Serban Ionescu"Abia astept sa prind o zi libera ca sa merg la balta, la pescuit"
Magda nu e acasa, il duce pe Carol la gradinita. Asteptam scoala, poate sa-l mai disciplineze putin, ca-i tare nazdravan: numai la sport si la joaca ii e gandul. Pe 23 septembrie, eu am facut 50 de ani, iar Magda, in 24 octombrie, ceva mai putin. Suntem nascuti amandoi in zodii de toamna, potrivite cu anii pe care-i avem. Proiectele nu ne lipsesc. Eu joc mai departe in "Fratii" - in rol de tata si de pescar, ca in realitate. Abia astept sa prind o zi libera, ca sa merg la balta, la pescuit. La televiziune, pe Tv 1 prezint emisiunea "Viata satului", pe care incerc s-o infuzez in fiecare duminica cu mult suflet si cu umor. Ce pregatesc? O piesa scrisa de-un sarb (scenaristul lui Kusturica), "Radovan al treilea", un fel de Richard balcanic; curand incep sa repet "Cartofi prajiti cu orice", in regia lui Alice Barb. Daca vor exista fonduri, impreuna cu Alexandru Dabija, cu care am colaborat la "Fratii", vom "ataca" si vestitele "Gaite". Magda a inregistrat un recent succes in spectacolul lui Hausvater, "Magister Machiavelli", unde joaca un rol dublu. Dar despre asta o sa va povesteasca ea.Cristina Stamate"Sunt o actrita de Dambovita, nu de Hollywood"
Am invatat sa ma bucur de ceea ce am, nu sa visez la ceea ce nu pot avea. Pentru ca in vacanta asta n-am mai plecat la mare, nici in turnee, si nici pe cont propriu (nu mi-am permis), am incercat sa infrunt canicula din capitala. Aer conditionat? Glumiti! Eu sunt o actrita de Dambovita, nu de Hollywood. Am fost derutata mai intai, gandindu-ma ce voi face cu atata timp liber. Dar m-am descurcat minunat. Am descoperit piscina de la hotel "Bucuresti", la doi pasi de casa mea. Si asa, mergand doar de cateva ori, am reusit sa devin mai ciocolatie decat in alte veri. Apoi, n-am mai avut decat grija puiului catelusei noastre din bloc, o minune de catel, pe care l-am botezat Fanfan l"Etoile, pentru ca s-a nascut cu o stea in frunte. De la mine asteapta el specialitatile si chiar medicamentele, cand e bolnav. La Teatrul de Revista sunt gata sa reiau in forta cupletele mele din "Ah, femeile!", "Revista in frac" si "Croaziera nebunilor". Lumea vine sa se distreze. Fara umor, ne e la toti foarte greu. Am constatat asta chiar si la romanii din diaspora, cu ocazia unei emisiuni la Tvr International, la care am fost invitata sa discutam pe tema umorului. Telefoanele venite de la romanii din Elvetia, Olanda sau Germania cereau, pe langa melodii de-acasa, si bancuri mai noi, pe care ei nu le aflasera. Cu ocazia asta, am auzit si eu unul, din lumea cinefililor: - "Ce cauta o mie de blonde pe fundul oceanului? - Il cauta pe Leonardo Di Caprio, ca sa vada daca nu s-a inecat, o data cu <<Titanicul>>. De ce blondele? Pentru ca sunt mai inocente...".Elvira Deatcu"Iarna e aproape, rolurile - departe"
Dupa cele doua premiere scoase recent ("Fratii" si "Magister Machiavelli"), la teatrul Odeon nu se mai repeta nimic pana in ianuarie. Nu sunt bani. In "Fratii", regizat de Alexandru Dabija, eu joc o fata violata (scena e sugerata dramatic prin dans, alaturi de Razvan Mazilu). In alt spectacol, "Saragosa - 66 de zile", ce se va relua curand, Blanca mea incearca sa-l seduca pe Cristi Iacob, eroul aventurilor picaresti. Si tot in postura de seducatoare apar si in "M. Butterfly", incercand sa-l ispitesc pe Florin Zamfirescu. In schimb, sunt sobra si imperiala in comedia "Tarul Ivan", regizata de Beatrice Bleont (sunt soata "tarului" Virgil Ogasanu). Roluri mici, dar cu parteneri celebri. Am avut sansa asta si in spectacolul mai vechi de televiziune, "Don Carlos", unde regina cea trista suferea langa Mircea Albulescu. Mai demult, intr-un film francez, care a si primit premiu la Cannes, figuram pe generic alaturi de Dan Condurache si de vedeta Dominique Sanda. Ecourile foarte bune venite dinspre succesele acelea imi tin de cald si astazi, cand iarna e pe aproape si rolurile - atat de departe.Alice Manoiu
Festivalul International al Filmului Documentar din Grecia"Maslina de Argint" a fost castigata de Romania
De peste 70 de secole, la Kalamata, in Grecia, se cultiva maslinii - pomii cei mai frumosi de pe pamant. Mii si mii de hectare de piatra seaca dau viata, in mod miraculos, pasiunii grecilor de a forta imposibilul si de a-si construi destinul acolo unde altii s-ar da batuti. De aceea, este de inteles ca maslina este fructul sacru in jurul caruia s-au invartit milenii de istorie. De la acest amanunt au pornit organizatorii Festivalului International al Filmului Documentar, tinut saptamana trecuta in orasul-capitala (Kalamata) al provinciei cu acelasi nume, botezand prestigioasele premii puse in joc: Maslina de Aur si Maslina de Argint. Data fiind celebritatea localitatii si, in consecinta, impactul pe plan international, producatori, regizori si operatori din 30 de tari s-au considerat onorati doar de a participa la acest festival, castigarea unui premiu fiind deja un "vis interzis" pentru cei mai multi dintre ei. In acest an, presedinte al Juriului International de la Kalamata a fost celebrul cineast si teleast francez, Jean-Marie Drot, secondat de italianul Gian-Vittorio Baldi, rectorul Universitatii din Bologna, si de alti regizori si profesori de film din Turcia, Grecia si Germania. Timp de o saptamana, 41 de filme s-au supus deopotriva judecatii unui numeros public. Din Romania, a participat o singura productie, "La Drum" ("On the Road"), realizata de Dumitru Budrala si Simona Bealcovschi, de la studioul de film "Astra" din Sibiu. Dupa Marele Premiu la Festivalul International DaKino din Bucuresti (1998) si Marele Premiu la Festivalul International din Belgrad (1999), era greu de sperat ca acest documentar de exceptie, inspirat din viata ciobanilor din Marginimea Sibiului, sa mai triumfe inca o data. Dar vitalitatea lui exploziva, dramatica poezie a transhumantei, asprimea ei deloc "baladesca" au convins. Impatimit al traditiei romanesti, Dumitru Budrala (el insusi originar din Marginimea Sibiului) a lasat viata autentica sa se napusteasca cu toata forta, transferand o doza de suflet romanesc intr-un context european amenintat de un mare deficit de "simtire", fata de care publicul grec a reactionat cu un fel de complicitate, date fiind afinitatile cunoscute intre romani si eleni. In cele din urma, in laboratorul sau secret, care n-a putut fi in nici un caz influentat de cineva de la Bucuresti sau Sibiu, juriul a decis: "Maslina de Argint" se acorda filmului venit din Romania!
Peste o luna, la Atena, filmele premiate vor fi vizionate intr-un cadru special, cu participarea celor mai importante televiziuni elene. Este aproape sigur ca "La Drum" va fi achizitionat, si astfel, povestea ciobanilor din Jina Sibiului va fi cunoscuta pe toate meridianele lumii, unde traiesc greci (si romani).Ion Longin Popescu
Folk
Madama de picaUn superb album-surpriza al lui Mircea Vintila
La cea de a noua sa aparitie discografica, Mircea Vintila ne propune prin Casa Roton primul sau Cd solo. Albumul, gandit de vreo doi ani si lucrat in iarna trecuta, a asteptat toamna si trecerea valurilor de vara, pentru a fi lansat cu sprijinul Microsoft si cu Europa Fm, promotor oficial. (Un videoclip cu totul deosebit este promovat pe Atomic Tv.) Incet, dar sigur, folk-ul revine.
"Madama de pica" arata un Mircea Vintila calm, simplu, direct. Asa cum il stiu de aproape 30 de ani.?Si totusi, altul, aflat la deplina maturitate, cu o profunzime sporita a textului si o conceptie a melodiei care aminteste de muzica pop.
Evolutia lui nu a fost exploziva, a crescut incet, dar sigur, de la prima editie a Festivalului National Folk din 1974, trecand prin Cenaclul Flacara al lui Adrian Paunescu, unde si-a impartit locul de mare vedeta cu Seicaru, Socaciu si Hrusca, lucrand pe scena alaturi de Motu Pittis si pana azi. Dar muzica sa, poate si modul de viata, il faceau un singuratic pe scena. Integrat din 1992 in formatia Colibri, Mircea isi pastreaza individualitatea.
Si acum, vine cu acest album, alaturi de Horia Stoicanu, de care il leaga o prietenie inceputa in clasele primare si continuata in adolescenta de primele lor incercari comune de cantece folk, atunci cand folk-ul se nastea in parc sau pe scara de bloc. Dupa treizeci de ani prietenii se regasesc in muzica si ne dau piese ca: "Madama de pica", "Cavaler de companie", "Vanzatoarea electronica", "Marfa secreta", "Roller", "Fara pietre pretioase", piese pentru inima si preocuparile omului obisnuit, cand haioase, cand acide.
Inregistrat in paralel cu un album Colibri (ce urmeaza sa apara), "Madama de pica" apeleaza la clapele si computerul lui Gheorghe Emanuel-Fisa, la chitarele lui Eugen Caminschi, Marius Batu, Mugurel Vrabete si Relu Bitulescu la percutie. O alta echipa si o alta conceptie unesc elementele acestui superb album-supriza. Va multumesc, domnilor! Sa fie in toamna asta, o primavara folk...!?Aurel Gherghel
Carte
Selectia "Formula As"
•"Germanii din Banat prin povestirile lor", volum coordonat de Smaranda Vultur, cu doua studii introductive de Rudolf GrOf si Valeriu Leu, Editura "Paideia" (tel. 0041/330.80.06), colectia "Stiinte sociale", 400 pag. Cu majoritate romaneasca, Banatul multietnic si multicultural e un spatiu exemplar pentru influentele reciproce si buna convietuire. Dintre etniile care au trait timp de secole aici, svabii - nemtii banateni - au avut cea mai mare influenta asupra celorlalte, imprimand intregii regiuni un mod de viata bazat pe harnicie, ordine, curatenie, relatii civilizate intre oameni. Colonizati in trei etape de-a lungul secolului al Xviii-lea, acesti germani proveniti din regiunile svabe ale Rinului superior reprezentau pana la al doilea razboi cam o treime din populatia Banatului romanesc, la a carui modernizare au contribuit hotarator. Dar, din cei 310.000 de svabi inregistrati in 1941, in 1991 mai ramasesera 30.000 - numar in continua diminuare, fiindca cei ramasi sunt in majoritate batrani. Constienti ca memoria acestor varstnici pastreaza obiceiuri, practici, credinte, traditii pe cale de disparitie, precum si experiente de viata strans legate de istoria romaneasca a secolului al Xx-lea, cativa universitari, cercetatori si studenti timisoreni au decis sa inregistreze, cat nu e prea tarziu, veritabila comoara documentara. Sufletul acestei initiative este prof. Smaranda Vultur, care coordoneaza Grupul de Antropologie Culturala si Istorie Orala din cadrul Fundatiei "A treia Europa". Proiectul stiintific al Grupului, in mare masura realizat, consta in alcatuirea unei arhive cu inregistrari ale convorbirilor purtate cu persoane in varsta din toate categoriile sociale si grupurile etnice din Banat, completate cu fotografii vechi, carti postale ilustrate, acte etc. Pana acum, din bogatul material adunat, au aparut trei volume coordonate de Smaranda Vultur si continand interviuri cu povestiri autobiografice, mai impresionante decat romanele de fictiune prin adevarul de viata exprimat cu simplitate: "Istorie traita, istorie povestita. Deportarea in Baragan"(Editura "Amarcord", 1977), "Lumi in destine. Memoria generatiilor de inceput de secol in Banat" (Editura "Nemira", 2000) si volumul pe care vi-l recomand acum. In care sunt evocate localitatile cu populatie preponderent sau exclusiv germana - Steierdorf Anina, Oravita, Tomnatic, Giarmata, Garana s.a. - cu sarbatorile, viata lor comunitara si de familie, apoi experienta cumplita a deportarilor in Donbas, din 1945, viata in lagar si puterea de supravietuire, revenirea acasa si, incepand din 1978, plecarea in Germania a celor mai multi conationali. Banatenii de oriunde vor regasi in paginile acestei carti o lume familiara conturata de voci diferite, dar cu un numitor comun afectiv. Daca s-ar face asemenea arhive de istorie orala si pentru celelalte regiuni istorice ale tarii, sintezele istoricilor, antropologilor, etnologilor din generatiile viitoare ar fi inlesnite si cunoasterea de sine a romanilor ar avea mult de castigat.
•Tibor Meray, "Budapesta 1956. Atunci si dupa 44 de ani", traducere de Marilena Alexandrescu, Vlad Ranetescu si Tibori Szab Zoltn, Editura "Compania" (tel. 211.59.64, Bucuresti), 376 pag. Jurnalist, romancier si istoric reputat, stabilit de 44 de ani la Paris, autorul acestei carti a participat activ, de partea lui Imre Nagy, la Revolutia din 1956 din Ungaria si ne prezinta atat filmul alert si sobru al evenimentelor, cat si o radiografie a starilor ce le-au declansat: dictatura dura a lui Mtys Rkosi, sprijinit pe securitatea maghiara (Avo), prabusirea economica a Ungariei, ca urmare a industrializarii fortate, ocupatia sovietica. Scenariul Revolutiei din 1956 de la Budapesta, asa cum e infatisat de Meray, ne apare foarte asemanator celui din "89 de la noi, cu deosebirea ca "garda pretoriana" a lui Ceausescu nu a avut sprijinul tancurilor sovietice. Pana si portretul psihologic al multimii scapate de sub control e asemanator. Marturia directa, implicarea, nu altereaza sagacitatea analistului politic si a istoricului ce staruie in amanunt asupra duplicitatii sovieticilor, dar si a conducatorilor partidelor comuniste, impusi de ei in tarile Estului. Deosebit de interesant pentru noi este rolul duplicitar al comunistilor romani, reprezentati de Walter Roman (colaborator al lui Nagy in timpul razboiului civil din Spania), care l-au preluat pe fostul prim-ministru al Ungariei, l-au tinut in arest doi ani la Snagov, pentru ca apoi sa-l predea (in ciuda dreptului de azil) celor care l-au "judecat" si spanzurat. Concluzia lui Tibor Meray este ca Revolutia din 1956 din Ungaria a fost primul semnal al prabusirii unui regim incapabil sa se reformeze - regimul comunist. O lectura pasionanta si plina de subiecte de meditatie, intr-o editie cu ilustratii si note explicative.
Adriana Bittel