Candidatii la presedintie
Dupa toate sondajele, d-l Ion Iliescu este candidatul la presedintie cu cele mai mari sanse. Cota lui a variat, in intentiile de vot, intre 30 si 50%. Daca in Constitutie nu figura prevederea ca un candidat sa fie proclamat invingator doar daca strange peste 50% din voturile alegatorilor inscrisi pe liste (aproape 18 milioane), el ar fi putut castiga - dupa unii analisti - chiar din primul tur de scrutin. Cum este greu de presupus ca d-l Iliescu va obtine peste 71% din voturi in situatia in care la alegeri s-ar prezenta cel putin 70% din cetatenii cu drept de vot, al doilea tur de scrutin este inevitabil. "Duminica orbului" nu se va mai repeta. D-l Iliescu va intra insa cu certitudine in acest tur secund. Cauzele ascensiunii sale sunt cunoscute si au fost analizate de nenumarate ori. Nu ne propunem sa reluam respectivele analize. Mult mai interesant de stiut este cine va fi competitorul sau la al doilea scrutin si ce sanse va avea de a-l infrange. Pentru ca, in acest moment, cea mai importanta batalie electorala se da pentru clasarea pe locul doi la "prezidentiale". In competitia partidelor, lucrurile sunt si mai clare. Pdsr-ul a scapat in castigator si singura problema care se pune este daca, in urma redistribuirii voturilor, va guverna singur sau va fi obligat la o alianta circumstantiala. Liderii Pdsr au anuntat, de altfel, disponibilitatea pentru formarea unei coalitii guvernamentale cu oricare partid parlamentar, cu exceptia Prm-ului si a Pntcd-ului. Exceptia Prm-ista este justificata prin nevoia de recunoastere europeana, alianta cu stanga extremist-nationalista putand duce la izolarea Romaniei, iar cea Pntcd-ista - prin ireconcilierea ideologica. Oricum, Pdsr-ul este sigur de asumarea guvernarii.
Cei mai importanti contracandidati ai d-lui Iliescu sunt d-nii Isarescu, Stolojan si C.V. Tudor. Pretentii la "plutonul fruntas" mai pot emite si d-nii P. Roman si T. Melescanu. Restul, pana la douazeci de candidati anuntati, nu au - practic - nici o sansa, prezenta lor urmand sa dea o pata de culoare (este drept, destul de costisitoare) campaniei prezidentiale. Alegatorul roman este putin inclinat spre rasturnari spectaculoase ce ar putea promova vreun outsider in turul de scrutin secund. Dintre cei cinci oponenti ai d-lui Iliescu, d-l Melescanu este in cea mai mare pierdere de viteza. Dupa ce, la un moment dat, ajunsese sa atraga 17-18% din intentiile de vot, presedintele ApR se vede creditat acum cu 4-5%. D-l Melescanu a pierdut "pe mana lui" prin balbaielile in scandalul "firului rosu" si in "afacerea Costea". Nici prestatia partidului nu l-a ajutat, ApR-ul dizolvandu-se cu o iuteala uimitoare, care exclude orice demarcare doctrinara si programatica ferma. Daca tentativa de fuziune cu Pnl-ul ar fi reusit, d-l Melescanu si partidul sau ar mai fi avut o sansa. Situatia este la fel de nesigura si pentru candidatul Pd-ului. D-l P. Roman isi incearca iarasi norocul la presedintie, sperand intr-o repetare a "efectului Basescu". Primarul general al Capitalei a fost ales, insa, de un electorat dezamagit de administratia Cdr-ista, dar care nu a uitat nici defectele celei Pdsr-iste. In plus, d-l Roman se confrunta cu faptul ca excluderile sau dezertarile unor personalitati din partid i-au fost puse pe seama, recentul scandal din filiala Constanta a Pd-ului fiind edificator in acest sens. Pentru un candidat la presedintie, tulburarile din propria-i ograda pot fi extrem de dezavantajoase.
C.V. Tudor, candidatul stangismului-nationalist se mentine in jurul pragului de 10%. Electoratul sau este compus, cum s-a observat deja, din foste cadre ale Securitatii si Militiei, din unii imbogatiti peste noapte dupa 1989 si dintr-un mare numar de pensionari, nostalgici dupa o ordine ferma, ce le garanta stabilitatea existentei, fie si in saracie. Daca ar accede la turul secund al prezidentialelor, liderul Prm va fi victima sigura a d-lui Iliescu, pentru ca electoratul ii percepe in aceeasi orientare ideologica, de stanga, d-l Iliescu fiind insa mult mai moderat in formularile programatice. In plus, oricat de mult ar fi tentata de solutiile social-democrate sau socialiste, cea mai mare parte a electoratului doreste integrarea europeana si euro-atlantica a Romaniei, fapt ce nu s-ar mai intampla daca C.V. Tudor ar castiga prezidentialele. Degeaba a renuntat liderul Prm-ist, in ultima vreme, la stilul golanesc-agresiv al discursurilor sale, pentru ca majoritatea cetatenilor stiu ca "lupul isi schimba parul, dar naravul ba!". El isi deruteaza astfel si electoratul fidel pentru care "spectacolul vadimist" era consolator si balcanic-desfatator. La aceste handicapuri trebuie adaugat si faptul ca, prin refuzul de a pune la dispozitia Consiliului National de Studiere a Arhivelor Securitatii listele candidatilor sai, liderul Prm a intarit banuiala ca partidul sau s-a modelat dupa structurile fostelor institutii comuniste de represiune, de trista amintire pentru aproape toti romanii.
Candidatul Pnl-ului, d-l Theodor Stolojan, are mari sanse de a intra in turul secund al prezidentialelor. D-l Stolojan este creditat cu peste 10% din intentiile de vot. Stilul sau, bolovanos-agresiv, dar fara vulgaritati, este bine perceput de electoratul mediu si jos. Acest stil i-a asigurat, de altfel, popularitatea in perioada foarte dificila in care a asigurat gestiunea guvernamentala dupa demiterea guvernului Petre Roman. Nimeni nu a uitat tenacitatea cu care a rezistat pretentiilor brutale ale lui Miron Cozma si a detasamentelor de asalt compuse din ortacii sai, ce pareau a destabiliza complet tara. Pentru cei mai multi cetateni, d-l Stolojan a devenit un "tehnician" - corect si onest - care isi sustine pana la capat convingerile bazate pe date reale, verificate empiric. Electorii au inteles, desigur, ca Pnl l-a ales in primul rand pentru rolul sau de "locomotiva a partidului", dar - se pare - d-l Stolojan este mai mult decat atat. Plasarea sa pe pozitia de candidat al unui partid de dreapta - dupa o evolutie in "navoadele" stangii - poate convinge nu numai electoratul liberal, satisfacut de faptul ca are un contracandidat credibil in fata d-lui Iliescu, ci si nehotaratii, pentru care pragmatismul candidatului sugereaza ca, in sfarsit, in Romania se va face ceva. D-l Stolojan ar trebui insa sa-si orienteze tirul critic mai putin spre competitorii sai de aceeasi orientare de centru-dreapta, si mai mult spre d-l Iliescu, reprezentantul stangii, pentru ca, altfel, va da impresia ca telul lui este doar sa ajunga in turul secund. Criticiile dure la adresa partenerilor actuali ai Pnl-ului l-ar putea costa atunci.
Mugur Isarescu pare cel mai bine plasat pentru runda finala cu d-l Iliescu. Premierul in functiune a demonstrat, dupa prestatiile dezamagitoare ale antecesorilor sai Cdr-isti, ca este capabil sa rezolve cu competenta si tenacitate problemele economice pe care diletantismul celorlalti le-au agravat. Din pacate, numirea sa s-a produs relativ tarziu, ceea ce a facut ca efectele primei actiuni coerente de guvernare sa fie mai putin sesizabile pe moment. D-l Isarescu a actionat metodic, cu discretie, mizand pe realizarea efectiva a Schimbarii. Pentru foarte multi cetateni, propulsarea lui la Cotroceni pare a garanta ca ea va fi ireversibila si ca, in sfarsit, redresarea tarii, bazata pe cresterea economica, va deveni certitudine. Pentru campania in care s-a inscris ca "independent" sprijinit de Cdr-2000, d-l Isarescu si-a ales acelasi stil, sobru si discret, ce i-a caracterizat prestatia la guvern. Dar, aceasta atitudine atipica pentru o competitie necrutatoare, atitudine apreciata de mediile intelectuale romanesti, poate fi valabila numai pana la un termen dat, lipsa de replica la diversele acuze ce vor fi, fara indoiala, aruncate pe piata, putand sa dea impresia unei "moliciuni" excesive. Premierul ar trebui sa-si popularizeze mult mai mult "oferta electorala", chiar in varianta pozitiva pe care a ales-o. "Independenta" i-a marit sansele in fata celor dezamagiti de clasa politica grupata in partidele existente. "Rezerva" de voturi a d-lui Isarescu a devenit, in acest caz, masa celor 30% de electori nehotarati, dezabuzati de politica, acei "oameni cumsecade, muncitori si tacuti", cum i-a numit el. Mobilizarea acestei "rezerve" si sprijinul neconditionat al electorilor Cdr-2000 ii pot asigura calificarea in turul secund unde, daca va fi sprijinit de votantii tuturor celorlalte partide opuse Pdsr-ului, l-ar putea invinge pe "eternul prezidentiabil" Ion Iliescu.Toma Roman