Sfaturi pentru un
Craciun Fericit
V-ati intrebat vreodata de ce ne plac atat de mult ilustratele vechi, de Craciun, pline de parinti si copii fericiti adunati in jurul bradului impodobit? Pentru ca reprezinta tihna sarbatorii crestine, sentimentul de acasa, fiorul bucuriei de a fi impreuna, de a trai alaturi emotia si inaltarea spirituala a unei mari impliniri sufletesti. Poate ca cel mai frumos inteles al sarbatorii e chiar acesta: desprinderea noastra de conditia primara, materiala, pentru a ne aminti ca Dumnezeu a pus in fiecare din noi o scanteie divina, o scara ce duce spre cer. O sarbatoare atat de bogata in semnificatii cum e Nasterea Domnului trebuie traita cu partea "inalta" a fiintei noastre, cu sufletul si cu mintea, cu toata forta imaginatiei. E singurul fel in care ne vom putea inalta, in care vom izbuti sa ne iluminam. Pentru asta nu e nevoie sa fim nici destepti, nici bogati. E suficient sa fim oameni. Sa ne amintim ca avem suflet si sentimente si sa traim macar acum, in preajma Nasterii Domnului, in numele lor. Modelele ne sunt la indemana. Vreme de secole, Craciunul a fost prilej de inaltare spirituala, de apropiere de latura religioasa a fiintei umane, o adevarata iluminare, pregatita prin post, rugaciune si curatenie sufleteasca. Din pacate, de cateva decenii incoace, sarbatorile iernii si mai cu seama Craciunul au inceput sa se interfereze prea mult cu luna cadourilor, sa insemne numai ospete, petreceri, prilejuri de a ne imbuiba. Suntem la sfarsitul unui mileniu, vom sarbatori ultimul Craciun al celor doua mii de ani scursi de la nasterea lui Iisus. E vremea, mai mult ca oricand, sa intelegem semnificatia sarbatorii si sa traim in numele ei.
La origini, Craciunul a fost o zi de nastere nu doar a Mantuitorului, ci a intregii lumi crestine si a fiecarui crestin in parte. In multe locuri din tara (Bucovina, Nasaud, Hateg, Apuseni) exista credinta ca cele trei zile de Craciun si mai ales Ajunul sunt o perioada magica. Si tot ceea ce va fi facut in acea perioada se va rasfrange pe tot timpul anului ce va urma. De aceea, oamenii mancau usor de Craciun - ca sa fie usori tot anul, se fereau de plans - ca in anul ce vine sa nu planga, puneau sub fata de masa lama de fier a unei coase - ca sa fie tari ca fierul si sa nu oboseasca pana la anul viitor. Acest sir de traditii, care variaza de la o zona la alta, sunt toate subordonate aceleiasi idei: Nasterea Mantuitorului reprezinta o initiere, oamenii parcurg o primenire sufleteasca, pe care trebuie sa si-o pregateasca cu grija. Despre aceasta pregatire a fiecaruia dintre noi vom vorbi in continuare, la un mod foarte concret, schitand cativa "pasi" pe care sa-i facem, pentru a putea descoperi frumusetea si profunzimea acestei sarbatori.Apropierea de natura
Demult, cand nu existau biserici la tot pasul, padurile si muntii erau locul unde se intaneau oamenii cu Dumnezeu. Singuratatea, frumusetea, armonia din mijlocul naturii ajutau oamenii sa se regaseasca si, in acelasi timp, sa dobandeasca elanul de a se ruga, de a-si deschide sufletul. Acum, iarna, natura au un farmec cu totul aparte - nicicand nu este mai multa pace si liniste in paduri, in cranguri si pe campii. Brazdele intepenite, copacii golasi, lumina putina, toate duc cu gandul spre moarte, dar, in acelasi timp, spre renastere. Aceasta renastere este de fapt si motivul central al sarbatorii Craciunului. Din covorul de frunze moarte, peste doar doua-trei luni vor iesi viguroase primele tulpini de flori; pe crengile golase ale copacilor au aparut deja si se maresc imperceptibil, chiar si pe ger, niste mici asperitati, care nu sunt altceva decat mugurii din care vor tasni in primavara frunzele. Totul este mort si in acelasi timp totul este pregatit sa se nasca. O plimbare in inima unei paduri, inainte de sarbatori, va va introduce, aproape fara sa va dati seama, in aceasta atmosfera de miracol a Nasterii. Mergeti in tacere printr-o padure, priviti copacii, mangaiati-le cu privirea scoarta si ramurile golase, aspirati mirosul frunzelor moarte si al iernii, relaxati-va si lasati-va sufletul sa zboare cat mai sus, sa prinda aripi, ca ingerii. Nasterea Domnului e asteptata de intreaga fire, in care veti fi fericiti sa va reintegrati.Apropierea de animale
Cu mult inainte ca omul sa devina dusmanul si calaul naturii, pe care o distruge cu sange rece fara sa vada pericolele care il pasc, exista traditia ca de Craciun omul sa se impace cu universul care il inconjoara. In Ajunul Craciunului, orgoliul de a fi om disparea, fiecare crestin devenind o parte a naturii, traind in armonie cu celelalte fapturi lasate de Dumnezeu pe pamant. In traditia noastra populara, faptul ca Iisus s-a nascut intr-o iesle, inconjurat de animale si incalzit de aburul rasuflarii lor, are o valenta simbolica foarte puternica. Din acest motiv, exista si traditia ca omul sa se impace cu toate animalele sale si sa le indestuleze cu ocazia Craciunului, pentru ca fiecare vietuitoare - de la cainele de pripas si pana la vitele din staul - se spunea ca este a lui Dumnezeu si merita respectul si dragostea omului. Sa incercam, asadar, mai mult ca oricand in aceasta perioada, sa facem dovada blandetii si generozitatii noastre umane si sa cautam sa ne apropiem cu dragoste, si de prietenii nostri necuvantatori. Din fericire sau poate din nefericire, ii vom gasi la tot pasul - amaratii caini fara stapan, alungati si flamanzi, bietele pisici de cartier furisandu-se lihnite de foame pe langa ziduri. Sa le dam ceva de mancare si sa le spunem o vorba buna, chiar daca in sfiala si teama lor fata de om ele nu vor intelege poate pana la capat intentia noastra. Sunt gesturi aparent marunte, dar care vor aduce si mai mult in sufletul nostru sarbatoarea.Intalnirea cu traditia
Daca ne uitam in jur, observam ca tot ceea ce se intampla in preajma Craciunului vrea sa spuna ca exista in prelungirea unei traditii - de la colindele care se aud la tot pasul pana la brazii impodobiti din vitrinele magazinelor. In sufletul nostru, insa, multi simtim ca aceste lucruri nu sunt de ajuns, ca tanjim dupa ceva nelamurit, dupa o magie, anume, pe care n-o regasim in jur. In aceasta perioada, mai mult ca oricand, simtim nevoia intoarcerii la origini, la acele lucruri apropiate de inima noastra, de felul nostru de a fi ca romani, ca oameni ai acestui pamant. Unul din cele mai pretioase daruri pe care ni le putem face in aceasta perioada este acela de a da curs acestui impuls si de a ne regasi radacinile sufletesti. Traditie inseamna colindele cantate in casa sau primirea grupurilor de colindatori, recapitularea, mai ales in casele cu copii, a pasajelor biblice legate de nasterea lui Iisus, amintiri ale unor Craciunuri de altadata, povestite in sanul familiei, discuri cu cantece de Craciun. Dar cel mai eficient ar fi sa evadam din rutina zilnica, refugiindu-ne cat mai des in spatiul unor lacasuri bisericesti si manastiresti, acolo unde rugaciunea si slujba religioasa tes adevarata magie spirituala a Nasterii Mantuitorului. "Lumina din lumina", superbul indemn pascal, isi pastreaza intreaga putere, si in pragul sarbatorii Craciunului.
Batranii spun ca in preajma sarbatorilor religioase ingerii lui Dumnezeu coboara pe pamant ca sa pregateasca inimile pentru miracolele ce vor urma. Prezentei lor s-ar datora atmosfera tainica pe care o au toate locurile de inchinare in apropierea sarbatorilor. Nicicand, parca, nu este mai multa pace si mai multa lumina in biserica decat in ajunul sarbatorilor. De aceea, din pregatirea sufletului pentru Craciun nu trebuie sa lipseasca cateva clipe de reculegere petrecute in biserica. Boltile ei, lumina lumanarilor, stralucirea icoanelor ne duc cu gandul la eternitate, la continuitatea noastra sufleteasca si ne deschid mintea si inima spre semnificatia religioasa profunda a sarbatorilor. Multe din nelinistile, tensiunile si necazurile de peste an le putem sterge ca prin farmec in pacea unei biserici, cu ajutorul unei rugaciuni mute, spuse din suflet. Nu trebuie decat sa ne oprim din rutina zilnica si sa acordam acestui scurt pelerinaj atata timp cat putem, iar restul va veni de la sine. In felul acesta, vom mai face un pas pentru ca sufletul nostru sa poata trai sarbatoarea.Mila si bunatate
Despre Mos Craciun, simbol al bunatatii si darniciei fara de margini, se spune ca ar fi fost de fapt... inventat acum aproape o suta de ani, pentru a da mai multa stralucire sarbatorilor de iarna. Pastorii din muntii nostri spuneau insa ca Mos Craciun a fost de fapt stapanul staulului in care s-a nascut Iisus, iar Mos Ajun nu era altcineva decat credinciosul sau baci, care a adapostit-o pe Maria in acea noapte sfanta. Iar pilda milosteniei lui Mos Craciun si a lui Mos Ajun ar trebui sa o urmeze toti crestinii. Ei trebuie sa fie la fel de darnici si de milostivi la vremea cand se sarbatoreste nasterea Mantuitorului, cum a fost bunul Mos Craciun acum multe veacuri. Iar oamenii nu trebuie sa se milostiveasca doar de cunoscuti, de cei ai casei, pentru ca aceea nu este adevarata milostenie. Ei trebuie sa ajute pe straini si pe nevoiasi, asa cum a fost ajutata Fecioara Maria cu pruncul Iisus in seara de Ajun de niste oameni care-i erau straini. Asa suna o veche credinta pastoreasca, al carei mesaj crestinesc trebuie insusit.
Cu totii avem un elan generos, mai mult, mai putin sau... deloc descoperit. Acum este insa momentul sa cautam mai profund in noi si sa reusim cu dragoste si smerenie sa-i ajutam pe cei din jur. Vom constata, poate uimiti, ca intr-adevar, daruind din tot sufletul, ajutandu-i pe cei care au nevoie, aducem mai multa bucurie in sufletele noastre decat atunci cand primim. Ca oameni ai acestui popor, avem destule de facut pentru cei cu care soarta a fost mai putin darnica... Sa mergem la tristele aziluri, unde batranii fara familii sau alungati de copii intampina sarbatorile singuri si uitati, la casele de orfani, unde se simte poate mai mult ca oriunde nevoia caldurii si a mangaierii omenesti. Daca fiecare dintre noi ne-am aduce aminte macar la vremea sarbatorilor de puterea iubirii si a solidaritatii umane, fara indoiala ca in jurul nostru s-ar naste Raiul.Ilie Tudor
Ilustratii oferite de Art Design