Eveniment
Aniversare cu pisiciMarele poet Gellu Naum celebrat la Fundatia Culturala Romana
A devenit un fericit obicei ca aparitia unei carti de poezie sa fie sarbatorita in Romania ca un eveniment de exceptie, un prilej oferit iubitorilor de literaura de a-si intalni idolii. Iar cand cartea ("Ascet la baraca de tir") ii apartine unui poet de exceptie - Gellu Naum (la 1 august a implinit venerabila varsta de 85 de ani), lansarea ei devine o sarbatoare nationala.
Este sarbatoarea zborului liber si inalt printre metafore, intr-o realitate magica, plina de viziuni onirice, intr-o alta ordine decat cea obisnuita, sarbatoarea unei calatorii mistice poate, dar mereu incitanta, fascinanta, acaparatoare. Este si sarbatorirea unui Rege al poeziei romanesti moderne, ale carui carti au bucurat milioane de cititori de pretutindeni, acolo unde versurile sale au cunoscut talmacirile cuvenite.
Sarbatorirea lui Gellu Naum a fost gazduita de primitoarea Fundatie Culturala Romana, a carei editura a publicat si volume de poezie. Modest, jenat parca de multimea adunata sa-l vada, sa-l felicite, sa-si arate pretuirea si respectul si dragostea, poetul imi marturisea: "Mi-a fost foarte greu si foarte rau pe lume. Nu o data oamenii au fost niste rai. Am stat mult la tara, acuma stau numai vara la tara, unde eu si nevasta-mea avem multe pisici. Pe multe le am in suflet, decedate recent, saracele. Nu-ti mai spun cat sunt de intelepte si de vrajitoare! Si sunt atat de cuminti... Cand am plecat ultima oara cu nevasta-mea, am lasat o pisica (are aproape un an) in grija unei prietene, care a tinut-o tot in casa unde stam noi. Si cand ne-am intors, i-am facut o lauda pentru ca a stat acolo mereu singura, trei luni, a stat si ne-a asteptat. Doamna aceea venea si-i dadea de mancare, iar ea statea si ne astepta. N-a iesit deloc din casa. Cand ne-am intors, era asezata pe soba, doamna ii pusese o fundita la gat si era ultradispretuitoare cu mine si cu nevasta-mea. Intorcea capul, asa, sa nu ne vada, pana cand, la un moment dat, dintr-o data, s-a trezit!".
Inexplicabil, m-am trezit si eu intrebandu-l pe Poet: "Preferati, cumva, pisicile, oamenilor?".
"Intre oameni si pisici, prefer, fara indoiala, pisicile!"Sanda Anghelescu
Foto: Mihail E. CratofilExpozitii
Picturi cu oja de unghii
Zilele trecute a avut loc in Bucuresti vernisajul unei expozitii cu totul deosebite. Este vorba de prima expozitie de pictura in oja, din Romania! Lucrarile expuse sunt realizate de trei elevi ai Liceului de Arte Plastice "Nicolae Tonitza" din Bucuresti: Iuliana Stoianescu, Pavel Tacciu si Mara Popescu. Am vorbit cu Iuliana Stoianescu, un copil de 16 ani, care mi-a spus ca aceasta expozitie a fost pentru ea un pretext de a-si exprima nebunia: "Am renuntat chiar si la masa in ultimele doua saptamani, atat de absorbita eram de munca mea", spune Iuliana. "Lucrul cu oja a fost foarte ametitor - si la propriu, din pricina mirosului ei...". Expozitia va fi itinerata in Romania si in Grecia.
Pentru realizarea acestor inedite tablouri, s-au folosit 18 culori de baza din gama de oja "Q Color", produse intr-un loc special: o zona defavorizata a Romaniei, in judetul Hunedoara. "Prin organizarea acestui eveniment, cred ca realizam doua obiective: sprijinim copiii talentati, lucrarile selectionate pentru expozitie fiind remunerate substantial si, pe de alta parte, promovam intr-un mod neconventional gama de culori a firmei noastre", a declarat Petros Giannou, presedintele consiliului de administratie al "Q Color". Oja folosita pentru expozitie este produsa in fabrica deschisa de investitorul grec intr-o zona defavorizata, satul Craciunesti din comuna Baita, judetul Hunedoara. "Am considerat ca ii pot ajuta pe cei proaspat concediati din minerit, recalificandu-i si asigurandu-le un trai decent in fabrica noastra", conchide Petros Giannou.
Si cum grecii nu contenesc sa ne surprinda, am aflat ca, o data cu largirea paletei de produse "Q Color", va fi realizat, in primavara anului 2001, un concurs de grafica in dermatograf pentru ochi si ruj de buze.Tot cu elevi ai Liceului "Tonitza".Claudiu Ionescu
Muzica Populara
Angela Buciu"Ma aflu intr-o dispozitie melancolica"
De doua ori, "La multi ani!"
Marea Doamna a cantecului maramuresean se pregateste sa-si sarbatoreasca ziua de nastere. In fiecare toamna, cand frunzele incep sa troieneasca pamantul, mai adauga in calendarul vietii un an. "Sunt nascuta in zodia Balantei, dar de cate ori se apropie ziua de nastere, cumpana mea isi pierde echilibrul si ma cuprinde o melancolie... Noroc cu darurile, parca mai bogate ca niciodata. Printre ele, o marama veche de 150 de ani. In rest, ma pregatesc si eu de hibernare, ca ursii de pe Gutai. Fireste, exista si tentatii care ma fac sa tresar: o invitatie in Statele Unite, de pilda. Dar nu ma grabesc s-o iau intr-acolo, pentru ca am batut de multe ori acest drum... In schimb, zilele trecute am participat la festivalul <<Alina-te, dor, alina>>, organizat de Nicolae Sabau in Maramures. A fost o editie speciala, pentru ca aniversam zece ani de la debut. Ne-am bucurat sa fim din nou impreuna, aplaudati de publicul nostru fidel."
Mioara Velicu"La varsta mea, ar trebui sa stau in fata televizorului"
"Zilele trecute am implinit 56 de ani! Parca nici nu-mi vine sa cred! Imi simt asa de tanar sufletul... La varsta mea, ar trebui sa nu mai fac nimic, sa stau in fata televizorului cu o cafeluta sau sa impletesc la ciorapi. Dar eu nu pot sa stau locului, asa ca o sa plecam la tara, in Moldova, sa ne incarcam masina cu bunatati. E vremea vinului, si anul asta, Dumnezeu a dat rod bogat in podgorii. Nici nu ne intoarcem bine, si o sa plec la Vaslui, unde am un spectacol, iar pe 1 si 2 noiembrie voi participa la Festivalul <<Ioana Radu>> de la Craiova.
Daca da Dumnezeu, o sa fac sarbatorile in Canada, printre romanii de acolo, care mai praznuiesc, inca, sarbatorile de la noi, dar, din nefericire, voi pleca singura, lasandu-mi sotul acasa. De, daca n-a invatat si el sa cante... Altceva, ce sa va mai spun?! In mijlocul asta bogat de toamna straluminata, va urez dumneavoastra si cititorilor revistei, tot binele de pe pamant!"C. I.
Pop-Rock
Jazz Sibiu 2000
Sibiul si-a organizat cea de-a 30-a editie a Festivalului International de Jazz. Tematica la moda (ethno jazz) si deschiderea, aproape fara precedent in lume, spre muzica reprezentantelor sexului frumos au asigurat ineditul si succesul editiei jubiliare.
Vom incepe cu jazzul creat sau cantat de distinsele domnisoare sau doamne, in ordinea intrarii in festival. Natalia Colompar - sibianca, fiica fizica si spirituala a tatalui ei, Andrei Colompar, care a acompaniat-o, pianist si organist prezent in festival inca de la prima editie - a dovedit o voce incantatoare, care mai trebuie lucrata, intr-un repertoriu de standarduri si creatii familiale.
Teodora Enache - o superba voce de jazz, care cred ca s-ar incadra excelent si in blues, lucrata de profesori ca Titel Popovici si Johnny Raducanu - a cantat de data aceasta alaturi de o formula intima (clarinet - Alin Constantiu, chitara - Jean Stoian). Piese grele din repertoriul international au fost intercalate cu folclor - Doina si Blestemul (facut celebru de Maria Tanase). Cu o prezenta scenica deosebita, Teodora isi merita si cuvintele scrise de cineva: "O voce neagra in piele alba...".
La 25 de ani, venita prin pop in jazz, doar in ultimii ani detinatoare a Premiului Uniunii Compozitorilor pentru cel mai bun album de jazz al anului 1999 (Villacross Passage), Martha Payor si-a axat recitalul pe lucrari culese din folclor, avand in ajutor pe Mircea Tiberian, Pedro Negrescu si bateristul german Maurice de Martin.
Din Germania a venit Silvia Droste, celebra voce a jazzului alb, nu numai european. In muzica traditionala sau moderna, dar mai ales in balade, vocea ei perfect lucrata, puternica, ne-a relevat ce inseamna maturitatea si siguranta artistului la patru decenii de viata. In fata quartetului ei venit din Germania, tehnic si perfect disciplinat, a fost stapana publicului.
America ne-a trimis-o pe Lynne Arriale, intr-o formula de trio cu un baterist de o rara muzicalitate(Steve Davis). Vocea ei unica, lirica, pasionala, a completat seara in care a stralucit si ca pianista de forta. Cred ca a fost momentul de varf al festivalului.
Pentru jazzul ethno, au fost selectate trei grupuri in componenta internationala, cu avantajul ca fiecare aduce ceva unic de pe plaiurile natale. Au urcat pe scena, in ordine, Nicolas Simion Quartet (Germania, Croatia, Romania), Shabah Quartet (Moldova, Romania) si Brazil & Blue 2000 (Brazilia, Germania). Daca pe Nicolae Simion al nostru, acum traitor intre Viena si Koln, saxofonist de tehnica si ales rafinament, il cunoastem, surpriza a venit de la moldovenii lui Dumitru Belinschi din trupa Shabah, toti cu inalte studii muzicale, care, alaturi de Marius Gagiu, sucevean, absolvent si el al Academiei de Muzica si profesor de flaut la Cluj, au cantat un jazz modern, de coloraturi slavo-daco-romane. Organizatorii, Fundatia Pro Art Hermannstadt si Primaria Municipiului Sibiu, cu sprijinul sponsorului principal (Banca Comerciala Romana) si a altor sustinatori locali, merita toate multumirile noastre.Aurel Gherghel