Mugur IsarescuCandidat la Presedintia Romaniei"Modelul meu in viata este romanul tacut, muncitor si sfios, care isi iubeste pamantul si tara,
fara sa faca parada de patriotism"
Mugur Constantin Isarescu, 51 de ani, prim-ministru al Romaniei, doctor in economie, profesor la Academia de Studii Economice, candideaza, dupa cum se stie, la Presedintia Romaniei. Desi lansarea domniei sale ca independent pe scena politica a lasat impresia unor ezitari indelungi, in cele din urma d-l Isarescu s-a decis; un suflu proaspat, un stil elegant si un limbaj direct si sincer sunt de departe "armele" sale electorale de temut. Privind cu interes, in numele cititorilor nostri, evolutia sa electorala, "Formula As" doreste sa ofere publicului atat directiile politice pe care Isarescu afirma ca le va urma in cazul ca va fi ales presedinte, cat si unele aspecte particulare ale biografiei sale."Bunicul meu, Constantin, a sangerat la Marasesti.
Tatal meu, Constantin, a fost ranit la Oarba de Mures"
- Alegerea unui presedinte este, in primul rand, alegerea unei biografii. Electorii sunt foarte interesati de viata celor ce urmeaza sa-i reprezinte si pe care ii investesc cu increderea lor. Mergand pe firul acesta, am aflat (pentru cititorii revistei noastre) ca va trageti dintr-o familie veche, cu multi Constantini, ca stramosii dvs., numiti Fartat (valceni din tata in fiu), au intemeiat, la 1540, Targul Dragasanilor. Cu o asemenea descendenta familiala, nu puteati sa fiti decat un copil bine crescut si cuminte, un baiat milos si cu suflet bun, cum reiese din povestirile mamei dvs. Se transmite, oare, rigoarea familiala? Este adevarat ca nu v-ati certat niciodata cu nimeni?
- Da. Toata viata am avut prieteni. In copilarie, cel mai bun prieten mi-a fost un tigan, Picioi, caruia ii dadeam tot ce aveam in buzunare: bani, mere, dulciuri. Dadaca mea, Nana, m-a invatat ca iubirea fata de semeni este tare placuta lui Dumnezeu, asa ca i-am urmat cu supunere invatatura. Mama, Satina, se lauda cu mine in sat la Sirineasa, afirmand ca, din cei trei copii ai ei, eu as fi fost cel mai "atent" fata de copiii de pe ulita. Am avut o copilarie fabuloasa; am pascut vitele pe coasta, m-am scaldat in Luncavat si in Olt, in galdanele amenajate pentru peste, si am jucat poarca pe lunca. Baiat de dascal (tata este profesor pensionar) si nepot de preot (dupa mama), am incercat sa fiu un model de cumintenie, caci rusinea in fata lumii era inca la noi principalul element educativ. De altfel, si astazi, ca prim-ministru, imi e rusine de oameni si ma sfiesc sa le promit ceea ce stiu ca nu voi putea indeplini. Imi e jena cand vad atata minciuna in jur si atata demagogie; imi roseste obrazul cand compatrioti de-ai mei se bat cu pumnul in piept si spun ca ei vor face si vor da si vor aduce miere si lapte peste tara, cand eu pot demonstra matematic ca lucrurile stau cu totul altfel, si mai avem de asteptat si de muncit din greu pana cand vom trai ca in Franta sau Austria. Revenind la familia mea, tin sa va spun ca sunt mandru pentru ceea ce au facut bunicul si tatal meu pentru tara. Asemenea multor oameni simpli, dar sinceri in iubirea lor pentru glie, bunicul Constantin a sangerat la Marasesti, in 1916, iar tata, tot Constantin, a fost ranit la Oarba de Mures, in crunta batalie pentru eliberarea Ardealului de sub armatele hortiste. Pe urmele lor, atat subsemnatul, ca fiind al treilea Constantin, cat si fiul meu, al patrulea cu acest nume in familie, vrem sa nu ne abatem de la traditia casei si sa nu lasam "gurii satului" nici un motiv de barfa si de batjocura.
- Ce varsta au copiii dvs.?
- Baiatul este in clasa a Vii-a, iar fiica mea, Ileana-Lacramioara, are 25 de ani si lucreaza de trei ani ca director de marketing la o firma particulara."Sunt credincios, dar nu vreau sa fac din bunul Dumnezeu un agent electoral"
- Recent, la Sibiu, mitropolitul Transilvaniei v-a prevestit ca veti ajunge presedinte, deoarece sunteti un om cu frica lui Dumnezeu. Imi amintesc, de asemenea, ca la inaugurarea Muzeului Manastirii de la Tiganesti - muzeu creat cu sprijinul B.N.R., pe cand erati guvernator in functie -, stareta a spus ca va vede ca pe un model de demnitar, sincer si activ, care nu doreste marirea pentru sine, ci pentru a face bine semenilor. Banuiesc ca aveti, la randu-va, un model in viata. Care este acesta?
- Sunt credincios, dar nu doresc sa fac din bunul Dumnezeu un agent electoral. Ii las cu astfel de practici incarcate de pacat pe cei care L-au descoperit pe Cel de Sus doar de ochii lumii, cand si-au dat seama ca "nu da bine" sa nu treci pe la biserica. In familia mea si a sotiei avem inaintasi preoti, parcalabi si dascali, intemeietori de targuri si educatori de copii sarmani. Toti ai mei au fost valceni de sute de ani, si nu venetici, aventurieri. In privinta modelului, sa stiti ca nu ma orientez dupa nume celebre din istorie. Modelul meu in viata este romanul tacut, muncitor si sfios, care isi iubeste pamantul, isi iubeste tara fara a face parada de patriotism, gata oricand sa-si dea sangele pentru libertate, pregatit sa se jertfeasca, daca e cazul, pe altarul national. El este cel care, la razboi, ar ocupa cele mai periculoase pozitii din linia intai, iar in timp de pace este cel mai oropsit subiect al reformei, in capul lui se sparg preturile, cotele de Tva, nedreptatile sociale si uneori juridice. Ma inspir din bunul simt al acestui roman rabdator, trag invataminte din filosofia lui simpla, dar validata de istorie. Acest roman exista peste tot, l-am intalnit in sate si orase, din Bucovina pana la Severin, de la Tulcea pana la Oradea. Nu este, desigur, "rromanul verde", patimas si intolerant, ci acela pe care ne putem baza atunci cand dorim armonie interetnica, munca sustinuta, deschidere spre comunicare, integrare europeana."Ma doare foarte mult maniera agresiva si nedreapta,
in care a fost prezentata familia romaneasca peste hotare"</b> - Cu toate ca evitati sistematic publicitatea, aveti reputatia unui om cu convingeri morale ferme, printre care la loc de frunte se afla familia. Intr-o tara atat de hartuita ca Romania, credeti ca structura familiala va izbuti sa reziste, va mai sprijini, prin unitatea ei, societatea?
- Observati ca, dincolo de toate necazurile din ultimii zece ani, romanii au ramas familisti. Si iubitori de copii. De aceea, ma doare foarte mult maniera agresiva si nedreapta in care a fost prezentata familia romaneasca peste hotare, Romania fiind descrisa ca o tara de mame care-si leapada copiii si ca o tara de familii degenerate - ceea ce este cu totul neadevarat. M-am implicat deschis atat in schimbarea imaginii despre familia romaneasca, dar mai ales in imbunatatirea soartei copiilor din tara noastra. Am demarat programul privind protectia copiilor, nu atat sub presiuni externe, cat mai ales pentru simplul motiv ca si eu sunt tata, ma trag dintr-o familie numeroasa (atat eu, cat si sotia mea), si inteleg prea bine ce avem de facut. De altfel, recent, in pofida oricaror acuzatii de populism, am luat hotararea, in Guvern, de dublare a alocatiilor pentru copii, ideea maririi si mai substantiale a acestor alocatii ramanand pe agenda noastra de prioritati. Cand vad ca spun unii ca vor mari aceste alocatii pana la 10% din salariul mediu, imi pun o intrebare simpla, de bun simt: de unde vor lua banii? Mostenirea dezastruoasa a regimului comunist privind copiii din orfelinate a dat mai mari sau mai mici batai de cap guvernelor de dupa 1989, in functie de vointa politica pusa in joc. Vointa noastra e clara: nu avem dreptul sa ne lasam invinsi si sa permitem ca aceasta adevarata jignire pentru romani sa continue. Demnitatea de a fi roman nu este compatibila cu tolerarea la nesfarsit a unor astfel de situatii. Aceasta repetitie ingrozitoare a imaginilor din orfelinatele romanesti a penetrat constiinta occidentala si ne trebuie o actiune de durata pentru a iesi din acest tunel al prejudecatilor.
- Ati calatorit, ca guvernator al Bancii Nationale, in multe tari occidentale. Ati cunoscut personalitati din inalta societate financiara si economica a lumii. Nu vi s-a parut ca exista, in special in presa, in mediile politice si de afaceri, o anume conspiratie impotriva tarii noastre? Nu ati constatat o apetenta uneori furibunda a ziarelor, a televiziunilor, in a pune in evidenta numai aspectele negative din Romania?
- As putea sa va raspund printr-o intrebare: oare ziarele din Romania nu fac acelasi lucru? Nu scot ele pe prima pagina tot ce e mai sordid si mai descurajant in societate? Cat despre conspiratia occidentala, nu stiu daca ea exista. Mai degraba, asta e lumea in care traim, o lume puternic mediatizata, pe care n-am fost pregatiti s-o intelegem in 1990, cu cele doua ore de televiziune ale noastre. Multa vreme nu ne-am dat seama in ce "ciomageala" internationala intram o data cu deschiderea fireasca a tarii. Deci, nu spun ca e o conspiratie, spun ca n-am fost si poate nu suntem inca pregatiti pentru aceste lucruri.<b>"Romania trebuie sa mearga spre bunastare prin crestere economica si nu prin redistribuire,
luand de la unii si dand la altii"</b> - V-am auzit, inca din primii ani ai tranzitiei, vorbind despre necesitatea implicarii politicienilor in rezolvarea cauzelor fundamentale ale problemelor si nu doar in atacarea aspectelor superficiale, convenabile. Cu alte cuvinte, chiar daca pierzi sustinerea unor categorii sociale, nu poti lasa la nesfarsit ca sume uriase de la buget sa se scurga in "gaurile negre" ale economiei. Cum veti proceda, ca presedinte, pentru scoaterea acestei obsesii de pe "agenda" romanilor, trecand la crearea bunastarii?
- Prin pragmatism, nu prin populism. Punand emotiile si prejudecatile in locul deciziei rationale, nu facem altceva decat sa ocolim solutiile care pot scoate tara din impas. Romania trebuie sa mearga spre bunastare prin crestere economica, si nu prin redistribuire, luand de la unii si dand la altii. In acest mod nu vom face decat sa distribuim saracia, ca in comunism. Daca economia nu merge, redistribuirea nu poate sa ne faca pe toti bogati. Numai atunci cand economia creste - am in vedere o crestere sanatoasa, ca aceea care a inceput sa dea primele semne abia in acest an -, oamenii gasesc locuri de munca si obtin venituri din ce in ce mai mari. Tot cresterea economica va aduce pensionarilor pensii corespunzatoare. Primul pas a fost deja facut saptamanile trecute, prin maririle efectuate.
- Cu putin timp in urma, un lider de sindicat nu s-a sfiit sa va numeasca "un campion al dialogului". Cu cine si cat veti dialoga in cazul ca veti fi ales presedinte?
- Partidele intregului spectru politic, comunitatea de afaceri, sindicatele, societatea civila isi vor gasi in presedintele Romaniei un aliat neconditionat in promovarea initiativelor viabile pentru crestere si competitivitate. Voi pune toate mijloacele constitutionale aflate la dispozitia presedintelui in slujba credintei ca adevarata bunastare si cresterea economica durabila sunt inseparabile.<b>"Romania are nevoie de un presedinte care vorbeste mai putin si face mai mult"
- In aceasta campanie electorala sunt iarasi la moda nostalgiile etatiste. Este invocata necesitatea interventiei statului in toate sferele vietii socio-economice, in numele "redresarii autoritatii statale". Cum vedeti, in viitor, rolul statului?
- Confundarea autoritatii statului cu interventionismul statal este daunatoare. Insasi autoritatea este erodata de interventionism. Noi credem ca rolul statului nu este sa aleaga perdantii si castigatorii, ci sa aiba grija ca toti concurentii sa joace corect. Solutia pentru dobandirea autoritatii statale este: reguli clare pentru toti, nu favoruri pentru cine tipa mai tare.
- D-le Isarescu, de zece ani, reformele stagneaza din ratiuni politice. Mai exact, de teama revoltelor si a pierderii popularitatii. Dumneavoastra cum veti proceda?
- Eu am avantajul de a fi pornit deja pe drumul fara intoarcere al reformelor, in ipostaza lor cea mai profunda. Eu si guvernul condus de mine am creat deja un mecanism care sa previna oprirea, din ratiuni politice, a reformelor. Componentele acestui mecanism sunt: Strategia economica pe termen mediu si Planul de actiune (care contine masurile pentru transpunerea orientarilor strategice in practica). Acest Plan contine directia obligatorie de urmat de catre orice guvern care va rezulta din alegeri.
- Cu alte cuvinte, ati elaborat deja programul de guvernare pentru anii 2000-2004. Dar daca Pdsr va fi partidul care va forma guvernul? Nu va e teama ca veti ramane izolat la Cotroceni?
- Am mai spus-o: am o reala vocatie a dialogului. Voi dialoga deci cu Pdsr. Fiindca si acest partid, se stie, si-a pus semnatura pe Strategia si Planul amintite. Deocamdata insa imi pun o alta problema, si anume: cum sa reprezint mai bine pe scena publica acea Romanie muta, milioanele de tacuti care indura cu stoicism vitregiile unei tranzitii rau croite, inca de la inceputul deceniului. Intr-o atmosfera napadita de demagogi si de vorbareti care te sufoca sub declaratii frumoase, este necesara o voce rationala, un presedinte care face mai mult si vorbeste mai putin.Ion Longin Popescu