Se Poate Sau Nu Se Poate Conta Pe Generatia Tanara?
Se spune tot mai des in ultima vreme ca generatia tanara isi pierde identitatea si motivatiile morale, traind doar cu gandul de a parasi Romania si de a-si implini destinul in alta parte, in tari "normale", care sa garanteze un viitor profesional. O generatie trista, alienata, nutrind doar speranta de a emigra. La scurta vreme dupa alegerile din Romania si putin inainte de finalul mileniului, revista noastra a incercat sa verifice aceste afirmatii, realizand o scurta ancheta printre studentii din Bucuresti. "Se poate sau nu se poate conta pe generatia tanara?"
Va lasam sa trageti singuri concluzia, citind raspunsurile de mai jos
Gabriela Sulea (20 ani), Facultatea de Litere, anul Ii"Aud mereu comentarii catastrofice despre situatia Romaniei.
Mergand pe strada, observ insa ca mare parte din populatie traieste decent"
Cand aud de politica, pun mana pe telecomanda si schimb canalul. Asa ca numele sonore ale politicienilor nu inseamna mai nimic pentru mine. Ca si pentru multi colegi de generatie. Politica este in momentul actual un haos, un cos de vorbe cu dichis, o colectie de personaje charismatice sau dubioase, dar toate pline de "avant faptuitor". La vot am mers nu din constiinta civica, ci mai mult de dragul experientei si am pus stampila pe numele candidatului a carui campanie electorala mi-a parut cea mai reusita. A nu vota inseamna, totusi, a rata unica sansa care iti permite sa-ti exprimi optiunea, sa participi la o decizie (generala). Aud mereu comentarii catastrofice despre situatia economica a Romaniei. Mergand pe strada, observ insa ca buna parte din populatie traieste decent. Cred ca trebuie sa renuntam la prejudecatile conform carora nu poti razbate prin tine insuti. Totul e sa incerci. Si anume, nu o singura data, ci de mai multe ori. Eu nu m-am gandit niciodata serios la o plecare din tara si inca mai sper intr-o redresare economica reala, vizibila.Ioana Morovan (21 ani), A.S.E., anul Iii"Nu cred ca tinerii sunt indiferenti fata de politica,
dar ei asteapta un lider politic care sa le inspire incredere si onestitate"
Bineinteles ca am fost la vot. Mentalitatea comoda a romanului de a lasa pe altul sa actioneze in locul lui, de a arunca responsabilitatea pe umerii altuia, in speranta ca va iesi bine, mi se pare cat se poate de condamnabila. Nu cred ca tinerii sunt indiferenti fata de politica, dar ei asteapta sa gaseasca un lider politic care sa le inspire incredere si onestitate. Pana acum, si datorita presei (care manjeste tot), nu se poate spune ca exista un om integru. Avand un minimum de cunostinte economice, pot sa afirm ca sunt convinsa de redresarea, mai devreme sau mai tarziu, a economiei nationale. Este un lucru verificat de-a lungul intregii istorii. Tinerii ar trebui sa fie mult mai uniti si mult mai organizati (asociatii, ligi etc.) si cred ca astfel ar putea influenta starea socio-politica a Romaniei.Elena Dragu (20 ani), Finante-Contabilitate, anul I"Ar trebui sa incercam sa facem aici ceva,
sa vizam doar in plan secund posibilitatea unei cariere in afara"
Am fost la vot, desi cred ca politica Romaniei este directionata din afara, asa incat, chiar daca presedinte va fi cel ales de mine, nu el va fi cel care va lua intr-adevar hotararile. Cred, totusi, ca daca beneficiezi de un drept, e bine sa ti-l exerciti. Aceasta unica sansa de a-ti spune parerea trebuie folosita, altfel nu vei avea dreptul sa critici ulterior. Exista, intr-adevar, o anumita indiferenta a tinerilor fata de aspectul politic si cred ca se datoreaza faptului ca acestia au alte prioritati, politica nu-i intereseaza decat tangential si, deocamdata, nu au responsablitati sociale, familiale. Desi situatia economica actuala este precara, cred ca faptul de a nu putea face totul nu e o scuza pentru a nu face nimic. Ar trebui sa incercam sa facem aici ceva si sa vizam doar in plan secund posibilitatea unei cariere "in afara".Albert Ciprian (19 ani), Facultatea Automatica, anul I"Prefer sa-mi ofer serviciile unor tari cu un viitor mai clar"
Consider ca traim intr-o societate care ii obliga pe tineri sa gandeasca foarte atent la viitorul pe care si-l modeleaza. Mai mult, acestia nu au posibilitatea de a alege o facultate careia sa i se dedice, trebuie sa se adapteze ofertelor de locuri de munca primite. Astfel, in conceptia unui tanar despre viata, despre ce cale trebuie sa urmeze in viata, nu mai incape si politica. Viitorul Romaniei nu ma lasa rece, dar in masura in care esti tratat cu indiferenta aici si trebuie sa te lupti intens pentru a te afirma, prefer sa ofer serviciile mele altor tari cu un viitor mai clar. Dezastru nu este in Romania, asa cum se afirma in presa, totusi nu am nici un motiv sa vad ceva promitator in viitorul apropiat al tarii. Am fost la vot, dar nu pentru ca ar fi fost un act de lasitate absenta mea, ci pentru a-mi exercita un drept pentru care s-a luptat pe parcursul istoriei. Daca voi schimba ceva in peisajul politic, economic, social al tarii? S-ar putea, dar in proportie de 30%. Noi suntem, totusi, generatia care ar trebui sa profite de pe urma revolutiei si a redobandirii libertatii pe toate planurile.Laura Ionescu (23 ani), Facultatea de Matematica, anul Iv"Cine zice ca nu s-a facut nimic in Romania nu stie ce spune"
Mi-am indeplinit, cu convingere, dreptul si datoria de a vota. Sa lipsesc ar insemna ca sunt indiferenta la destinul tarii. De altfel, ii acuz pe cei care stau comozi in fotoliu, urmarind alegerile la televizor, iar apoi se plang de rezultat.
Este o vorba populara care zice: "Nu e chiar atat de negru dracul". Cine zice ca nu s-a facut nimic in Romania in ultimii zece ani, nu stie ce spune. S-au facut multe, dar mai incet, si lucrurile realizate au ramas in umbra. Totusi, mi se pare ca acum, in anul 2000, chiar exista multe impliniri si suntem pe o pista buna. Nu ma refer aici la politica ci, mai degraba, la aspectul social economic dupa care iti dai seama daca o tara "merge bine". Pe strada mea s-au terminat anul acesta trei blocuri noi. In Bucuresti s-au pus cosuri de gunoi, s-au inlocuit si modernizat statiile de tramvai. In Cismigiu am vazut caini vagabonzi castrati, cu zgarda de gat, iar chioscurile oribile de la fiecare colt de strada au disparut. Ramane nerezolvata problema studentilor dar, oricum, nu putem sa ne prefacem orbi la toate acestea. Mai tarziu nu inseamna niciodata. Romania isi va castiga pozitia pe care a avut-o candva, intre cele doua razboaie mondiale.Mircea Tudor (23 ani), Sociologie, anul Iii"Sper ca acela care va iesi invingator sa nu ne spulbere sperantele
si sa nu-si bata joc de noi, amagindu-ne inutil"
Cred ca tinerii ar putea face mai mult. Am ajuns intr-un moment in care se poate spune ca s-a schimbat o generatie. Asta ne-ar da dreptul sa mai schimbam cate ceva si in peisajul actual social si politic al Romaniei. Numai ca, din pacate, noi tinerii nu prea suntem uniti. Fiecare lupta pentru el, desi interesele sunt aceleasi. Asta e o reactie a felului in care au fost tratati tinerii, in special studentii, de catre Putere. Febra alegerilor ne-a cuprins pe toti, dar cati dintre noi recunosc cinstit ca exista o apatie generala in ceea ce priveste implicarea in treburile cetatii? Nu-mi este indiferent viitorul si, stiind ca votul meu conteaza, am fost sa pun stampila. Pentru o zi, am uitat cat de tare ma enerveaza politica romaneasca. Sper ca acela care va iesi invingator sa nu ne spulbere sperantele si sa nu-si bata joc de noi, amagindu-ne inutil.Dia Radu
Mezinul de aur al echipei olimpice
Daniel Dumitran din Bucuresti este in clasa a Xi-a a Liceului International de Informatica. Dupa cum se poate observa si din fotografie, el este un pusti care pare a avea prea putine tangente cu secolul ce va disparea in curand din calendare. Slab ca un astronaut ideal, miop si timid ca o mimoza, vorbind cu glas stins de premiant din banca intai, mi se pare cazut direct din... cyberspace, cu ochii "arsi" de algoritmi si de formule matematice, dintre acelea care vor turna tiparele lumii secolului al Xxi-lea. Aproape in joaca, Daniel a ajuns in echipa olimpica a Romaniei, reusind la Olimpiada Internationala de Informatica, tinuta recent la Beijing, in China, sa obtina Medalia de Aur, alaturi de Mihai Patrasu din Craiova (tot Aur),Radu Andrei Stefan din Brasov si Angel Proorocu din Bucuresti (Medalia de Argint). Din zeci de tari participante, Romania a ocupat locul al Ii-lea pe natiuni, in fata unor mari puteri mondiale in informatica. De altfel, gratie lui Daniel si colegilor sai, precum si miilor de elevi si studenti romani care au surprins prin talentul lor de programatori si operatori pe calculator, Romania a inceput deja sa fie considerata o astfel de putere. "Softistii" (creatorii de programe) romani sunt tot mai apreciati, iar angajatorii straini, de la cei mai mici, pana la gigantul Microsoft, dau deja prioritate la angajare tinerilor veniti din Carpati.
Ca participant la zeci de olimpiade si concursuri locale si nationale, Daniel a fortat (si a trecut) toate "granitele" care i s-au aratat in cale, descoperind ca legatura stransa cu calculatorul si intelegerea profunda a mecanismelor lui de functionare nu dau "dependenta si subordonare", ci "independenta si libertate". Libertatea de a crea, curajul de a demonstra superioritatea omului in fata celei mai performante masini. In ciuda timiditatii si varstei, el fiind mezinul echipei olimpice, Daniel nu are complexe. In fata celor care se pregatesc in marile universitati, el vine cu "bagajul" sau modest, dar atat de eficient, acumulat la Palatul Copiilor; daca instructorii concurentilor sai sunt platiti cu 200 de dolari/ ora, profesorii lui Daniel (unii dintre ei, studenti) lucreaza pe gratis sau pe 4-5 dolari/ora. Atunci cand le-a fost inmanata medalia la Beijing, juriul international a fost pur si simplu surprins de rezultatul incredibil al romanilor. Pornit pe calea performantei, Daniel viseaza sa ajunga (unde altundeva?) in America. Maturitatea lui este remarcabila atunci cand spune: "Vreau sa ma pregatesc si mai bine. Vreau sa fiu student la Mit (Massachusetts Institute of Technology), cel mai bun institut politehnic din lume. La Politehnica din Bucuresti calculatoarele sunt jalnice. Pana voi termina, vor mai trece sase-sapte ani. Daca situatia inRomania se va schimba, si sper acest lucru, atunci ma voi intoarce. Voi infiinta probabil firma mea de soft si voi putea castiga la fel de bine sau chiar mai bine decat in Sua. Multi dintre colegii si cunoscutii mei doresc sa plece. Unii au plecat deja; sunt studenti la Mit sau lucreaza la diverse firme de renume. Noua, romanilor, ne place programarea, ne place necunoscutul, creatia, fortarea barierelor. N-as putea spune de ce. Dar ne place. Desi e ceva destul de rar pe la noi, mie imi place ordinea, probabil din cauza lucrului prelungit la calculator. Vreau sa traiesc intr-o lume in care oamenii isi tin cuvantul, iar, daca in Romania va fi mai multa privatizare si mai multa tehnologie, cred ca si oamenii se vor schimba, vor deveni mai seriosi. Contextul in care lucrezi te obliga sa-ti schimbi viata. Mentalitatile au inceput deja sa se schimbe, desi mai sunt inca multe de facut".
Vorbind despre olimpiadele scolare internationale viitoare (mai poate participa inca la doua editii), Daniel crede ca traditia succeselor va fi pastrata cu greu, deoarece "nu mai vin elevi buni in echipa". Daca, incepand din anul 1990, cand Romania a participat pentru prima data la o olimpiada internationala de informatica, nu s-a intamplat niciodata ca vreunul din cei patru membri ai echipelor romanesti sa vina acasa fara o medalie (!), pe viitor s-ar putea sa existe surprize. Cauza? Lipsa profesorilor buni. Toti profesorii buni s-au angajat la firme, unde sunt platiti mult mai bine, asa incat in invatamant au ramas doar cei care nu-si pot gasi o slujba in alta parte si cei care, putini, au pasiunea lucrului cu elevii.
Desi mai "titrat" cu premii decat marea majoritate a celor de varsta lui (circa 40 de premii I si Ii la olimpiade si concursuri nationale si internationale), Daniel este, totusi, un adolescent de 17 ani care isi permite sa iasa in parc doar sambata si duminica. Ii place sa stie ce se intampla in jurul lui; joaca handbal la Clubul "Steaua", merge la Palatul Copiilor sa-si aline nostalgiile ("acum nu se mai face programare la Palat, ci numai operare, jocuri si alte chestii; calculatoarele au cazut in dizgratie", spune). Desi pare atipic pentru impresia noastra despre tinerii "care nu mai citesc", el spune ca multi dintre colegii lui au "preocupari serioase", iar daca se schimba economia, Romania va deveni "o tara a stabilitatii computeristilor". Cine n-ar dori acest lucru? Pana atunci, daca politicienii doresc, la fel ca noi toti, ca Daniel si ceilalti colegi de generatie sa se intoarca de la Mit, ar face bine sa priveasca in fata realitatea si sa se grabeasca. Dintr-un spatiu mai mult virtual, Parlamentul se cade sa devina, in sfarsit, unul al realitatii si al eficientei legislative. Vorba acestui baiat: "Parlamentarii sa nu mai fie niste <<virusi>> in sistem, fiindca programele de devirusare (a se citi alegerile) nu iarta".Ion Longin Popescu
Fotografii de Emanuel Tanjala