Sondajele si lupta electorala
Unele dintre cele mai pasionante spectacole publice (preelectorale, electorale si postelectorale) sunt sondajele de opinie. In Romania, institutele sau centrele specializate de sondare a opiniei publice au aparut precum ciupercile dupa ploaie. Din acest punct de vedere, nu ne deosebim de Occident. Si acolo sunt multe asemenea institute, numai ca ele functioneaza de mai multe decenii. Doar in societatile democratice se acorda importanta parerilor oamenilor. Cei care conduc si sunt alesi au interesul de a lua pulsul opiniei publice, chiar si atunci cand iau decizii dureroase pentru cei multi, macar pentru a mai atenua efectul. Intre ce se intampla acolo, unde exista deja o traditie, si ce se intampla la noi este o deosebire importanta. In timp ce in Occident exista reguli si standarde profesionale si deontologice pentru supravegherea modului in care se fac sondajele, la noi ele lipsesc. Cu cateva exceptii, institutele de sondare a opiniei publice nu pun la dispozitia celor interesati (presa, partide, specialisti, public, autoritati) baza lor de date, chiar daca publica amanunte despre metodologia folosita. Deci, este loc pentru tot felul de subterfugii si procedee incorecte. Ele se intampla pana si in Occident, unde standardele nu lipsesc, si de aceea sunt de cele mai multe ori denuntate sau desfiintate stiintific. Asa ca la noi, unde nu exista inca standarde convenite si respectate, posibilitatea de a se proceda incorect este mai mare.
Ca tehnica de cercetare de tip cantitativ, care presupune un demers de tip empiric, factual, sondajele masoara obiectiv (daca sunt bine facute) cel mai subiectiv lucru din lume - opiniile indivizilor sau colectivitatilor. Contradictia vine din aceea ca se aplica un procedeu de natura sa produca judecati factuale (bazate pe fapte) asupra unui univers mental construit din judecati de opinie. Chiar daca putem afirma ca si opinia individuala sau colectiva este un fapt social, la mijloc se afla o anomalie. Ea se produce deoarece societatile democratice liberale se conduc in functie de opiniile oamenilor, ale majoritatii si minoritatilor (de tot felul), precum si ale indivizilor. Vointa celor multi, dar si a celor putini sau a celui singur, conteaza pentru cei care conduc. Iar cel care se afla la putere sau doreste sa ajunga acolo are nevoie de sondaje pentru a cunoaste starea de spirit a oamenilor. Daca o anumita decizie politica provoaca ostilitate, atunci se cauta acomodarea actului decizional si a preferintelor publice. La fel, politicienii si partidele vor sa stie care este cota lor de simpatie sau antipatie. Sondajele sunt si mai utile daca sunt completate de alte metode si tehnici de cercetare, cantitative si calitative. Altminteri, de unele singure ele pot induce perceptii gresite si mai ales pot fi folosite nu pentru a masura starea de spirit, ci pentru a o induce sau chiar a o manipula.
In saptamanile din urma, a inceput la noi razboiul sondajelor. Bcs a fost acuzat de alte institute similare si de unele partide si de candidatii lor prezidentiali ca ar fi scos pe piata sondaje de opinie care ar fi favorizat Cdr 2000 si pe primul ministru Mugur Isarescu, dat fiind faptul ca indicau procente diferite decat alte sondaje. Ele puneau Cdr 2000 si pe Isarescu pe o pozitie superioara in Bucuresti. Replica Bcs nu a intarziat. La argumentul ca ar fi fost vorba de manipulare, institutul acuzat a argumentat ca a venit pe piata romaneasca de sondaje (inainte facuse sondaje pentru strainatate) tocmai pentru a contracara manipularea facuta de alte institute in favoarea altor partide (in special Pdsr, dar si Pnl) sau candidati (mai ales Iliescu). Cel mai puternic argument impotriva unor institute precum Irsop sau Metromedia Transilvania a fost ca toate datele lor cu privire la Pdsr aratau un nivel de 50%, pe cand in alegerile locale, acest partid nu obtinuse decat 27,37%. In urma acestui esec, respectivele institute de sondare nu si-ar fi revizuit deloc atitudinea, continuand sa faca sondaje in favoarea Pdsr. Anterior actualului scandal, seful unui alt institut (Insomar) scosese pe piata sondaje care aratau cresteri ametitoare pentru ApR si Melescanu, ulterior infirmate, iar banuielile ca ar fi existat anumite elemente subiective au parut a fi confirmate dupa ce respectivul a devenit vicepresedintele ApR.
Se ridica anumite intrebari. Mai intai, pe cine sa crezi? Care dintre parti are dreptate? Si oare nu cumva au ambele parti dreptate? Pe masura ce analizezi situatia, incepi sa crezi ca fiecare dintre taberele politice intrate in jocul electoral si-a dezvoltat un sistem clientelar, in care au intrat si institutele de sondare a opiniei publice. Acestea depind financiar de comenzile pe care le primesc, iar unii dintre clientii cei mai fideli sunt partide sau anumite posturi de televiziune, ziare sau fundatii care slujesc interesele unor partide. Din reteaua clientelara a partidelor de la Putere sau din Opozitie, mai fac parte si o serie de cercuri financiare, care si acestea pot comanda sondaje de opinie legate de produse comerciale (de la cosmetice pana la automobile sau de la bauturi racoritoare pana la prezervative). Chiar si structurile administrative ale puterii pot comanda sondaje de opinie. Rezulta ca exista mai multe interese comune intre partidele politice si centrele (institutele) de sondare a opiniei publice. Data fiind aceasta situatie, trebuie sa privim cu circumspectie sondajele de opinie cu privire la optiunile politice. Putem avea mai multa incredere doar dupa ce evaluarile unor institute vor fi confirmate de alegerile parlamentare si prezidentiale.
Cand vezi ca lupta pentru putere atinge si zonele mediatice sau de testare a opiniei publice, trebuie sa iei masuri. Nu toate institutele de sondare a opiniei publice au intrat in acest joc. Iar suspiciunile care exista in acest moment vor conduce la adoptarea unor standarde profesionale si deontologice care, daca nu vor duce la eliminarea completa, vor atrage cel putin limitarea drastica a manipularilor care se fac prin sondaje. Cum ne aflam in plina campanie electorala, mai trebuie ca fiecare dintre noi sa fie capabil sa judece cu mintea lui cata manipulare si cata responsabilitate si onestitate se afla in ofertele electorale cu care suntem bombardati. Fiecare dintre noi trebuie sa isi puna anumite intrebari cu privire la candidatul sau partidul preferat, sa vada daca mai poate avea incredere in el, iar daca nu, in cine. Cei care nu s-au hotarat cu cine sa voteze mai trebuie sa judece cu mintea lor si sa nu se lase influentati de partizanatul celor din jur (rude, prieteni, colegi de serviciu etc.). In orice caz, cel mai mare inamic al democratiei si al fiecaruia dintre noi este absenteismul la vot. Este o sansa importanta pe care, daca ai ratat-o, nu mai ai dreptul sa ii critici pe cei care au ajuns la putere si datorita faptului ca tu nu te-ai dus la vot. In incheiere, ar mai trebui spus ca oamenii trebuie sa inteleaga ca votul este doar forma cea mai simpla de participare politica. Mai sunt o multime de alte forme de participare politica, iar lumea noua pe care o faurim poate fi facuta mai buna daca fiecare intelege ca poate sa schimbe ceva in jur. Chiar ceva mai mult, daca participa mai mult. Nu mai trebuie sa acceptam situatia de leguma la care ne redusese comunismul, cand asteptam ca altii sa ia decizii in locul nostru.Dan Pavel