Spiritul olimpic si spiritul national
Virulenta cu care a reactionat opinia publica din Romania la vestea retragerii medaliei de aur a gimnastei Andreea Raducan la individual compus, provine dintr-un spirit national gresit directionat si din neintelegerea spiritului olimpic. Iar isteria care a domnit in aceste zile a ajuns la paroxism pentru ca presa a turnat gaz peste foc. In plus, o serie de politicieni au incercat sa stranga capital electoral din specularea furiei publice. Din neintelegerea spiritului olimpic s-a nascut ideea complotului international impotriva Romaniei. Este una dintre cele mai gresite idei care obsedeaza mentalitatile noastre colective, impiedicand oamenii sa gandeasca logic, sa inteleaga realitatile lumii in care traim sau macar sa-si mai pastreze o doza de bun simt. Chiar daca ne confruntam cu o problema din sport, implicatiile sale sunt politice, iar in joc este chiar modul in care noi, romanii, ne definim si redefinim identitatea in momente grele.
Posturile de televiziune, in special cele particulare, au prezentat cazul vreme de zeci de minute, de parca Romania ar fi intrat in razboi cu cineva. Ele au neglijat alegerile din Iugoslavia, adica evenimentul cu adevarat esential pentru viitorul intregii regiuni, de al carui deznodamant depind multe, inclusiv bunastarea natiunii romane pentru multi ani de acum incolo. Cazul a ocupat prima pagina a ziarelor, cu toate ca nimeni nu a putut sa nege ca in analize s-au gasit substante interzise. Desigur, nu a fost vina tinerei gimnaste, dar in atmosfera antidoping a Jocurilor Olimpice si a sportului international, asemenea amanunte nu conteaza. Substanta putea sa fi provenit dintr-o sursa criminala sau de la adversari ai echipei noastre. Intr-un climat de o asemenea exigenta, cand orice eroare este speculata, cand toate celelalte tari asteapta ca adversarul sa greseasca, ar fi trebuit ca masurile de precautie sa fie inzecite. Toata lumea a aruncat vina asupra medicului echipei, din a carui neglijenta de a consulta toate reglementarile legale s-a nascut tot scandalul. Dar cand miza participarii sportivilor nostri la competitii de o asemenea anvergura este una nationala, nu se poate lasa toata responsabilitatea pe umerii unui singur om, mai ales daca nivelul constiintei profesionale a acestuia este precar. Delegatia Romaniei si cei de la Federatia de Gimnastica si de la Ministerul Sporturilor ar fi trebuit sa-si ia toate masurile pentru a impiedica orice ar fi putut sacompromita ani de munca. Paza buna trece primejdia rea.
Desigur, solidaritatea cu gimnasta Raducan este nobila. Ea nu merita sa pateasca asa ceva, dupa atatia ani de munca, la cel mai inalt nivel de profesionalism. Numai ca tot profesionalism inseamna sa se fi luat toate masurile ca sa nu se intample asa ceva. Adesea, romanii sunt invatati sa faca lucrurile de mantuiala, de la politicienii care ard gazul prin Parlament, la muncitorii care lucreaza la Stat, in conformitate cu zicala comunista: "Ei se fac ca ne platesc, noi ne facem ca muncim". Asemenea stil nu tine in strainatate. Si mai ales nu tine la o competitie in care intra peste 150 de natiuni ale lumii. Acolo se speculeaza fiecare greseala sau slabiciune - tehnica, emotionala. Acolo exista niste reguli stricte, care izvorasc din spiritul olimpic al competitiei cinstite. Orice truc sau greseala se plateste. Acestea sunt regulile. Aici nu este vorba despre consideratii de tipul: "Chiar asa, de la un Rinofug sau de la un Nurofen, pe care il luam cu totii cand suntem raciti, sa se faca atata caz?!". Din moment ce aceste banale medicamente contin substante interzise, se impunea alt tratament. Cine nu respecta spiritul olimpic si regulile sale dure nu are ce cauta intr-o competitie de asemenea anvergura. Un titlu olimpic este prestigios pentru ca se obtine cu greutate.
Cel mai grav a fost ca pe anumite canale mediatice si-au facut loc obsesiile conspirationiste ale unor personaje care urasc tot ce este strain, iar in particular - tot ce este occidental. Frustrarile romanilor, legate de faptul ca nu primim vize in strainatate, provin din aceeasi cauza. Unii dintre concetatenii nostri nu sunt in stare sa respecte regulile, reglementarile internationale si legile diferitelor state. Din cauza lor suferim cu totii. Dar asta nu inseamna ca exista un complot international impotriva romanilor. Noi suntem de aproape 11 ani victima propriului complot. Un complot al romanilor indreptat impotriva lor insisi. Pentru neimplinirile noastre economice si politice nu sunt de vina nici americanii, nici rusii, nici germanii sau bulgarii. Numai noi suntem de vina. Este comic sa vezi la televizor, personaje particulare, care urla ca de vina in cazul Raducan "sunt americanii". Reminiscentele antiamericane de pe vremea razboiului din Kosovo sunt inca vii, mai ales ca pentru ce s-a petrecut dupa 1945, sunt invinuiti tot americanii, care ne-ar fi lasat pe mana sovieticilor la Yalta. Oamenii uita usor ca Romania a intrat in razboi de partea Germaniei naziste si ca a declarat razboi S.U.A. Daca cineva a tras sforile in comisiile olimpice, in echipele de arbitri sau oriunde altundeva, aceia nu puteau sa fie decat rusii. Asta daca se poate dovedi ca ei continua sa practice metodele necinstite, din perioada sovietica. S-au publicat deja zeci, daca nu chiar sute de carti despre activitatea externa a Kgb-ului, chiar si in competitiile sportive. Dar tot zilele trecute am citit ca delegatia rusa nu a mai fost insotita, ca de obicei, de agenti din Kgb sau din serviciile succesoare.
Faptul ca imaginea externa a Romaniei este deteriorata din mai multe puncte de vedere nu este vina occidentalilor. Imaginea externa a oricarei tari este in primul rand rezultatul situatiei interne din acea tara. Iar politica externa nu poate fi altceva decat produsul politicii interne. Daca Romania nu este admisa in Ue si Nato, lucrul se datoreaza neimplinirilor in politicile interne de reforme si democratizare. Daca la televiziunile occidentale sunt prezentati copiii strazii din Romania, asta nu se petrece datorita unui complot international, ci din pricina faptului ca strazile marilor orase, canalele, garile, tramvaiele, trenurile, metroul sunt pline de copii ai strazii. Am vazut adulti vagabonzi fara adapost si cersetori pe strazile celor mai mari orase din America sau din Europa Occidentala, dar niciunde nu am vazut copii sau adolescenti. Degeaba ne deranjeaza ca in Occident se prezinta asemenea lucruri. Ar trebui sa ne deranjeze ca exista pe strazi acei copii si sa facem altfel incat ei sa dispara. Copiii strazii sunt imaginea exacta a mizeriei morale a celor care i-au facut sa ajunga acolo, de la mamele care ii abandoneaza la gunoi sau parintii care ii trimit sa cerseasca, pana la autoritatile locale si guvernamentale care nu fac nimic eficient, de la trecatori indiferenti, la oamenii care nu s-au gandit vreodata sa infieze un copil, dar sunt revoltati atunci cand ii infiaza occidentalii. Daca nu vom intelege aceste lucruri, daca spiritul nostru national nu va fi exigent cu sine, ne va fi greu sa pricepem vreodata spiritul olimpic. Intr-o lume care se deschide, vom fi autarhici.
Dan Pavel