Pop-Rock
Iris, dupa culise
Concertul Iris Athenaeum nu mai poate fi egalat in acest an. Dupa Visul tobosarului si Phoenix-ul de la Sala Palatului, va mai urma a X-a editie a Festivalului Folk Om Bun, dar jocurile sunt facute. A fost un an fast chiar si pentru jazz, toamna salvand o viata culturala in care muzicile din vara, de la mare, pareau a nu se mai sfarsi. Este deci loc pentru toata lumea si asa e normal sa fie.
Spectacolul grupului Iris din 27 octombrie a putut fi vizionat si pe Romania 1, doua zile mai tarziu, intr-un prim montaj de 60 de minute. Va urma peste doua saptamani o alta inregistrare de o ora, pe care nu trebuie sa o pierdeti. Din cele peste doua ore si jumatate de concert, multe minuni se mai pot difuza. Pentru ca aproape totul a fost perfect unitar, structurat si gradat, de la muzica si show la invitati si tehnica de scena. Astazi insa, noi vom privi doar in bucataria evenimentului.
Mihai Godoroja este producatorul trupei Iris din 1996 si de atunci, prin Zone Records, ne-a dat deja sase Cd-uri si ne va da si acest concert, live, pe un dublu album. Om de Radio si Tv, lider al grupului Blues Spirit, Godoroja este parintele conceptului Athenaeum si, poate, omul care a decis structura si invitatii concertului. Desigur ca prezenta sopranei Felicia Filip se impunea de la sine; inca din 1996, marea noastra Traviata a cantat alaturi de Cristian Minculescu in melodia "Baby". La fel de important a fost rolul lui Florentin Milcof, cel care a orchestrat melodiile si a cantat la claviaturi, dand culoare si atmosfera muzicii grupului. In plus, ca solist in fata orchestrei simfonice, cat si in duo cu Minculescu, Milcof s-a dovedit unul dintre cei mai inzestrati muzicieni ai generatiei sale.
Lista invitatilor a asigurat diversitatea si calitatea intregului spectacol. De la Johnny Raducanu si Ovidiu Lipan la mai tinerii Gabriel Croitoru (vioara) si Ionut Stefanescu (flaut), care, impreuna cu Symphonic Light Orchestra (o formatie independenta de tineri, condusa de dirijorul Traian Ichim), au sustinut exemplar grupul, acordandu-i si momentele necesare de respiro. A mai fost Adrian Pintea, intr-un subtil moment poetic de mesaj. Coregrafia clujeanului Francisc Valkay si regia lui Cristian Mihailescu, om venit din scena si managementul operei, inchid prestigioasa lista de personalitati ale spectacolului.
Dar o astfel de desfasurare de forte trebuia exemplar asigurata de echipa tehnica de sunet si lumini. Echipa lui Adrian "Coco" Tinca, avand coordonatori pe Gabi Andries "Pipaiu" la sunet si Anca Caloianu pentru lumini, a gasit calea de a uni grupul rock cu orchestra si invitatii intr-un tot unitar, de o rara calitate. Cum altfel, daca la masa de sunet, pentru partea orchestrei era nimeni altul decat Paul Enigarescu?
Ce mai trebuia? Doar o televiziune. Si a fost echipa carului 6, cu toate fortele si instalatiile, de aceasta data sub comanda Virginiei Stroian. Cat am vazut pe micul ecran a fost deosebit. Show-ul rock din sala este greu de transmis celor din fata "sticlei", si totusi, lucrul asta s-a reusit in mare masura. Reactia publicului, cea colectiva, a fost prinsa. Au lipsit acele prim-planuri, individualitati de liniste sau entuziasm, care, difuzate in alternanta cu imaginile de pe scena, completeaza inregistrarea pe pelicula a marilor concerte.
Si i-am lasat la urma pe cei de la Zone Records, producatorul spectacolului, alaturi de Fundatia Culturala Iris. Beneficiind de sprijinul total al Societatii "Coca-Cola", ne-au dat cel mai frumos cadou oferit de rock-ul romanesc pana acum.Aurel Gherghel
Monologuri Cu Scriitori
Nicolae Manolescu"Cea mai buna veste pe care le-o dau cititorilor mei este ca s-a terminat cu politica"
Nu mai candidez. Dar nu pot renunta dintr-o data la politica, asa cum nu se poate renunta la alcool sau la drog. Trebuie sa existe o perioada de dezintoxicare, dupa care, incet-incet, ma las.
Deocamdata, nu scriu, dar citesc, ma citesc pe mine, de vreo trei saptamani nu fac altceva decat sa citesc ce-am scris cu vreo douazeci, treizeci, patruzeci de ani in urma. Pregatesc niste reeditari, trei carti care urmeaza sa apara.
Din fericire, mai apar carti. De poezie, de critica, apar romane, chiar daca nu se poate trai, totusi, numai din scris. Nu se putea trai nici altadata, cum nu se poate trai din scris nici in tari mai dezvoltate economic, cu exceptia autorilor de best-seller-uri.
Asa ca, orice s-ar zice, eu nu cred ca putem vorbi de o criza a culturii, desi cultura nu se afla in prim-plan. Mai degraba este o criza institutionala, pana se vor aseza institutiile economiei de piata. Lipsesc in primul rand banii pentru cultura, dar oamenii de valoare se afirma pana la urma si vor continua sa se afirme.
In ceea ce ma priveste, vreau sa-mi termin "Istoria critica a literaturii".
A consemnatSanda Anghelescu
Muzeul Taranului Roman da ospete pe care le imortalizeaza in carti
Carte De Bucate Romanesti
Traditiile romanesti, ritualurile zilnice ale taranului, credintele si crezurile sale, obiectele ce-i slujesc la numeroasele indeletniciri, marturii ale bucuriilor si durerilor lui, tot ceea ce tine de sufletul neamului nostru a fost adunat cu migala, cu dragoste si cu o perfecta cunoastere a universului satesc, devenind, laolalta, Muzeul Taranului Roman.
De aceea, recenta lansare a volumului "Carte de bucate romanesti" (carte desenata de Horia Bernea, retete adunate intre 1972-1996 de Georgeta Rosu, design grafic si coperta de Eugen Alexandru Gustea), aparut la Editura Fundatiei Culturale Romane, a fost o sarbatoare a satului. Cu lautari, vinuri vechi, bucate alese si cu bucuria de a trai "pe viu" ritualul ospetelor romanesti. Caci, oricat ar fi taranul de grabit sau de impovarat de griji, el nu-si incepe masa fara sa-si faca semnul crucii, sa spuna "Tatal Nostru".
Asa este si cartea: incepe cu "Tatal Nostru" si sfarseste cu "Rugaciune la vremea mesei", dupa prezentarea - in romana si engleza - a celor 58 de feluri traditionale romanesti, printre care si unele armanesti, bulgaresti sau turcesti. De unde aceasta bogata paleta gastronomica, ne-a marturisit chiarautoarea: "De la cele doua bunici, astazi plecate acolo sus", dar care si-au lasat "stiinta facerii bucatelor" drept mostenire nepoatei.
Si cum la marile ospete vin invitati de seama, au fost si la acesta de fata: bucatari vestiti ca Radu Anton Roman, savanti degustatori ai felurilor rafinate si laborios realizate ca Andrei Plesu, ministri, ambasadori, lume, lume, cu totii bucurandu-se sa redevina, chiar si pentru putina vreme, rasfatatii bucatariei romanesti a Satului.
Savuros a fost si "cuvantul" lui Andrei Plesu care observa, cu umor, ca aceasta carte de bucate este marturia "precaritatii" noastre milenare, motiv, poate, pentru care mancarurile romanesti sunt atat de gustoase. Tot el a deconspirat si lista prietenilor, artisti si intr-ale bucatariei: Mircea Dinescu, Horia Bernea, Mihai Oroveanu, Victor Rebengiuc sau Gabriel Liiceanu ("desi prea dogmatic").
Nu in ultimul rand, trebuie semnalata grija plina de respect si pretuire cu care antologatoarea volumului noteaza numele fiecarei creatoare de bucate ce se afla in volum.
Rapiditatea cu care au disparut numeroasele "bucate" de pe mesele intinse cu acest prilej este o netagaduita dovada a maiestriei bucatarilor.S. A. Cartea costa 100.000 de lei si se gaseste la Muzeul Taranului Roman si la Libraria Fundatiei Culturale Romane (Aleea Alexandru nr. 38)