De ce ne-ar pasa de alegerile din America?
Romanii asteapta cu sufletul la gura rezultatele alegerilor prezidentiale si parlamentare de la 26 noiembrie 2000, iar suspansul este marit, pentru ca nu stim inca rezultatele alegerilor din America. S-ar putea insa ca, indiferent cine va fi ales presedinte al Statelor Unite ale Americii - George W. Bush sau Al Gore -, pentru noi sa nu mai conteze. Vreau sa spun ca relevanta pentru noi a alegerilor din America depinde de rezultatul alegerilor din Romania. Nu conteaza atat cine este presedinte acolo, cat cine va fi presedinte la noi. Daca vom alege un presedinte deschis la minte, reformist, capabil sa mute tara in directia dorita (prosperitate, reforma politica si economica, economie capitalista eficienta, integrare in Nato si Ue), va conta enorm daca Bush sau Gore va fi la Casa Alba. Daca va fi tot un presedinte incapabil de a face ceea ce este in interesul national al Romaniei, fara vointa politica, la fel precum presedintii de pana acum, nu mai conteaza cine locuieste la numarul 1600 de pe Pennsylvania Avenue.
Sa presupunem ca vom avea un presedinte ca lumea. Este o presupozitie optimista, pentru ca, daca ne uitam cine are sanse sa intre in turul al doilea al alegerilor prezidentiale, unii dintre candidati (ghici care?) nu au treaba nici cu reforma, si nici cu Occidentul. Ne mai trebuie insa si un Guvern ca lumea. Cele mai mari sanse de a forma un Guvern le are Pdsr. Ipoteza ca acest partid nu va avea suficiente procente pentru a fi capabil sa formeze o coalitie este tot mai greu de sustinut. Chiar daca acest partid va avea destule procente pentru a forma singur majoritatea si Guvernul, el are nevoie de parteneri credibili pentru a face reforma. Singura sansa a Romaniei in momentul de fata este o reforma accelerata si recuperarea timpului pierdut. Pdsr nu este un partid prin excelenta al reformei. Are nevoie de un partener cu un program solid de reforma. Dintre toate programele electorale si politice sustinute in aceste alegeri, cel al Partidului National Liberal este cel mai reformist. Iar Pnl este dispus pentru o asemenea alianta. Pdsr are mari probleme de imagine externa, fiind perceput ca un partid care nu a facut multe pentru minoritatea maghiara. Daca ar intra intr-o coalitie cu Udmr si ar continua sa faca eforturile cerute de Ue si Consiliul Europei pentru minoritati, ar fi vorba despre o schimbare la fata a Pdsr. Abia atunci sau doar daca se va produce un scenariu similar, pentru noi ar conta cine va ocupa postul de presedinte al singurei supraputeri mondiale.
Am fost plecat doua saptamani in Statele Unite ale Americii. Oriunde m-am dus, la Denver (statul Colorado), la Universitatea Princeton (statul New Jersey) sau la Washington D.C., am putut constata cat de calmi erau americanii cu privire la rezultatul renumararii voturilor din Florida. Au si motive sa fie calmi. Ei trec printr-o perioada de prosperitate exceptionala, care a inceput dinainte de presedintia lui Clinton si va dura si dupa aceea. Lumea este extrem de multumita acolo, asa ca, indiferent de rezultatul alegerilor, tot bine va fi. Bunastarea americanilor nu poate fi afectata de cine va fi presedinte. In Romania, data fiind starea de mizerie si de stagnare in care traim, un presedinte bun si un Guvern bun conteaza enorm pentru a lua deciziile politice de care depind reforma economica si prosperitatea. Suntem atat de saraci, si pentru ca economia depinde in continuare de politica, iar politica proasta de pana acum a fost o piedica pentru dezvoltarea libera a unei economii sanatoase de piata. A fost o piedica si in calea marilor investitori americani (sau din alte tari), care nu au putut veni aici sa faca marile afaceri, din care toata lumea are de castigat. Spre deosebire de capitalismul salbatic de la inceputul secolului al Xix-lea - cel descris de Marx, dar care se aseamana si cu tipul de capitalism de la noi, in care nu castiga decat unii profitori, iar majoritatea pierde si sufera - in capitalismul modern, toata lumea are de castigat. Asta se intampla in America acum. Depinde doar de cei care vor fi viitorii guvernanti, sa ii lasam pe americani sa isi extinda prosperitatea catre noi.
Romania nu are sanse de intrare in Nato si in Ue daca nu va face in urmatorii patru ani ceea ce trebuie, inclusiv sa recupereze timpul pierdut anterior. Iar primul an de dupa alegeri va fi decisiv pentru a vedea in ce directie ne indreptam. Daca ne indreptam in directia corecta, abia atunci va conta pentru noi cine va fi la Casa Alba. Intr-un fel, conteaza mai mult in sfera relatiilor internationale cine va fi presedintele Sua, decat in sfera prosperitatii interne din America. Majoritatea politicienilor de la noi spun ca partidele lor ar avea relatii mai stranse cu Partidul Democrat al lui Al Gore. Dar ei uita cat de stranse relatii are Gore cu politicienii de la Moscova, el fiind chiar acuzat ca s-a uitat in directia opusa, cand a fost vorba de afacerile necurate in care acestia erau implicati. Gore ar tine cont prea mult de parerea Moscovei, daca aceasta s-ar opune intrarii Romaniei in Nato (sau a altor tari din zona). Spre deosebire de Gore, Bush junior defineste relatiile Sua cu Rusia si China ca fiind de concurenta strategica, nu de parteneriat. Daca Romania ar ajunge la nivelul de dezvoltare economica si politica cerut pentru integrarea in Nato si Ue, noi am fi mai avantajati daca la Casa Alba ar fi un presedinte care sa nu tina cont de o eventuala rezistenta a Rusiei fata de o noua extindere.
Prin urmare, doar de noi si de rezultatele alegerilor, de politica viitoare a Romaniei depinde daca are vreun sens alegerea in America a unui nou presedinte. Altminteri, toata aceasta agitatie cu privire la renumararea voturilor si decizia Curtii din Florida are mai mult semnificatia unui spectacol. Ne uitam la el si intelegem fiecare cam dupa cat ne duce capul sau dupa cate stim despre politica americana. Diplomatia romaneasca nu a putut sa faca niciodata mai mult decat sa ascunda anumite realitati din politica interna. In relatiile noastre cu americanii, dar si cu alte natiuni, am fost preocupati doar de cultivarea imaginii tarii noastre. Dar la Washington D.C., ca si in alte capitale occidentale, nu exista o imagine diferita de Romania reala. Starea submediocra a nivelului de trai, economia inca dominata de "gaurile negre" mostenite din socialism (intreprinderile fara eficienta, care stau in viata doar pentru ca primesc ajutor de la buget), incapacitatea de a consolida statul de drept, ca si multe alte lucruri pe care noi le stim si despre care presa scrie zilnic se cunosc si in capitala Sua, si in capitalele europene. Fie va fi Bush, fie va fi Gore presedinte, situatia din Romania se va vedea la fel. Iar daca noi nu vom face eforturi concrete sa scoatem tara din stagnare, nici un presedinte american nu va misca un deget sa ne ajute, fie el republican sau democrat. Pentru oricare din ei, Romania va ramane o tara semianonima, despre care vor sti cam unde se afla pe harta, mai ales in eventualitatea unui nou conflict balcanic, dar care altminteri nu va prezenta nici un interes - nici pentru oamenii seriosi, de afaceri, nici pentru Nato, nici pentru seful de la Casa Alba.Dan Pavel