Catalina Mustata
"Sunt un Scorpion riguros si temeinic"
E atat de frumoasa si atat de prezenta in casele noastre, incat nu mai are nevoie de prezentari.
Fiindca se apropie marea bucurie a Craciunului, ne-am gandit ca aparitia ei pe coperta si in paginile revistei va aduce lumina acelui Acasa, pe care ni-l dorim cu ardoare cand e vremea colindelor.
Oameni dragi la vreme de sarbatori
Apreciata actrita de teatru si cinema, dar de la un timp mai ales vedeta de televiziune, Catalina Mustata aduce un "ce" aparte pe micul ecran: un firesc gratios, o caldura a comunicarii care te cucereste, la fel ca frumusetea si zambetul ei luminos. Telespectatorii nu se lasa prea usor pacaliti. Ei vibreaza doar la inteligenta si la charisma, doua atribute pe care Catalina le poseda din plin. Asa se si explica, de altfel, succesul emisiunii pe care a lansat-o in toamna aceasta, Casa de vis, si care urca in top. Si mai exista o explicatie: lipsa vulgaritatii si a ostentatiei aculturale, de care sufera, din pacate, atatia colegi de pe micul ecran.Duminica la ora 12.00
"La cererea telespectatorilor, Casa de vis s-a mutat de sambata - duminica, la amiaza, o ora de maxima audienta, cand lumea se afla acasa, privind la televizor. <<Promovarea>> aceasta ne obliga enorm pe toti realizatorii acestei emisiuni. Suntem patru care o facem. O echipa sudata, ambitionand sa starneasca gustul pentru frumos. Frumosul casnic, desigur, fiindca e vorba de locuinte amenajate cu fantezie si gust. Prin scopul ei, emisiunea se inscrie in <<frumosul util>> al vietii, dar, avand in vedere ca un camin inseamna si o farama de intimitate si fericire, Casa de vis atinge si zonele sufletesti. Sper, cel putin. Nu in ultimul rand, emisiunea noastra are un caracter formator, ea se vrea o lupta deschisa cu kitsch-ul si prostul gust care fac, azi, ravagii."
- V-ati gandit vreodata ca in conjunctura actuala, cand multa lume nu-si poate permite nici macar o existenta decenta, emisiunea aceasta poate fi receptata ca o provocare rautacioasa, de genul "Atingerea exponatelor interzisa. Luati doar cu ochii"...
- Sigur, poate fi vorba despre o provocare, dar una pozitiva, cred eu, in sensul stimularii imaginatiei, fiindca ceea ce propunem nu se face cu bani foarte multi, ci cu idei practice, inspirate, reale. Cine nu viseaza o casa intima si curata, in care sa se refugieze de "iarna vrajbelor de afara"?
- De fapt, cum va alegeti subiectele?
- In general, alegem apartamente obisnuite de bloc, care, transformate cu mijloace simple, devin acel loc de refugiu ocrotitor in care ne simtim, in sensul adevarat al cuvantului, acasa. Sigur, ajungem si in cate o vila din Primaverii, acasa la cate un Vip, ideea de baza fiind insa ca nu trebuie sa capitulam niciodata in fata uratului, a mizeriei care ne inconjoara. Oricat de modesta ar fi casa noastra, ea trebuie sa fie curata si ingrijita, aranjata cu gust. Taranii nostri sunt in privinta aceasta un bun exemplu. Portilecaselor le sunt intotdeauna impodobite, curtile pline de flori, "casa de oaspeti" curata si impodobita. In vreme ce orasul isi pierde pe zi ce trece individualitatea, casele taranilor au o intimitate de vis. Si-apoi, emisiunea noastra este extrem de utila, mai ales pentru cei ce traiesc in locuinte cu spatii mici, pe care ii invatam sa le reorganizeze inteligent, sa le confere acea ambianta de care depinde, in mare masura, chiar si moralul unei familii. In sensul acesta, m-a impresionat teribil scrisoarea unei doamne care marturisea: "Am 56 de ani, putine posibilitati materiale, dar nu incetez sa ma gandesc la casa mea de vis". Si sigur ca doamna nu se gandea doar la un vis utopic, ci la o posibilitate treptat realizabila. Dar cu efort si, repet, cu fantezie. Noi "vindem" fara bani sugestii practice; de exemplu, cum sa montam o chiuveta, un dus, cum sa lipim un tapet ori sa realizam o ikebana. Tinem seama de dorintele exprimate in scrisorile telespectatorilor. Si-apoi, invatand sa traim mai curat, mai ingrijit, mai frumos in interior, putem extinde acest frumos si in exterior, pe scara blocului, pe strada sau la locul de munca. Estetica strazii, a Cetatii de noi depinde. Poate sunt eu obsedata, unde vin dintr-un oras curat si civilizat, Brasovul.
- Iti pui in aplicare acasa ceva din aceste sugestii?
- Mie imi place sa "surubaresc" si pentru ca sunt curioasa din fire, in emisiunea mea ii intreb pe cei invitati cum fac, de ce, ii descos, si asta da dinamism reportajelor noastre. In general, ma implic in tot ce fac, sunt un Scorpion (sunt nascuta pe 19 noiembrie) riguros si temeinic. Am si crescut printre sasii din Brasov, si mama mea, invatatoare, a avut si ea un rol important in aceasta directie. Si Florin e curios si indemanatic, n-are el timp, dar ii place si lui sa mestereasca in casa. In cele trei camere de bloc in care locuim am reusit sa-mi amenajez doar una singura asa cum imi doream. Am facut niste nise, niste raftulete de zid pe care imi tin tot felul de obiecte frumoase. In fata ferestrei am un copacel japonez, si florile lui, de un alb curat, ma predispun la visare. In lumina placuta a lampadarului citesc seara, cand ma adun acasa la mine, carti dragi. Acum citesc "Calatoria diletantilor", de Bulat O. Kugeava.
- Te felicit ca iti mai gasesti timp si de lecturi interesante. Nu te-a acaparat definitiv"imperiul imaginii"?
- Mai fur si eu din timp dimineata, cand imi beau cafeaua si nu ma cheama, ca azi, la o filmare ori la o repetitie in teatru."Reparatii" din mers
- Si ce va mai ramane, ca timp, pentru recuperari? In week-end-ul asta nu te-am gasit acasa.
- Am dat o fuga la niste prieteni, la Breaza. Ne-am incarcat bateriile pentru saptamana asta, care se anunta grea pentru amandoi. Florin, in calitatea lui de rector al Universitatii de Teatru si Film, e prezent zilele astea alaturi de studentii lui antrenati in Festivalul CineMaiubit. Iar eu repet de zor cu Razvan Mazilu, la Odeon, adaptarea romanului celebru dupa care s-a realizat filmul si mai celebru "Ingerul albastru", cu Marlene Dietrich. In rolul Lolei, canta si danseaza Maia Morgenstern, eu sunt Helga, o colega a ei de cabaret, profesorul Unrat e Florin Zamfirescu. De mult imi doream un asemenea spectacol! N-am mai dansat din facultate, cand cunoscuta coregrafa Miriam Raducanu a regizat cu noi un spectacol cu fragmente din "Opera de trei parale". Eu o jucam pe Polly. Ador sa dansez.
- Ai dansat si de curand, de ziua ta, pe 19 noiembrie?
- A fost o petrecere intima, au venit la noi cativa prieteni si, de la Brasov - mama mea, nelipsita de la aniversarile mele.Intre impresionisti ori crizanteme
- Ce daruri ai primit?
- Printre altele, un splendid album cu reproduceri din pictura impresionistilor. Ador pictura lor. Imi creeaza o stare de liniste, de armonie si reverie.
- Ce flori iti plac?
- Iubesc crizantemele albe, poate si pentru ca le iubea si regretatul meu tata. Datorita lui, care indragea mult teatrul, m-am apucat eu de aceasta profesie. Dar despre atractia mea scenica v-am mai vorbit. Revin la flori. Imi plac mult trandafirii rosii. Cei de un rosu intens, carora li se spune - am aflat si eu de curand - "Black magic", magie neagra, cum ar veni. Tot am avut eu parte in filmul terminat recent, "Talazul" (in regia francezului Yves Boisset), de plonjarea in zona magic-parapsihologica... E un film politist, dar ca sa descopere un asasin, cea mai buna prietena a mea (din film) apeleaza la un parapsiholog. Adica, la personajul interpretat de mine. Eu intram in transa si-i ghidam pe cautatori.
- Cum e sa intri in transa?
- Incitant. Ca si momentul in care, aflat pe un vas scuturat de valurile marii in furtuna, te trezesti ca esti udat la piele, n-ai cu ce sa te schimbi si trebuie sa se amane filmarea pentru ca pana si aparatul a prins igrasie... Am reluat secventele a doua zi, cu filmari din elicopter.
- Ai mai trait asemenea experiente inedite si la alte filme?
- Despre o alta coproductie (tot cu francezii) v-am povestit. Acolo, intram la "recuperare" intr-un ospiciu, printre "Tacaniti" (asa se numea filmul). Eu eram, chipurile, in convalescenta si ma distram deminune alaturi de Dan Condurache, Sanda Toma si alti colegi de breasla. Cu ocazia filmului, am invatat sa dansez "flamenco" clasic. Am dansat "solo", pentru ca acest traditional dans spaniol e, in varianta lui clasica, o combinatie de balet si dans popular. Am fost fericita sa-l pot dansa "ca la carte".
- Nu te obosesc asemenea lectii din toate domeniile?
- Dimpotriva. Ma oboseste asteptarea, inactivitatea. Iubesc miscarea, actiunea, sunt un om dinamic. Iubesc muntele - mai putin marea (mai ales dupa ultima mea experienta furtunoasa). Poate si unde am copilarit la Brasov, orasul curat, aerisit, civilizat, la care revin fericita de cate ori pot evada din capitala.
- Ti-a fost greu sa te adaptezi in Bucuresti?
- Nici nu stiu daca m-am adaptat cu adevarat. Dar, cum spuneam, am refugiul meu cand in interiorul locuintei noastre din Bucuresti, cand la Balotesti, in livada noastra.
- Aveti si o casa la tara?
- Deocamdata doar un teren de 2500 mp plantat cu pomi fructiferi si vita-de-vie. Si o fosta magazie, o camera de 4/4, pe care in vara am mobilat-o cu strictul necesar. Dar pana la casa de vara - si de vis - mai e cale lunga.
- Si cine are grija de livada? Aveti vecini buni?
- Niste oameni minunati, ne-am imprietenit cu ei, cu nea Costica - cel care are grija si de catelusa noastra lup, de Suzi. Mi-ar fi placut s-o pot tine langa noi, la bloc, la Bucuresti, dar aici nu ne permitem decat sa avem grija de o maidaneza pripasita si acceptata cu greu de locatari. Acum, ca s-au convins cu totii ca "grasa" - cum o alint eu - e mai de incredere decat toate ialele apartamentelor, o adora tot blocul. Ce-i drept, am dus si eu munca de lamurire, asa cum, intr-un fel, tot munca de lamurire in favoarea armoniei, frumosului, civilizatiei, duc si la emisiunea despre care am vorbit atata.
- Veti evada din Bucuresti de sarbatori?
- Abia astept Craciunul! Plecam acasa, la Brasov, la mama si la sora mea, pe al carei baietel, Alexandru Iulian, l-am botezat eu. Iar de Revelion, suntem invitati de niste prieteni din Hunedoara, la 10 kilometri de oras, intr-un "loc de vis" - o cabana in munte, la Cincis. De ce Cincis? Abia astept sa aflu. V-am spus ca sunt o curioasa...Alice Manoiu