Spectator

Redactia
Octavian Cojan. Liderul celei mai numeroase comunitati romAnesti din America. (Illinois Romanian-American Community). "Comunitatea romaneasca din S.U.A. este avanpostul Romaniei la Washington". In prag de alegeri, atentia partidelor politice si a candidatilor care le reprezinta se indreapta nu numai spr...

Octavian Cojan
Liderul celei mai numeroase comunitati romAnesti din America
(Illinois Romanian-American Community)
"Comunitatea romaneasca din S.U.A. este avanpostul Romaniei la Washington"

In prag de alegeri, atentia partidelor politice si a candidatilor care le reprezinta se indreapta nu numai spre electoratul din tara, ci si spre cel din diaspora. Comunitatea romaneasca din America, aceasta reduta aflata sub tampla Casei Albe, nu este usor de cucerit. A le castiga simpatia si, o data cu ea, si voturile e un pariu tentant. Si evreii, si grecii, si polonezii, ba chiar si rusii procedeaza la fel.
Cea mai puternica comunitate romaneasca din America, inchegata inca de la inceputul secolului, este concentrata in orasul Chicago si in suburbiile sale (aproximativ 75.000 de romani), la care se adauga inca vreo 60.000 de romani in restul statului Illinois. In orasul lui Al Capone, cel mai puternic oras industrial din S.U.A., comunitatea romaneasca are ambitii mari. In Chicago, monopolul parchetului, al constructiilor, al instalatiilor apartine romanilor, recunoscuti pentru puterea lor de munca si pentru capacitatea de a se descurca in orice situatie. In aceasta tara a contrastelor izbitoare, unde pana si forma sculelor e alta decat la noi, romanii muncesc "in draci", asa cum in tara n-ar fi facut-o, poate, niciodata. Acolo, dorinta de a se realiza rapid este atat de puternica, incat sunt in stare sa munceasca si 25 de ore din 24 si sa-si sacrifice, timp de cativa ani, pana ating un anumit standard de viata, pana si ultimul minut de viata personala. Atrasi de "visul american" - acest balon umflat si roz care pluteste prin viata multor romani - sastisiti de traiul de acasa, noi si noi valuri de emigranti (unii - fericiti castigatori ai Loteriei Vizelor, altii - trecuti de-a dreptul prin Rio Grande) ingroasa randurile comunitatii romanesti din aceasta tara, unde progresul a fost si este continuu.
Lider al celei mai numeroase comunitati romanesti din America - Illinois Romanian-American Community, d-l Octavian Cojan ne-a fost ghid (si ii multumim pe aceasta cale) in a deslusi sperantele si rostul romanilor de acolo."Invrajbeste si dezbina, si-apoi domina"

- D-le Octavian Cojan, comunitatea al carei lider sunteti are o forta si o identitate de invidiat. Cand a fost infiintata organizatia dvs.?
- Datorita faptului ca s-a simtit nevoia formarii unui grup mai bine organizat, atat pentru legaturile cu oficialitatile din tara, cat si cu cele americane, am inregistrat in 1998 Illinois Romanian-American Community (Comunitatea romanilor americani din statul Illinois). Trebuie sa aratam autoritatilor de aici ca suntem, intr-adevar, si noi, romanii, o grupare etnica ce-si aduce contributia constant la dezvoltareasocietatii de aici, dar care, in paralel, trebuie sa-si pastreze identitatea. Acest lucru nu putem sa-l facem daca nu ne organizam si nu aparem in fata acolo unde trebuie, prin lideri, si nu haotic si dezorganizat.
- Din ce motive a ajuns comunitatea romaneasca atat de tarziu la concluzia ca trebuie sa se organizeze ca sa-si afirme identitatea, in timp ce alte comunitati isi faceau de multa vreme auzita vocea in forurile locale, statale si chiar nationale?
- In perioada de dinaintea Revolutiei, a fost imposibil sa se formeze aceasta organizatie si nici nu s-a dorit acest lucru. Fosta administratie comunista nu a dorit sa aiba o comunitate puternic organizata in S.U.A., considerand-o, chiar, inamicul numarul unu si sustinand, prin toate metodele si pe toate caile, dezbinarea sa. In mod evident, sloganul sub care se actiona in tara - "invrajbeste si dezbina, si apoi domina" - inoculat pana in elementul esential, familia, s-a transferat si peste hotare si au fost suficient de multi aceia care au sustinut si au fost special desemnati ca sa intretina dezbinarea. Daca cineva incerca o forma cat de simpla de organizare pentru a realiza o actiune in numele comunitatii, imediat i se puneau in seama diverse fapte inventate, pentru a fi denigrat, discreditat. Din cauza acestor "tare" ale trecutului, noi, romanii, inca nu avem un grad de unitate si de solidaritate asa cum au celelalte comunitati din America, dar sunt sigur ca, o data cu tinerii care au crescut aici si cu cei care au venit dupa Revolutie aici, aceasta situatie va disparea, incetul cu incetul.
- Cum s-a mentinut, inainte de Revolutie, spiritul romanesc in randul comunitatii?
- Bisericile au fost acelea care au mentinut in S.U.A. identitatea romanilor. In primul rand, Biserica era o sursa de informatii pentru nou-veniti, pe langa faptul ca reprezenta o sursa spirituala, un sprijin moral. Daca acasa, inainte de a veni pe pamant american, mergeau mai rar la biserica, aici romanii au mers mai des, din nevoia de a se intalni cu ceilalti semeni ai lor, de a schimba informatii, sugestii, sfaturi. Sunt doua biserici ortodoxe in Chicago - "Sfanta Maria", pe Central Avenue si "Nasterea Domnului" pe Lincoln Avenue, la care se mai adauga o misiune greco-catolica si bisericile celorlalte culte neo-protestante (penticostali, baptisti, adventisti etc.). Sunt, in total, 17 biserici frecventate de comunitatea romaneasca din Chicago si din imprejurimi. Cele doua biserici ortodoxe de aici nu apartin nici una de Patriarhia din Bucuresti. Ele apartin de Episcopia Ortodoxa din Statele Unite, cu sediul la Vatra Romaneasca din Ohio, episcop-vicar fiind Preasfintia Sa Natanail. Comunitatea romaneasca a evoluat si din punct de vedere spiritual in ultima vreme, in sensul ca bisericile s-au intarit mult mai mult, ne-au venit multi preoti din tara (la un moment dat, nu erau suficienti preoti, iar celor care erau li se reprosa ca ar fi securisti) si, mai nou, intre Episcopia de la Vatra Romaneasca si Patriarhia din tara exista relatii mai bune."Romania trebuie sa mearga neabatut pe calea democratiei"

- Care sunt scopurile comunitatii romanesti exprimate prin dvs.?
- Organizandu-ne in aceasta comunitate, am putut sa aparem in fata autoritatilor locale si sa ne integram activitatii lor, ceea ce ne-a permis sa avem acum relatii foarte bune. Politicienii din Chicago si, in general, din statul Illinois, proveniti din familii cu traditii vechi in politica, au foarte mare putere, de aceea sunt temuti si respectati la Washington, deoarece reprezinta un centru de forta al Statelor Unite. Ei au auzit vocea noastra, a romanilor, si au inscris doleantele noastre pe listele lor de prioritati. Guvernatorul actual al statului Illinois, pe care l-am primit anul trecut in turneul sau electoral la una din bisericile noastre (asa cum stim noi, romanii, sa ne primim oaspetii), a ramas prietenul nostru. Si am fost foarte fericiti cand, in cuvantarea de depunere a juramantului ca guvernator, a pomenit de vizita facuta in mijlocul comunitatiinoastre, afirmand ca nu o sa uite niciodata, mai ales cuvintele preotului roman, care ne-a amintit ca, de fapt, cu totii suntem imigranti in aceasta tara. Am avut placerea sa fim prima delegatie (constituita din reprezentantii comunitatii noastre si din cei ai comisiei de politica externa din Senatul Romaniei) pe care guvernatorul a primit-o, dupa ce si-a luat in primire mandatul.
Preocupati in primul rand de intarirea legaturilor la nivel inalt cu tara, am organizat si am primit vizita delegatiilor parlamentare, care ne-au vizitat dupa alegerile din Romania de acum patru ani, precum si vizita presedintelui Emil Constantinescu, care a fost aici in 1998. Imediat dupa Revolutie, inainte de a fi organizati in aceasta structura, am fost prima comunitate din diaspora romaneasca ce a fost vizitata de Majestatea Sa Regele Mihai I. Apoi, in 1992, am organizat Turneul pentru sprijinirea Conventiei Democrate, la toate bisericile din comunitate. Am organizat o intalnire la care a participat Majestatea Sa Regele Mihai I, primul primar ales democratic al Timisoarei - d-l Viorel Oancea, guvernatorul statului Illinois, presedintele comunitatii poloneze si alti invitati. Scopul acestui raliu pentru sprijinirea Conventiei a fost acela de a demonstra celor din tara ca, orientandu-se spre democratie si alegand pe cei care doresc ca intr-adevar in tara sa fie instaurata democratia, fortele Vestului le sunt alaturi. Am incercat, totodata, sa inducem ideea ca-i sprijinim moral pe cei din tara. Aceleasi principii le promovam si astazi, cand tara se afla in pragul unor noi alegeri: Romania trebuie sa mearga neabatut pe calea democratiei! Apoi, a fost o initiativa a noastra, a mea personal: invitarea ambasadorului Rosapepe in sanul comunitatii romanesti din America, organizand o intalnire la University of Illinois, acum trei ani. De asemenea, a participat si la o intalnire cu studentii romani veniti din tara la studii. Noi am fost cei care am sugerat programul pentru revenirea in tara a studentilor care au burse aici. Am fost solicitati de ambasadorul S.U.A., Excelenta Sa d-l James Rosapepe, sa participam anul trecut la Bucuresti cu o delegatie de oameni de afaceri la summit-ul organizat de Ambasada americana pentru incurajarea afacerilor americane in Romania.
- Am observat cu placere ca si din punct de vedere cultural comunitatea romana are o amprenta pregnanta in viata acestui mare oras multietnic.
- Am cautat sa largim sfera activitatilor culturale si m-am ocupat personal de acest lucru. Astfel, imediat dupa Revolutie, am lansat ora de radio "Mandra Romanie", program in limba romana, care functioneaza si astazi, dupa zece ani, si este difuzata in fiecare duminica dupa-amiaza, pe o frecventa locala, pe o raza de aproximativ o suta de mile in jurul orasului Chicago, si pe acest program, nu de putine ori, am vorbit si de revista "Formula As", foarte iubita si citita de romanii nostri din America. Exista, de asemenea, si trei ore de program de televiziune in limba romana, realizate de mai multi membri ai comunitatii, receptionate in diferite zile ale saptamanii, tot pe frecventele locale de cablu. Am organizat spectacole cu actori si interpreti romani de muzica usoara si de revista, de folclor, de teatru, cu diferite ocazii sau de Revelion, de Craciun, dupa care artistii au sustinut turnee prin comunitatile romanesti din America. Pe langa materialele pe care le-am difuzat pe calea undelor, am considerat ca este necesara si difuzarea presei si a cartii editate in tara. Acesta este motivul pentru care, de cativa ani buni, aducem si "Formula As". Desi o citesc pe Internet, romanii de aici doresc s-o aiba ca revista, sa-i citeasca toate rubricile, sa-i pipaie hartia, sa o colectioneze.
- In ce fel sprijiniti nou-venitii in comunitate sa se integreze, sa gaseasca o slujba, o locuinta si, mai presus de toate, un sfat bun?
- Le furnizam informatiile de prima mana in ce priveste asigurarea casei si a masinii (aici fara asigurare nu faci nimic), in privinta domeniilor in care ar putea sa-si gaseasca de lucru, a zonelor in care isi pot inchiria mai ieftin o locuinta, dam sfoara in tara si fiecare vine cu idei, cu sugestii, ba chiar si cu lucruri de-acasa care le prisosesc: un pat, o masa, un televizor. Le aratam unde sa-si faca cumparaturi mai ieftine, unde pot sa-si cumpere un salam ca acasa sau o paine ca acasa, pentru ca aici varietatea este extraordinar de mare si, daca te duci la primul magazin, platesti de trei ori mai mult decat in alta parte.Cheia succesului american? Corectitudine, disciplina si munca

- Ce aveti pe agenda pentru perioada urmatoare?
- In primul rand suntem interesati sa intarim aceasta organizatie, sa reprezentam mai bine interesele membrilor comunitatii in fata organelor de decizie de aici. Avem nevoie si noi de reprezentanti in politica locala, asa cum au polonezii, grecii, nemtii si ceilalti. De felul cum este apreciata si prezentata comunitatea romaneasca din S.U.A. depinde si imaginea Romaniei. Ea este oglinda tarii-mama, este avanpostul Romaniei la Washington. Daca imaginea este pozitiva sau negativa, sau nu este perceputa deloc, tot asa este si imaginea tarii noastre. Lucru valabil si in cazul celorlalte comunitati din America: greceasca, italiana, chineza, ruseasca etc.
- Domnule Octavian Cojan, care este cel mai important lucru pe care l-ati invatat dupa 25 de ani de sedere in America?
- Faptul ca aici a te realiza inseamna: corectitudine, disciplina si munca. Aici am invatat ca, intr-adevar, a munci nu e o rusine. Daca demonstrezi ca esti bine intentionat si ca esti capabil, atunci ti se acorda credit. Neseriosii sau cei veniti doar sa caute o aventura nu au sanse sa reuseasca aici. Eu am poposit pe pamantul american la 31 aprilie 1974, deci acum mai bine de un sfert de secol. Am venit aici, la Chicago, pentru ca este orasul din S.U.A. cu cea mai puternica structura europeana. Aveam atunci 38 de ani si mi-am asumat la deplina maturitate acest destin al emigrantului, dupa o hotarare matura, chibzuita. Am venit impreuna cu sotia mea, neavand decat credinta in Dumnezeu si doua valize: una opuneam sub cap si pe alta mancam, o foloseam in loc de masa. Veneam din Timisoara, "orasul florilor". Ce m-a determinat sa plec? Dupa ce pana in anul plecarii mele Romania a avut o deschidere formidabila spre Occident, la inceputul anilor "70 lucrurile au inceput sa se schimbe in mod radical. Mi-am dat seama ca Ceausescu mergea spre dictatura, iar Romania spre izolare fata de Occident. De aceea, am hotarat impreuna cu sotia mea sa parasim tara. Ca formatie, sunt inginer electronist, dar de cand am venit aici am schimbat multe meserii: muncitor necalificat in constructii, zidar, zugrav, instalator. Muncesc si acum peste zece ore pe zi. De obicei, incep programul la opt dimineata si-l termin seara, la zece, dar de multe ori lucrez pana la doua-trei noaptea. Agentia de turism pe care o conduc, pregatirea emisiunilor la radio, munca pentru comunitate, plus managementul de imobiliare, de unde-mi castig, de fapt, painea, imi ocupa tot acest timp. Am 64 de ani si inca ma simt in forma. Sigur, altii, in locul meu, ar depune armele, dar nu imi e in fire sa stau locului, sunt un om activ, dinamic. Dar motivul pentru care m-am implicat tine, de fapt, de mandria noastra nationala: am vrut ca si vocea noastra, a romanilor, sa se auda in corul comunitatilor care traiesc in tara "tuturor posibilitatilor".Corina Pavel