dezvaluindu-i caracterul duplicitar, aroganta, minciuna. Fie si numai modul in care s-a gudurat pe langa aspirantul la presedintia Sua, George W. Bush, in numele "credintei comune" a facut toate paralele. Iar analizele proiectelor lui de conducere a tarii au indicat clar, fara putinta de tagada, dezastrul care s-ar fi produs. Catastrofa economica si chiar razboiul civil, kosovarizarea Transilvaniei etc. devenisera scenarii previzibile. Nu a mirat pe nimeni - cu exceptia contracandidatului - procentul realizat de d-l Ion Iliescu. Votul, de aceasta data uninominal, a fost constient, rational.
Votul din 26 noiembrie are insa consecinte grave. Parlamentul a devenit absolut majoritar de stanga. Partidul castigator al alegerilor, Pdsr-ul, este totusi plasat pe o pozitie fragila. La stanga sa se afla Prm-ul, cu un sfert din posturile Parlamentului, iar la dreapta - cu, practic, aceeasi pondere - partidele fostei coalitii guvernamentale care au supravietuit alegerilor. Pdsr-ul a devenit responsabil de continuarea si finalizarea Reformei, de integrarea Romaniei in Comunitatea Europeana si Nato. Guvernul alcatuit de liderul sau de drept, d-l Adrian Nastase, guvern in care au aparut multe figuri noi, este obligat sa invinga dificultatile endemice ale tranzitiei, sa respecte "strategia pe termen mediu" propusa Comisiei Europene de cabinetul Isarescu, fara a avea certitudinea unei sustineri parlamentare absolute. Pentru a evita o coalizare cu Prm-ul, care ar risca sa-i compromita accesul in structurile politice europene si i-ar bloca posibilitatile de apel la sprijinul financiar international, el trebuie sa caute sprijinul Pnl, Pd si Udmr. Partidele Opozitiei democratice sunt gata sa-i ofere acest sprijin, dar conditionat. Pnl-ul, Pd-ul si Udmr-ul inteleg sa sustina un guvern care va continua implacabil reformarea societatii romanesti, restructurarea si transformarea completa a economiei. Realizarea unei asemenea politici ar putea insa nemultumi pe unii parlamentari Pdsr-isti, apropiati afectiv de mixtura Prm-ista. Finalizarea Reformei implica respectul efectiv al Legii, concurenta competentelor, ingradirea coruptiei. Un esec al administratiei Nastase ar provoca, in termen scurt, bascularea electoratului spre extremism si blamarea definitiva a clasei politice romanesti. D-l Nastase va trebui sa avanseze extrem de prudent, dar ferm, in concretizarea proiectelor sale. In plus, el trebuie sa fie extrem de transparent cu media romaneasca a carei sustinere - care s-a dovedit atat de eficienta in turul secund al prezidentialelor - ii este necesara.
Paradoxal, asadar, votul din 26 noiembrie va avea - in plan politic - efectele cele mai marcate asupra Pdsr-ului. Prin plecarea obligatorie a d-lui Iliescu - presedintele tarii trebuind sa renunte la oricare apartenenta partinica -, d-l Nastase a devenit liderul oficial al acestui partid. El va trebui sa-i asigure si acceptarea in Internationala Socialista si continuitatea la putere dupa viitoarele alegeri. In actuala componenta, partidul este insa destul de nesigur. S-a mai observat ca in Pdsr exista inca destui "elefanti", simpatizanti discreti ai contrareformismului, nostalgici ai unui etatism autoritar sau chiar afaceristi verosi cu apetitul nesatisfacut. Acestia, grupati in coterii interesate, vor face presiuni continue pentru tergiversarea Reformei, pentru satisfacerea propriilor aspiratii materiale, amenintand - mai mult sau mai putin direct - cu "schimbarea barcii". Este drept insa si faptul ca daca, in urma nenumaratelor scandaluri ce le va provoca, lui C.V. Tudor i s-ar ridica imunitatea parlamentara, fiind astfel eliminat din viata politica, multi Prm-isti ar cauta sa se "salveze" trecand la Pdsr. O astfel de "migratie" ar accentua structura composita a partidului si ar genera o acuta faramitare interna, oricand gata sa provoace implozia. Intr-o asemenea situatie, premierului nu-i mai ramane decat sa solicite dizolvarea Parlamentului si anticiparea alegerilor, ceea ce - pentru etapa cruciala pe care trebuie sa o traverseze Romania - ar insemna o incercare de salvare in catastrofa.
D-l Nastase are o sansa istorica de a schimba imaginea clasei politice romanesti. El va trebui sa procedeze treptat la reconstructia "polului democrat-social", impunand restructurarea Pdsr-ului prin promovarea competentei politice si tehnice, eliminarea discreta a deviantilor si acceptarea judecatii electoratului prin vot uninominal. In Pdsr exista o echipa de politicieni veritabili care l-ar putea sprijini in aceasta misiune dificila, dar necesara. Fara primenirea elitelor politice si finalizarea decisa a tranzitiei, viitoarele alegeri ar putea sa demonstreze ca in Romania democratia este reversibila. Constructia de partid pe care ar initia-o d-l Nastase ar fi exemplara si pentru celelalte grupari politice, obligate astfel sa renunte la degradantele targuieli pentru cumpararea locurilor pe liste si sa ajunga la adevarate competitii pentru atragerea specialistilor de valoare. S-ar incheia, in acest mod, cosmarul prezentelor insolite si aberante in Parlament, al continuei autodegradari a acestei institutii centrale a tarii. In preajma posibilei integrari in comunitatea europeana si euro-atlantica, Romania are nevoie de politicieni onesti si responsabili, de administratori corecti si priceputi. Hopul, cum s-a scris deja, nu a fost inca trecut prin blocarea constienta a ascensiunii extremismului.Toma Roman