Viitorul presedinte
Intentia acestui articol nu este de a face propaganda electorala. Nici n-as putea, din doua motive personale. Despre candidatul Ion Iliescu am scris acum un an de zile ca daca va fi reales, eu am sa emigrez, in timp ce in legatura cu partidul condus de Corneliu Vadim Tudor (Prm), am cerut (in ianuarie 1999, inaintea celei de-a cincea mineriade) scoaterea sa in afara legii. Indiferent cine va fi viitorul presedinte al Romaniei, nu voi emigra. Prin urmare, chiar daca am motive intemeiate sa ii resping pe amandoi, ele sunt diferite, asa ca am sa incerc sa compar cele doua candidaturi. Alegerile din noiembrie 2000 au fost cele mai irationale din istoria Romaniei postcomuniste, pentru ca au propulsat in turul al doilea doua personaje care sunt de neales. Cu toate acestea, multi oameni se vor duce la vot, iar multi inca nu stiu ce sa faca. Ei cauta argumente pro si contra ambilor candidati calificati in turul al doilea al alegerilor prezidentiale. Ei merita o mana de ajutor.
90% din ceea ce spune Corneliu Vadim Tudor despre Ion Iliescu este adevarat, iar mai mult de jumatate din ceea ce spune despre situatia de la noi este real. Coruptia exista, iar ea este cu atat mai suparatoare, cu cat oamenii cinstiti si cei saraci (intre cele doua nu exista o identitate!) pot sa o constate pe propria piele. Mafiile sunt omniprezente, iar lupta impotriva saraciei pe multi i-a degradat. Cat despre Iliescu, Vadim nu face decat sa repete cele mai dure lucruri care s-au spus de ani de zile impotriva sa. Discursul electoral al lui Vadim nu face decat sa repete intr-o maniera personala - pentru cei cu gusturi indoielnice, chiar convingatoare - chestii cunoscute de toata lumea. Prin urmare, se pune intrebarea: de ce sa nu-l credem pe Vadim?
Motivul este extrem de simplu. Ani de zile, la ordinul celor din jurul lui Iliescu, principala ocupatie a lui Vadim a fost de a-i face (efectiv!) troaca de porci pe toti cei care au indraznit sa scrie despre si mai ales impotriva lui Ceausescu, a Securitatii, a lui Ion Iliescu, Brucan, Roman, Magureanu, Melescanu, Nastase s.a.m.d. Dupa ce gasca s-a spart, jocurile s-au schimbat. Multa vreme, cine indraznea sa il critice pe Iliescu era considerat tradator de tara. Acum, cel care era inaltat la rangul de conducator de statura europeana este atacat tocmai de catre Vadim. Dupa ce Iliescu a mai pier-dut o data in fata lui Constantinescu, prestatia slaba a acestuia l-a recreat. Steaua lui Iliescu a renascut, in ciuda criticilor aduse de catre Constantinescu, cederisti, liberali, taranisti, ufedisti, pedisti, Roman, Melescanu, Isarescu, Stolojan, ba chiar de catre fosti apropiati. Toate acestea nu au contat. Iliescu a ramas sus in sondaje. Multi continuau sa-l perceapa pe fostul presedinte ca pe o speranta. Doar dupa ce un demagog precum Vadim a inceput sa repete lucrurile despre care toti credeam ca nu conteaza, doar atunci unii oameni, care in prealabil au parut imuni la orice fel de critica, au inceput sa aiba indoieli despre Iliescu. Ciudat este ca se pare ca nu il vad pe Vadim ca este cu mult mai primejdios decat Iliescu.
Intre timp, Vadim si-a facut partid. A devenit un jucator politic, nu doar un ziarist aservit, cum fusese pe vremea comunismului ceausist si a fesenismului initial, in slujba carora el s-a pus fara rezerve. A inceput sa-si atace fosul sef. S-au mai petrecut si altele. Vadim a fost facut scapat in justitie, chiar si dupa ce i s-a ridicat imunitatea parlamentara. O serie de publicatii au scos la iveala ca ani de zile nimeni nu i-a controlat firmele, nu a platit un leu impozit, deci a fost protejat. De cine? Iar cand Adrian Severin a venit cu lista lui scandaloasa, Emil Constantinescu nu a avut curajul sa actioneze ca un barbat si ca un om politic. A preferat sa-l sacrifice pe Severin. De atunci insa, Constantinescu a fost un om terminat. L-au terminat in primul rand cei de pe lista pe care a preferat sa o ignore. El si-a primit pedeapsa. Dar noi ce vina avem?
Vadim a conspirat in ianuarie 1999 ca sa dea o lovitura de stat cu ajutorul minerilor. Dorea nu numai sa doboare guvernul Radu Vasile si pe presedintele Constantinescu, ci chiar regimul democratic. In mod firesc, serviciile de informatii au avut aceleasi informatii ca si ziaristii despre ceea ce se petrecea. In mod ciudat, conducatorii Romaniei au preferat sa le ignore, iar ulterior, Vadim si partidul sau nu au patit nimic. Ei erau (sunt si au ramas) un pericol la adresa democratiei, un partid antidemocratic, antiliberal, antioccidental, antiminoritati, de fapt - un partid antinational. Nimeni nu poate explica in mod rational de ce acest pericol a fost neglijat, iar conducatorii de azi au preferat sa se uite in alta parte, crezand ca Vadim si Prm vor scadea in sondaje.
Ironia istoriei este ca ascensiunea lui Vadim si a Prm se datoreaza lui Iliescu, la infiintare, si lui Constantinescu, la renastere. Actualul discurs electoral al lui Vadim - critica starii dezastruoase de lucruri si atacurile impotriva lui Iliescu - se bazeaza pe tot ceea ce a scris Opozitia democratica si presa independenta impotriva lui Iliescu intre 1990 si 1996. Este drept ca dupa noiembrie 1996 aceste atacuri s-au mai rarit. In orice caz, cine urmareste cu atentie ceea ce spune acum Vadim nu poate sa nu observe ca sunt repetari aparent convingatoare.
Iliescu i-a permis lui Vadim sa existe pentru a da in fosta Opozitie, in randul careia Constantinescu era un anonim, dupa care ziaristul incomod, cu ordin de la stapanire, si-a facut partid. Dupa ce o vreme a ramas satelitul Fsn, iar apoi al Pdsr, cineva si-a dat seama ca se pot castiga puncte daca incepe sa ii critice pe Iliescu si Pdsr. Majoritatea criticilor aduse in "Romania Mare" si "Politica" au fost insa insotite de calomnii si jigniri dintre cele mai scandaloase. Dupa ce Vadim si-a pierdut imunitatea, a recastigat-o fiind reales in 1996. Cum se face ca, dupa ce s-a incercat din nou ridicarea imunitatii sale, nici un tribunal nu l-a condamnat definitiv? Ce fel de aranjamente de culise l-au facut scapat pe acest politician, l-au protejat pana intr-atat, incat el a devenit suficient de puternic pentru a pretinde acum puterea suprema in Stat? Vom avea multa vreme la dispozitie ca sa meditam asupra acestor probleme, iar unii vor trebui chiar sa dea socoteala. Problema este acum ca oamenii se vor duce la vot, iar de fiecare dintre noi depinde soarta Romaniei.
Intrebarea pe care trebuie sa si-o puna fiecare este nu numai "Cu cine votez?", ci si "In ce fel de tara vreau sa traiesc?". Fiecare vot va conta in formarea unei majoritati suficiente pentru a ne mai apropia cu cativa pasi de Europa, chiar daca nu in pas alergator, sau a ne indeparta de ea rapid. In fiecare din noi sta aceasta putere. Stiu ca unii vor ezita sa se duca la vot. S-ar putea insa ca aceasta ezitare sa fie scump platita mai tarziu. Pentru unii este o alegere rationala, si atunci nu este greu de stiut ce vor face. Pentru altii va fi o alegere irationala. Au tendinta de a vota pentru a pedepsi pe cineva, pentru a sanctiona clasa politica. Ea merita sanctionata. Dar mai trebuie sa se gandeasca la ceva. Sa nu cumva sa se autosanctioneze, pe ei si pe familiile lor. Pentru ca nu merita sa ne autopedepsim.Dan Pavel