Ovidiu Nahoi"Pdsr a primit o sansa extraordinara din partea societatii,
sansa de a se moderniza, de a scoate economia din impas"
Jurnalistul Ovidiu Nahoi, remarcat in ultimul timp prin sintezele sale clare, obiective si pertinente, legate de alegerile din 26 noiembrie, este una din personalitatile tinere ale Trustului de Presa Media Pro. Redactor-sef al "Media Fax Data Base" - una dintre subsidiarele Agentiei Media Fax - coordoneaza baza de date a intregului trust. Din dorinta de a oferi cititorilor nostri o privire non-partizana, cat mai apropiata de adevar asupra situatiei cu care se confrunta lumea romaneasca dupa "fantezistele" rezultate ale alegerilor, i-am solicitat domnului Ovidiu Nahoi urmatorul interviu.Guvernul de centru-dreapta a facut lampa mica
- Societatea romaneasca a fost socata de dezechilibrele create in lumea politicii prin ascensiunea exagerata a unor partide si prin iesirea din Parlament a altora. Unii spun ca rezultatul era previzibil, altii sunt inca surprinsi, desfasurand o retorica ce nu mai poate salva nimic. Dumneavoastra sunteti dintre cei "calmi" si ati demonstrat ca stiti sa va calculati sentintele cu grija. Deci, ce se poate spune despre "purgatoriul" prin care au trecut recent romanii?
- Romanii au trecut, intr-adevar, printr-un purgatoriu, din care multi au iesit cu mainile "arse" prin ceea ce au votat. In buna masura, rezultatele erau previzibile. Era de asteptat ca Prm va ajunge pe locul secund, dar nu ne-am imaginat ca acest succes va avea astfel de proportii. Daca dorim sa cautam cauzele ascensiunii masive a stangii, cea dintai tine de proastele performante economice ale puterii de centru-dreapta. Reformele profunde ale capitalismului romanesc au intarziat sa apara, cu toate ca acestea au fost axul programului de guvernare al Cdr, Pd, Udmr. Nefiind reforme, nu au fost, nu puteau fi nici rezultate pozitive palpabile in nivelul de trai. Impotriva a ceea ce spun castigatorii actuali ai alegerilor, rezultatele au fost proaste nu din cauza implementarii unei terapii de soc, ci datorita neaplicarii acestei solutii radicale. Slabirea avantului si bresa majora facuta in si asa fragila vointa politica a Guvernului Ciorbea s-a petrecut la Brasov, la "Roman" si "Tractorul", cand Guvernul a cedat sub presiunea muncitorilor care blocasera soseaua. A urmat o moda a blocarilor de drumuri, actiuni al caror rezultat a fost stoparea restructurarilor. Din determinarea anuntata initial, de a taia in carne vie, s-a ales praful. Guvernul a facut lampa mai mica si a urmat, cu unele exceptii, reteta validata de balbaielile de dupa 1990. Nucleele dure ale economiei au continuat sa ramana la locul lor, nomenclatura directorilor si a liderilor de sindicat aferenti s-a consolidat printr-o solidarizare tacita, fara precedent, iar reforma a intrat sub sceptrul celebrelor certuri din Coalitie. Totul, pe fundalul saracirii accentuate a populatiei.Drama nationala: mentinerea colosilor industriali.
Numai industria miniera a ingropat in pamant 4 Miliarde De Dolari
- Romania nu traieste, totusi, singura pe lume. Vecinii nostri cum de au reusit sa duca la capat reforma?
- Nu-mi dau seama ce au gandit politicienii romani in "91 - "92 cand Ungaria, Polonia si Cehoslovacia au declansat reformele. Probabil s-au gandit ca romanii se vor multumi cu putin, ca Romania are rezerve si isi poate permite o alta cale decat cea a reformelor... Nu stiu care a fost logica tragerii de timp, in caz ca a fost o astfel de logica. Cert este ca mentinerea colosilor industriali si a regiilor aducatoare de mari pierderi devenise pentru unii un "tel national", o lovitura data mafiei internationale, care dorea sa falimenteze biata noastra tarisoara. Sa luam doar cazul industriei miniere - o entitate economica de cosmar. Sa ne aducem aminte cati bani s-au ingropat acolo: peste 4 miliarde de dolari in opt ani! Deoarece o parte din aceasta uriasa suma a intrat in diverse buzunare, acest sistem a convenit, iar reforma ajunsese doar o vorba de export, un concept care nu putea sa transceada smecheria nationala. Ramanand mereu in tiparele vechi, societatea romaneasca nu si-a gasit nici dupa alegerile din "96 suflul renasterii.
- Exista, totusi, cateva rezultate notabile ale guvernarii de pana acum. Acestea de ce nu au contat in optiunile electoratului?
- Rezultate sunt, nimic de zis, dar au aparut prea tarziu, dupa preluarea de catre Mugur Isarescu a sefiei Guvernului. Restructurarea bancilor s-a facut cu intarziere si abia anul trecut, dupa consumarea unor lupte indarjite pentru acapararea unor "morti". Fmi si Banca Mondiala ii avertizasera, de exemplu, asupra Bancorex, dar Coalitia continua sa piarda timpul in dispute ridicole, privind sefia acestei banci. Nici cresterea economica reala, nici marirea exportului, nici scaderea relativa a inflatiei, nici rezervele Bnr n-au avut timp sa-si arate efectele in viata reala, in buzunarele cetatenilor.
Marea problema a fostei puteri: lipsa comunicarii
- Cum va explicati, totusi, ascensiunea extremismului in zonele mai putin sarace ale tarii: in Timisoara, in Ardeal, in Bucuresti?
- Lipsa de comunicare a fostei puteri (putem deja s-o numim "fosta"), combinata cu gestionarea proasta a marilor acte de coruptie, proprii sau mostenite, a erodat autoritatea Statului. Nesiguranta cetateanului s-a accentuat, cu toate operatiunile pompieristice de tip "Luna". In acest context, cine a tipat mai tare ca face ordine si-i impusca pe "mafioti" a avut castig de cauza. Cum publicul nostru nu are o cultura politica prea mare, nefiind deci "vaccinat" impotriva demagogiei si populismului, a votat cum a votat. Ce a urmat stim cu totii: Romania s-a trezit in fata unui blocaj international, fiind amenintata cu excluderea din cursa pentru aderare. Abia acum, la doua saptamani de la marea pacaleala, societatea descopera ce se afla in spatele retoricii extremiste. Pana acum, nimeni nu a explicat foarte clar ce pericol pentru democratie reprezinta Vadim Tudor, fiindca nimeni nu l-a bagat in seama, considerand ca nu merita atentie. El a fost vazut ca bufonul necesar al tranzitiei, un competitor de 10%, in cel mai optimist scenariu. Combinata cu dispersarea iresponsabila a dreptei, ascensiunea lui a devenit cadoul otravit al electoratului pentru clasa politica romaneasca. Fiindca, in tot raul existand si un bine, aducerea prin vot a extremismului la portile Puterii i-a facut pe multi sa se gandeasca la consecinte si a introdus un indicator nou in relatiile dintre Putere si Opozitia democratica. De acum, lumea politica va fi alta, chiar daca regasim pe aceeasi scena multe dintre figurile cunoscute.O alianta a Pdsr-ului cu Prm-ul, fie si de culise, ar fi un dezastru
- Este, probabil, nivelul maxim atins de populismul extremist. Cum vedeti miscarile de pe scena politica a viitorului imediat?
- N-as fi foarte convins ca extremismul isi va pierde suflul prea curand. Pdsr nu va putea sa-si indeplineasca promisiunile prin care a venit la putere. Este imposibil. Exista atatea restrictii obiective, incat nu va putea sa creeze locuri de munca pentru toata lumea, nu-i va putea reangaja pe someri etc. De unde va avea bani sa-si tina promisiunea cu reinstalarea caloriferelor? Cum va reusi sa gaseasca fonduri pentru despagubirea investitorilor la Fni?
- Din rezervele Bancii Nationale.
- Asa ceva e imposibil. Ar fi cel mai dezastruos semnal dat lumii financiare internationale si nu credca isi mai permite cineva, acum, in toiul negocierilor de aderare la Ue, sa mai foloseasca metode ale Guvernului Vacaroiu. In acelasi timp, ma intreb: de ce a trebuit sa promita Pdsr ca inapoiaza acesti bani? Este o promisiune inutila, de care se vor lovi mai tarziu.
- Dar Pdsr doreste "normalizarea vietii". De aceea va trimite si echipele specializate in montarea caloriferelor. Nu e bine?
- E bine, dar nu pentru aceasta au venit la Putere. Pdsr a primit o sansa extraordinara din partea societatii. Sansa de a se moderniza, de a scoate economia din impas. Are un drum foarte ingust in fata: pe de-o parte este presiunea Prm, cu care, daca s-ar alia, fie si in culise, ar fi un dezastru, iar pe de alta parte, este economia, care-l obliga la un anumit gen de masuri. Este clar ca nu va mai putea tine in viata intreprinderi nerentabile, ca nu va mai putea sa sustina furnizari de utilitati (energie, gaz, caldura, apa) fara o restructurare masiva. Totul va costa bani si probabil locuri de munca. Pdsr nu va putea aduce, ca Mos Craciun, daruri pentru intreg cuprinsul tarii. Va fi nevoit sa aduca privatizare, somaj si tot ce tine de trecerea la o veritabila economie de piata. Nu mai are banci de la care sa obtina cu usurinta credite pentru consum, cum a fost Banca Agricola, care a sustinut toate Ias-urile ineficiente. Ca sa nu mai vorbim de Bancorex.Toata lumea trebuie sa incurajeze Pdsr-ul pentru a merge pe drumul cel drept
- Ce s-ar intampla daca, totusi, Pdsr ar merge din nou cu faza mica si s-ar teme de duritatea reformei?
- S-ar izbi de zidul Prm, care l-ar acuza ca nu este in stare sa guverneze.
- Dar daca trece rapid la fapte?
- Se va izbi de acelasi zid Prm, care l-ar acuza de tradare nationala si alianta cu "dusmanii poporului". De aceea spun ca drumul e ingust. Iar directia e una singura. Pur si simplu, Pdsr trebuie incurajat de toata lumea sa mearga pe drumul drept, oricat ar avea de platit la viitoarele alegeri.
- Lista viitorilor ministri, cu unele exceptii, ne-a incurajat sa speram intr-o schimbare la fata a Pdsr. Exista multe nume noi si doar cateva compromise de vechea guvernare. Nu vi se pare un semn bun?
- Fara indoiala, este primul semn pozitiv care n-a trecut neobservat nici in strainatate. Inceputul e bun. Ramane sa invinga definitiv fortele reformiste din partid si sa fie luate masurile corecte in plan economic, cu tot pretul de popularitate ce urmeaza a fi platit. Dupa aceste alegeri, romanii au sansa de a intra in normalitate, in sensul ca se va putea vorbi si la noi de Putere si Opozitie in alti termeni decat de ura si de lupta pe viata si pe moarte.
- Credeam ca Pdsr va avea o sarcina destul de usoara la guvernare, cata vreme exista o Strategie de Aderare, pe care a semnat-o, si un Plan de Aderare al Guvernului Isarescu. Nu le va urma?
- In privinta Strategiei nu cred ca sunt probleme, deoarece au semnat-o toate partidele. S-ar putea ca noul Guvern sa doreasca sa schimbe Planul, desi cei de la Bruxelles au cerut tot timpul sa nu se schimbe Strategia, sa nu se schimbe Planul. Este posibil, totusi, ca Ue sa accepte unele negocieri ale Planului, in concordanta cu Programul de guvernare. Marja de abatere de la acest Plan, asa cum este el in prezent, nu cred ca va fi insa prea mare. Problema e ca orice negociere inseamna timp pierdut si nu stiu daca Romania mai are timp. Pe de alta parte, Ue isi da seama ca nu poate pune Pdsr cu spatele la zid in bratele extremismului, acceptand unele derogari de la intransigenta de pana acum. Acesta este deci scenariul bun si societatea romaneasca trebuie sa-l sustina. De fapt, nici nu prea are de ales.Ion Longin Popescu