Psihologia Fericirii
Lasati lumina sa va patrunda in suflet!Cele mai bune metode pentru a invinge depresiile
Nesiguranta zilei de maine si ritmul ametitor al vietii de zi cu zi ne coplesesc incet, dar sigur, pe toti. Normala pana mai ieri, lumea ni se pare deodata lipsita de bucurii, searbada si fara de sens. Este o senzatie pe care o cunoasteti, desigur, si dumneavoastra, pentru ca fiecare din noi traversam momente de deprimare, de descurajare sau, pur si simplu, de indispozitie sufleteasca. Cauzele acestor caderi care se repercuteaza asupra noastra psihic si fizic sunt numeroase. Atatia oameni sufera azi de depresii, incat ele au devenit o boala de masa, pentru care casele de asigurari din lumea occidentala platesc averi. La noi, ne salvam fiecare dupa cum ne ajuta "remuneratia dupa buget" si norocul. Cat priveste cauzele depresiilor, ele sunt numeroase si nu pot fi numite integral. La loc de frunte se afla stresul enorm, pe care viata moderna il risipeste din abundenta si lipsa comunicarii, care duce la insingurare si la depersonalizare umana (oamenii comunica intre ei din ce in ce mai putin, victime sigure ale televizorului si Internetului, care le devin tovarasi unici de dialog). Din fericire, atunci cand ele nu reprezinta o boala grava, care necesita un tratament medical, depresiile pot fi usor depasite daca, in loc sa ne vaitam si sa ne complacem in ele, vom dori - pozitiv si real - sa le depasim.Cum recunoastem depresiile?
Principalul simptom al depresiei este starea de descurajare si deprimare, o neputinta de a mai trai si de a lupta cu viata. Persoanele depresive isi pierd interesul pentru activitatile cotidiene obisnuite, pentru cei care le inconjoara si pentru lume in general. Capacitatea lor de concentrare si de decizie e redusa, gandirea devine mai lenta, se simte lipsa de energie si de speranta, de motivatie pentru a exista. Printre simptomele alarmante ale depresiei se numara scaderea libidoului si dorinta de sinucidere. Multi oameni depresivi sufera de insomnie sau, dimpotriva, de o nevoie exagerata de somn, oscileaza intre bulimie si anorexie.Un adversar redutabil: nesiguranta
In ceea ce ne priveste pe noi, pe romani, un factor extrem de important in declansarea depresiilor il reprezinta nesiguranta zilei de maine, in fapt, constanta cea mai dramatica a tranzitiei din care nu mai iesim. Cei zece ani de "schimbare", pe care i-am incarcat de atatea sperante, au devenit un cosmar: neputinta clasei politice, coruptia, degradarea valorilor, saracia, boala, somajul. La fel de stresante sunt insa si asteptarile noastre, din ce in ce mai pretentioase, atat fata de viata curenta, cat si fata de noi. Desprinderea unei clase de oameni bogati, nerusinati in a-si etala opulenta (dobandita adesea prin mijloace necinstite), miliardele fluturate de mai toate televiziunile particulare, care inoculeaza ideea unui castig fara munca, bogatia din piete si magazine, reclamele ispititoare, difuzate non-stop pe micul ecran - toate astea devin o tortura pentru omul de rand, care nu si le poate permite, viata de zi cu zi parandu-i-se acestuia mai cenusie si mai searbada decat este in realitate, mai lipsita de bucurii; un potential urias de nemultumire si stres, care contamineaza automat si relatiile noastre familiale si sociale, raporturile cu vecinii si prietenii, relatiile dintre parinti si copii, dragostea. Iata deci: depresiile nu sunt doar un termen la moda, dupa cum nici stresul care le declanseaza nu este un motiv de glumit. Dimpotriva: ne aflam in fata unor provocari decisive ale vietii noastre de astazi, pe care e necesar sa le constientizam fara intarziere si cu care trebuie sa luptam.Testati-va singuri
Suntem sau nu suntem depresivi? Raspunsul la aceasta intrebare e decisiv, fiindca nu orice tristete inseamna depresie. Din fericire, psihologii occidentali au intocmit chestionare precise, care ne ajuta sa ne punem singuri un diagnostic. Realizat de doi psihologi germani, A. Schwartz si R. Schweppe, testul pe care vi-l prezentam este compus din intrebari la care trebuie sa raspundeti spontan, fara sa va ganditi prea mult.Aprecierea rezultatelor
Rezultatul testului va poate indica daca suferiti de depresie si, daca da, cat de pronuntata este ea. El va ajuta deci sa va cunoasteti mai bine structura sufleteasca, si spre care dintre aspectele personalitatii dvs. ar trebui sa va indreptati mai mult atentia.
Dar: nu uitati ca este vorba de un test, nu de un diagnostic. El nu poate inlocui, in nici un caz, parerea unui medic specialist sau a unui psiholog.
Deci: daca punctajul dvs. este ridicat, indicand o depresie medie sau grava, apelati la un medic sau la un psihoterapeut.
Iata intrebarile
Grupa A
Da
Nu
1. Sunteti adeseori tristi?
2. Lumea vi se pare cateodata tulbure si cenusie?
3. Sunteti nemultumiti de viata dvs.?
4. Va simtiti de multe ori neajutorati?
5. Aveti deseori sentimentul esecului?
6. Va simtiti din cand in cand vinovati?
7. Va copleseste tot mai des deznadejdea?
8. Vi se pare ca nu va puteti suferi?
9. Sunteti nemultumiti de felul cum aratati?
10.Va ganditi vreodata sa va puneti capat zilelor?
Numarul raspunsurilor afirmative:
Grupa B
Da
Nu
1. In ultima vreme plangeti mai des fara motiv?
2. Reactionati cu irascibilitate in ultimul timp?
3. V-a pierit interesul fata de ceilalti?
4. Va decideti greu?
5. Va concentrati doar cu greutate?
6. Va plictisiti adeseori?
7. Va puteti considera lipsiti de fantezie?
8. Aveti frecvent senzatia de precipitare si neliniste?
9. In ultimul timp vi se pare totul indiferent?
10.Sunteti nervosi?
Numarul raspunsurilor afirmative:
Grupa C
Da
Nu
1. Va simtiti de multe ori suprasolicitati?
2. Nu aveti pofta de mancare sau dimpotriva va e foame intruna?
3. V-a disparut apetitul sexual?
4. Reusiti sa dormiti pana dimineata sau sunteti mereu obositi?
5. Ati slabit sau v-ati ingasat (involuntar) in ultima vreme?
6. Sunteti ingrijorati de sanatatea dvs.?
7. Aveti vreodata senzatia unui nod in gat?
8. In ultimul timp beti mai mult alcool decat inainte?
9. Suferiti frecvent de diaree sau constipatie?
Numarul raspunsurilor afirmative:
Cat de grava este depresia dvs.?Aprecierea rezultatelor:
Ati raspuns "Da" la mai putin de 5 intrebari:
nu aveti depresie (I)
Ati raspuns "Da" la 6-10 intrebari:
indispozitie depresiva (Ii)
Ati raspuns "Da" la 10-15 intrebari:
depresie usoara (Iii)
Ati raspuns "Da" la 15-20 intrebari:
depresie medie (Iv)
Ati raspuns "Da" la peste 20 de intrebari:
depresie grava (V)
I. Nu aveti depresie
Daca ati totalizat mai putin de 5 puncte, nu suferiti de aceasta afectiune, ba mai mult, rezultatul testului indica faptul ca sunteti putin predispusi la depresie. Dar daca, in ciuda acestui rezultat, va simtiti bolnavi sufleteste, contactati imediat un psiholog sau un psihoterapeut pentru a afla cauzele. Va recomandam, de asemenea, sa apelati la metodele medicinii alternative - psihologia fericirii, aromoterapia, exercitii de relaxare etc.Ii. Indispozitie sufleteasca
Dvs. nu suferiti de o depresie in sensul strict al cuvantului, dar pentru moment nu va simtiti atat de bine pe cat v-ati dori-o. Trebuie sa contracarati cat mai repede emotiile negative. La baza senzatiei dvs. de "ne-bine" se afla probabil factori inconstienti care nu se manifesta prin simptome evidente si de aceea veti fi toata viata fericiti si multumiti. Daca apar insa probleme mai grave, exista si la dvs. posibilitatea instalarii unei depresii. De aceea este bine sa va "consolidati" personalitatea, doar relativ echilibrata, inainte de aparitia unei afectiuni serioase. Eficiente sunt in cazul dvs. psihologia fericirii, terapia Bach, exercitiile de relaxare, alimentatia corecta.Iii. Depresie usoara
Momentan, va simtiti, probabil, destul de deprimati: simptomele unei depresii usoare sunt evidente la dvs. Poate ca ceea ce simtiti in mod subiectiv nu corespunde intocmai incadrarii in definitia de "depresie usoara". Iar "subiectiv" nu inseamna gresit. Denumirea spune totusi ca sansele dvs. de a iesi destul de repede din aceasta stare sunt reale. Cert este insa ca va aflati intr-o dispozitie sufleteasca de care doriti sa va eliberati cat mai urgent posibil. Va recomandam sa faceti apel la medicina naturista si la terapiile cu lumina, culori, la terapia Bach si sa nu uitati de "hrana sufleteasca".Iv. Depresie medie
Pentru moment, starea dvs. de bine este evident diminuata. Suferiti de o depresie medie, ceea ce inseamna ca mai "faceti fata" cat de cat vietii de zi cu zi, dar ca aceasta vi se pare adeseori un drum plin de hartoape. Apelati la sfatul unui specialist care va va ajuta sa deveniti din nou stapani pe viata dvs. Si incercati si metode naturiste de vindecare, la terapia Bach, aromoterapia si o alimentatie pentru suflet.V. Depresie grava
Starea dvs. corespunde, probabil, rezultatului obtinut la test: suferiti de o depresie grava. De aceea, vrem sa va asiguram de la bun inceput: situatia dvs. nu este disperata, chiar daca asa vi se pare. Va recomandam sa faceti apel la ajutorul unui medic experimentat care sa va recomande tratamentul adecvat - psihoterapeutic sau medicamentos. Dar de mare ajutor v-ar putea fi si metodele medicinii alternative: remedii energizante din farmacia naturii, terapia Bach sau aromoterapia.
Cai pentru iesirea din starea depresiva
Exista din cand in cand in viata fiecaruia dintre noi o perioada in care nu ne mai simtim performanti, motivati sau fericiti precum ne-am dori. In cele ce urmeaza, puteti afla cum pot fi depasite aceste perioade, cum reusim sa refacem armonia dintre suflet si trup si cum sa folosim aceasta experienta pentru viata noastra de-acum inainte.Psihologia fericirii
Imaginea cea mai potrivita pentru relatia existenta intre constient si subconstient este cea a unui aisberg: deasupra apei se zareste doar o bucatica, in timp ce masa importanta este ascunsa privirilor. Subconstientul nostru este foarte puternic: ne "conserva" amintirile, este izvorul intuitiei si creativitatii noastre si, in plus, regularizeaza numeroase procese, fara ca noi sa ne dam macar seama. Dar subconstientul "rezolva" doar ceea ce a deprins: reactioneaza mereu intr-un anume fel, chiar daca circumstantele se modifica. In felul acesta, apar problemele sufletesti. Dar pentru "programarea" pozitiva a subconstientului avem la dispozitie o serie intreaga de metode simple si eficiente.Puterea limbajului
Cuvintele nu sunt simboluri doar pentru ceea ce este concret, ci si pentru sentimentele, atitudinile si impulsurile produse de acesta. De aceea, subconstientul nostru poate fi usor influentat cu ajutorul limbajului. Cuvintele folosite declanseaza anumite sentimente - un vocabular negativ conducand, deci, la sentimente, de asemenea, negative. Inlocuiti, asadar, incet-incet, toate formularile negative prin formulari care sa va motiveze.Autosugestia: vorbiti pozitiv
In timp, subconstientul nostru poate fi "antrenat" pentru strategii de gandire pozitiva cu ajutorul autosugestiei (metoda creata de Emile Cone). Autosugestie inseamna, de fapt, autoinfluentare, deci un fel de autohipnoza prin folosirea intentionata a unui limbaj pozitiv.Cateva reguli importante pentru autosugestie
La formularea si folosirea unor afirmatii trebuie respectate in mod obligatoriu urmatoarele reguli:
- Formulati pozitiv! Evitati neaparat cuvintele de negatie precum "nu", "nici un" sau "niciodata", pentru ca altfel, in anumite conditii, subconstientul poate sa receptioneze exact mesajul opus. Este gresit sa spuneti: "Nu ma mai simt rau". Corect este: "Ma simt bine".
- Evitati conceptele negative! Cuvinte ca: stres, suparare, esec, boala, durere, epuizare etc. nu trebuie transmise in nici un caz subconstientului, pentru ca intr-o sintagma acesta le percepe mai cu seama pe cele cu o anumita incarcatura. Aude "stres" si resimte stresul!
- Formularile sa fie scurte si raspicate! Nu spuneti: "Simt ca starea mea psihica, fizica si sufleteasca se amelioreaza pe zi ce trece", ci: "Ma simt mai bine pe zi ce trece".
- Folositi mereu prezentul! Deci, nu: "O sa-mi reuseasca totul din ce in ce mai bine", ci: "Imi reuseste totul din ce in ce mai bine".
- Vorbiti monoton si incet (abia audibil), pentru ca astfel subconstientul receptioneaza cuvintele cel mai bine.Cum se procedeaza
Autosugestia constienta este foarte usor de efectuat:
- Rostiti cu jumatate de voce de doua-trei ori pe zi - repetand-o de cel putin 20 de ori - o formula pozitiva (afirmatie).
Exemple de formule:
Gandurile imi sunt usoare si libere.
Bucuria mea creste pe zi ce trece.
De la o zi la alta sunt tot mai puternic.
Sufletul meu prinde aripi.
- Rostiti formula de preferinta dimineata - inainte de sculare - si seara - inainte de a adormi, pentru ca atunci constientul dvs. este deosebit de receptiv.Intariti efectul
"Ancorati-va" afirmatia in ceva concret! In timp ce rostiti formula "Ma simt excelent!", apropiati, de pilda, degetul mic de cel mare. In felul acesta, in subconstientul dvs., afirmatia va fi legata de un anume gest. De-acum inainte, cu ajutorul acestui gest puteti repeta fara nici un efort formula respectiva, renuntand la cuvinte.Programarea neurolingvistica: vizualizareaForta imaginilor
Noi inregistram tot ceea ce percepem cu ajutorul simturilor: vedem, auzim, pipaim, mirosim si gustam ceva. Toate amintirile si senzatiile noastre sunt inmagazinate in subconstientul nostru ca "modalitati" legate de un anumit simt. De aceea, o piesa muzicala, un miros sau un gust declanseaza sentimente sau amintiri precise: mirosul marii ne aduce aminte de vacanta, o melodie ne transpune in perioada primei iubiri etc.Zidul din cap
Daca imprejurarile de care se leaga un anume sentiment se schimba, ar fi normal sa se schimbe si calitatea acestuia. Aceasta teorie sta la baza asa-numitei programari neurolingvistice (Nlp) - o terapie relativ noua si extrem de eficienta.Cum se procedeaza
- Incercati sa va vizualizati starea depresiva, adica s-o transformati intr-o imagine. Daca in mod spontan nu va vine nici o idee, nu va grabiti, incercati sa vedeti si sa ascultati ce se petrece in interiorul dvs. Vizualizati imaginea cat se poate de concret, de plastic, si incercati sa retineti toate impresiile.
- Intrebati-va: daca sentimentele mele ar avea o culoare, un sunet sau un gust, care ar fi acestea?
- Puneti intrebari detaliate in legatura cu imaginea sentimentelor dvs., de exemplu:
- Au sentimentele dvs. o anumita culoare?
- Ce structura are suprafata imaginii sentimentelor? Neteda, zgrunturoasa, moale sau tare?
- Este o imagine luminoasa sau intunecata?
- Este calma sau agitata?
- Va vedeti (pe dvs. insiva) in interiorul sau in exteriorul imaginii?
- Este plata sau tridimensionala?
- Puteti lega de starea sentimentelor dvs. si anumite sunete?
- Acestea sunt inalte sau joase?
- Monotone sau melodioase?
- Ce senzatii fizice sunt legate de aceasta imagine?
- Care parti ale corpului sunt afectate de sentimentele dvs.?
- Poate fi legata dispozitia dvs. de un miros sau de un anumit gust?
- Daca ati reusit sa creati o imagine a sentimentelor cat mai cuprinzatoare, incepeti sa-i modificati rand pe rand caracteristicile.Creati o imagine noua
Sa presupunem ca imaginea starii dvs. de spirit este un zid de piatra inalt si cenusiu, care nu lasa sa patrunda nici un alt zgomot in afara unui murmur neplacut, care va creeaza o stare de disconfort. Incercati acum sa schimbati culoarea, inaltimea sau materialul din care este construit zidul. Ati putea face o poarta in zid, ati putea transforma murmurul neplacut intr-o melodie. Experimentati aceasta imagine interioara si urmariti daca si cum se modifica senzatiile dvs. La unele "corecturi" n-o sa simtiti nici un efect sau unul foarte slab, la altele - starea dvs. se va ameliora in mod evident. Stiti acum ca toate sentimentele si amintirile dvs. sunt strans legate de o anumita reprezentare a simturilor si ca cel putin o calitate senzoriala este decisiva pentru starea dvs. depresiva. De indata ce-o veti modifica in imaginea creata (vedeti zidul in care deschideti poarta), se va modifica si starea dvs. sufleteasca!Dialogul interior
Stiti, desigur, ce este un monolog. In situatiile de criza, atentia noastra se refugiaza catre interior, incercand sa ne auzim gandurile, care adeseori par sa se roteasca in cerc. Din pacate, aceasta forma de monolog nu este prea productiva si amplifica problemele, in loc sa le rezolve.Dialog cu prietenul dinauntru
Uneori, monologurile isi au rostul lor. Comunicarea interioara - bine condusa - va poate influenta viata, pentru ca ea este in acelasi timp o comunicare cu subconstientul. Cea mai buna forma de comunicare este insa dialogul cu "prietenul interior". El este o parte din dvs., capabil de incredere, dragoste si optimism.Cum se procedeaza
Preluati rolul prietenului intelegator - si cine ar putea avea mai multa intelegere fata de dvs. decat dvs. insiva? Pornind din aceasta pozitie, sfatuiti-va, incurajati-va singuri si, mai ales, daruiti-va dragoste, incredere si motivatie.
- Este posibil ca in primul moment sa va-ndoiti de rostul acestui exercitiu. Va simtiti deprimati si va vine greu sa intrevedeti vreo solutie pozitiva. Dar ganditi-va o clipa: daca acum ar veni la dvs. prietenul cel mai bun si v-ar ruga sa-l ajutati, chiar credeti ca n-ati avea ce sa-i spuneti, ca n-ati putea sa-i fiti aproape cand are atata nevoie de dvs.? Ati avea! Asta inseamna ca aveti capacitatea sa va fiti si dvs. insiva un prieten drag si devotat.
- Nu este vorba despre analizarea unor probleme, de cautarea cauzelor acestora si de gasirea unor solutii imediate. Faceti exact ceea ce poate sa faca un prieten bun: dati dovada de prietenie, intelegere si compasiune, descoperiti posibilitati inedite si priviti-va pe dvs., viata si starea dvs. dintr-un unghi mai pozitiv.
- Incercati imediat sa vorbiti cu "prietenul interior" despre necazurile dvs. Fiti receptivi la propunerile si la ajutorul lui: in felul acesta va activati participarea la propriile probleme, va deblocati modelele de gandire deja existente si va stimulati creativitatea si ceea ce este pozitiv in modul dvs. de a gandi.Muzica, o sursa de fericire
Nici un om nu se poate sustrage farmecului desavarsit al muzicii. Fiecare din noi a ascultat cel putin o data in viata o melodie care l-a inaltat sufleteste, raspandindu-i in trup fiori. Si animalele reactioneaza la muzica, ba chiar si gingasele plante, pe care muzica le ajuta sa creasca mai repede si mai viguros.
De catava vreme s-a dovedit si stiintific ca muzica declanseaza in corp reactii puternice (de placere sau neplacere, atunci cand ceea ce ascultam e violent si strident) - un fenomen care poate actiona ca un veritabil medicament asupra stresului. Explicatia: muzica stimuleaza hormonul fericirii. Ba, si mai mult, muzica potoleste durerile, multi medici americani - chirurgi si stomatologi - folosesc cu succes procedeul in favoarea pacientilor lor. Cum actioneaza, concret, muzica asupra organismului nu e prea clar. Cert este ca ritmul ei joaca un rol important.Doua reguli de baza: ritmul si frecventele muzicale
Cat timp fatul se afla in pantecul matern, percepe in mod constant un ritm linistit si uniform: bataile de inima ale mamei. Melodiile compuse in ritmul normal al cordului omenesc induc pacea si sentimentul de ocrotire originare; chiar daca nu pastram amintiri exacte din timpul vietii noastre intrauterine, constiinta a inregistrat pentru totdeauna acele ritmuri, asociate cu un sentiment pozitiv. Daca ritmul muzical e mai rapid ca bataile inimii, el are o actiune de activare. Ritmurile exagerat de dinamice, ca cele ale muzicii ethno, de pilda, genereaza indeobste euforie, dar pot sa genereze si tensiune sau teama.
Al doilea aspect care trebuie luat in consideratie sunt frecventele muzicale, mai precis inaltimea sau profunzimea tonurilor. Tonurile inalte sunt resimtite ca luminoase si active, cele joase - ca linistitoare si pline de sentimente.Melodiile inimii
E normal ca fiecare om sa aiba preferintele lui muzicale. Exista insa o muzica care are efecte vindecatoare, indiferent de gusturile ascultatorilor. Mai ales muzica clasica, interpretata de orchestre, actioneaza pozitiv asupra organismului omenesc. Lucrul acesta se explica prin faptul ca sunetul unei orchestre mari emana enorm de multe frecvente si tonuri. Starile depresive se pot vindeca ascultand bucati muzicale care au o expansiune de 65-75 batai pe minut si cu un numar de tonuri si supratonuri cat mai cuprinzator. Cateva indicatii va oferim in paragraful alaturat.Muzica aceasta va face bine
- Johann Sebastian Bach - Concertul brandemburgic nr. 6, Adagio ma non tanto
- Johannes Brahms - Simfonia nr. 4 in mi minor, Andante moderato
- Ceaikovski - Concertul pentru pian nr. 1, Andantino semplice
- Toate melodiile de muzica usoara sau populara, simfonice sau de opera care va bucura cand le ascultati. Nimeni nu stie mai bine ca dvs. ce muzica va relaxeaza si va incanta.Rodica Demian (Alte metode de a lupta cu depresia veti afla in numarul viitor al revistei, la "Forma Maxima"
Ultima carte a lui Mircea Nedelciu
"Zodia Scafandrului" - exercitii de suferinta
Intr-un gest minunat de prietenie si restitutie literara, Editura Compania (Adina Keneres si Petru Romosan) lanseaza pe piata ultima carte inedita a lui Mircea Nedelciu. Amanunte legate de scrierea ei, care a coincis cu anii de suferinta ai prozatorului, ne-au fost furnizate in interviul pe care sotia lui Mircea Nedelciu a avut generozitatea sa il acorde revistei "Formula As"
Ar fi implinit 50 de ani in noiembrie. Mereu surazatorul Mircea Nedelciu, omul plin de optimism si energii vitale, a suferit cat pentru doua vieti. Nu s-a plans niciodata. A luptat si a scris pana in ultima clipa. De altfel, cu doar doua zile inainte sa moara, a predat ultimul sau articol pentru "Formula As". Acum, la un an de la disparitia sa, Editura Compania ii publica un roman inedit, "Zodia scafandrului" - o carte nu numai autobiografica, dar - asa cum vom vedea din conversatia cu sotia lui, Mira Nedelciu - o carte strans legata de suferinta si destinul sau nemilos."Vei fi o vaduva tanara. Eu n-am sa apuc 50 de ani"
- Draga Mira Nedelciu, "Zodia scafandrului" este un text mai vechi, scrierea lui fiind insotita de mai multe coincidente ciudate. Imi amintesc, de pilda, uimirea si nelinistea lui Mircea de a constata ca, de cate ori lucra la carte, ceva rau se intampla cu sanatatea lui.
- Sunt mai multe coincidente, care ma tulbura si acum. Ar fi suficient sa o iau pe ultima dintre ele - coperta cartii. E vorba de un desen facut de fetita Adinei Keneres si a lui Petru Romosan, editorii volumului, care seamana inexplicabil cu profilul lui Mircea, desi ea nu l-a vazut niciodata. Intr-adevar, Mircea incepuse acest nou roman cand au aparut primele semne ale bolii. Asta se intampla in 1988. Ei bine, de cate ori se aseza la masa de scris, apareau crizele lui febrile. Chiar si la Marsilia, in Franta, unde urma chimioterapie, era urmarit de aceasta ciudata coincidenta. Pentru ca intre o sedinta de tratament si alta puteau sa treaca doua-trei saptamani, Mircea facuse rost de o masina de scris. De fiecare data cand lucra la roman, se intampla ceva: i se facea rau, apareau complicatii, avea stari de voma, lesinuri. Odata, intr-un interviu, a si spus: "Nu o sa termin niciodata cartea, pentru ca simt ca o sa mi se termine viata impreuna cu ea".
- Se pare ca este adevarat: cuvantul atrage realitatea. Imi amintesc cat de tulburat a fost Mircea, cand a aflat ca in via lor de la Fundulea avusese loc o crima - o intreaga poveste legata de niste tigani veniti la furat. Tulburarea era iscata de faptul ca, in chiar acea noapte, el scrisese o scena asemanatoare. In afara de teama de a pronunta anumite cuvinte, avea si alte superstitii?
- Sigur ca avea. Unele pareau o gluma: sa nu-i dai cutitul in mana, sa nu se intoarca din drum etc. Altele te puneau serios pe ganduri. De pilda, era convins ca ziua de 13 (mai ales daca data cadea intr-o zi de marti sau vineri) ii aducea ghinion. Coincidenta sau nu, cand s-a internat pentru autogrefa la Marsilia era intr-o zi de vineri, 13. Degeaba a incercat sa schimbe, sa amane data. Planificarea stabilita pentru camera sterila era batuta in cuie. Mircea a trebuit sa accepte decizia spitalului, dar stia ca nu o sa fie bine. De altfel, stau si ma intreb de ce in ziua nuntii el mi-a spus: "Vei fi o vaduva tanara. Eu n-am sa apuc 50 de ani". Am ramas nauca - de ce tocmai intr-un moment atat de fericit venea cu asemenea idee? El insa a repetat: "N-am sa apuc 50 de ani".
- Misterul acesta, al coincidentelor petrecute in viata lui, este de-a dreptul tulburator. Intre ele se inscrie si faptul ca profesorii lui Mircea si majoritatea colegilor de clasa de la Fundulea au murit.
- Daca tot vorbim de coincidente, am sa-ti dau un ultim exemplu. Pentru ca in ultima vreme nu mai putea sta nici macar in scaun, lucra in pat, pe un laptop. Dupa deces, am incercat sa-l activez, sa vad ce stocase in memorie. A fost cu neputinta. Calculatorul se stricase. Am incercat sa-l repar, dar mi s-a spus ca e o treaba foarte complicata, ca nimeni nu se pricepe etc. Calculatorul a murit odata cu Mircea. De multe ori m-am intrebat daca Mircea, in ciuda optimismului sau aparent, banuia macar ceea ce destinul ii hotarase. In orice caz, Mircea era preocupat de acest lucru. Poate ca nu stii, dar el era pasionat de astrologie. Fiind foarte bun la matematica (o alta latura necunoscuta a lui), facea calcule complicate si doar de el stiute ca sa afle viitorul copiilor."Soarta lui ar fi fost alta daca medicii i-ar fi depistat din vreme boala"
- Crezi ca acest destin putea fi schimbat? La un moment dat, dupa primele sedinte de chimioterapie, viata lui revenise la normal. De fapt, ce boala a avut el?
- Sindromul Hodgkin este o boala ciudata si perfida. Depistata la timp, in prima faza, ea este intru totul vindecabila. Mircea a avut o forma atipica, care se ascundea mereu. Chiar si asa, soarta lui ar fi fost alta, daca medicii ar fi depistat din vreme boala, daca Romania ar fi avut specialisti si laboratoare performante. Totul a inceput pentru el in 1988, cand i s-a umflat un ganglion in urma unei viroze. Cum era el, a tratat cu indiferenta boala. Apoi, vazand ca starile febrile se inmultesc, a consultat mai multi medici. Unul ii spunea ca e vorba de o infectie in gat. Altii ca ar fi o problema stomatologica, ceva legat de glanda salivara. Luand medicamente, pe moment, inflamatia s-a retras. Apoi, starile proaste au reaparut. In "90, s-a internat la Colentina si medicii l-au suspectat ba de malarie, ba de reumatism infectios. A fost cumplit. Nu se gaseau medicamente, laboratoarele nu aveau substante pentru analize. In fine, lucrurile mergeau din rau in mai rau. Slabea vazand cu ochii, iar crizele de febra erau tot mai violente. Se scutura patul cu el si transpira groaznic. In tot acest timp, muncea enorm - la Uniunea Scriitorilor, la firma Euromedia, pe care se caznea sa o puna pe picioare. Nu dramatiza boala, ba chiar glumea cumva, anticipand (o alta ciudatenie) crizele cu doua-trei zile. Ceva trebuia facut insa. In 30 ianuarie 1991, dupa lansarea cartii "Femeia in rosu", a plecat impreuna cu pictorul si bunul lui prieten Ion Dumitriu in Franta, la un control amanuntit. A plecat pentru o luna si a stat acolo doi ani, timp in care s-a pus pe picioare. Medicii de acolo vorbeau despre un miracol. In realitate, boala se ascunsese. Lucra incet, dar tenace.
- Multe din aceste lucruri se regasesc in "Zodia scafandrului". E o carte autobiografica si nu intamplator, poate, a ramas neterminata. Din cate tin minte (mi-a aratat niste pagini), cartea trebuia sa arate altfel, fiind legata efectiv de lumea aparte si prea putin cunoscuta a scufundatorilor. Ce anume l-a facut sa schimbe subiectul?
- E greu de spus ce anume s-a intamplat. Mircea isi distrugea sistematic ciornele. Mie, de pilda, nu-mi arata decat varianta finala a unui text. Cand lucra si se nimerea sa trec pe langa el, acoperea ecranul calculatorului. In orice caz, schimbarea de care vorbesti trebuie sa se fi petrecut prin 1993. Initial, subiectul era altul. Nu intamplator dorea sa mearga la Constanta, sa stea o luna acolo si sa cunoasca maibine lumea scufundatorilor. Din proiectul acesta nu a mai ramas decat tema: omul supus la presiune. Omul care trebuie sa lupte si sa ajunga la suprafata.
- Vorbesti de scufundare, de presiune. El la ce presiune a fost supus?
- In carte aminteste doar o mica parte din lupta pe care a dus-o. Ar fi multe de spus - in primul rand despre ostracizarea lui sociala. Cu familie si un copil, i se refuza angajarea din cauza dosarului meu (fratele si rudele plecate in S.U.A.), din cauza turnatoriilor facute de unii colegi de la Ont. Nefiind membru de partid, nu a putut intra in presa. A incercat apoi sa se angajeze suplinitor la o scoala, dar i s-a trantit usa in nas. A ajuns paznic la un camin studentesc, in spatele Casei Scanteii, dar si de aici a fost dat afara. Abia in 1982, cand publicase cateva carti, George Balaita l-a angajat librar la "Cartea Romaneasca". A fost fericirea vietii lui, dovedindu-si inca de atunci priceperea sa de manager, de om indraznet, plin de idei novatoare. Coincidenta (a cata oara?) va face ca zece ani mai tarziu sa revina la "Cartea Romaneasca", in calitate de patron al "Euromediei"."In ultimul timp, il descoperise pe Dumnezeu"
- Mircea nu avea resentimente. Nu l-am auzit niciodata injurand sau vorbind de cineva cu ura.
- Era un mare generos. Se lasa pe el ca sa ajute pe altul. Chiar ma ciondaneam cu el pe tema asta, dar nu putea fi altfel. Era foarte sensibil la necazul celui de langa el. In ultima vreme, nici nu mai suporta sa auda ca cineva e in suferinta. Plangea imediat si, daca putea, sarea in ajutor. Ii placea sa fie inconjurat de prieteni si tot din cauza lor a suferit din cand in cand. Cel mai tare l-a afectat un articol aparut in "Catavencu" despre asa-zisele lui afaceri murdare de la "Euromedia". Tot asa, l-a ranit sufleteste un alt articol: "Pentru cine bat clopotele, Mirciulica?". Chiar daca era deasupra oricaror mizerii omenesti, nuaccepta sa fie lovit de catre cei apropiati, cei in care investise afectiv. Nu era insa ranchiunos. Cu umorul si bunatatea sa, i-a iertat pe toti. Chiar pe patul de moarte, semiconstient, i-a facut semn de prietenie lui Florin Iaru. Ura si dusmania ii erau pur si simplu straine.
- Vrei sa spui ca boala si apropierea mortii nu l-au schimbat deloc?
- Mircea s-a schimbat, dar altfel decat si-ar imagina cineva. In ultimul timp devenise religios. Il descoperise pe Dumnezeu. El, care privea pana atunci religia cu politete, a cerut brusc sa se impartaseasca. De Pasti, cu putin timp inainte de moarte, a cerut sa participe la slujba de Inviere, asa cum era, in scaunul cu rotile. De altfel, la capatai nu mai avea decat doua carti: o Biblie si o carte de rugaciuni, pe care Mugur, baiatul nostru, o pastreaza acum cu sfintenie. E adevarat, devenise mai tacut, mai interiorizat. Il afecta faptul ca prietenii nu-l mai vizitau, dar nici nu suporta sa fie compatimit. Era constient de ceea ce o sa se intample. Nu-l puteai minti. Citise toate tratatele de medicina si stia orice amanunt despre boala sa. A fost tot timpul lucid, chiar si atunci cand, aparent, intrase in coma. Nu numai ca si-a recunoscut prietenii adunati in jurul lui, dar, inainte de ultima suflare, a strigat cumplit: "Ma scufund. Cad in gol". Apoi, si-a recapatat brusc linistea, zicand: "Acum, urc. Am iesit la suprafata".Sorin Preda