Spectator

Redactia
Un demers cultural care trebuie sprijinit. Dumitru Budrala. Directorul Studioului Astra Film din Sibiu. "Facem filme fara buget. Organizam festivaluri internationale fara finantare. Traim aproape fara salarii. Nu stiu cum se intampla, dar pana la urma reusim". Pe strada Huet, din centrul vechi al Sibiul...

Un demers cultural care trebuie sprijinit
Dumitru Budrala
Directorul Studioului Astra Film din Sibiu
"Facem filme fara buget. Organizam festivaluri internationale fara finantare. Traim aproape fara salarii. Nu stiu cum se intampla, dar pana la urma reusim"

Pe strada Huet, din centrul vechi al Sibiului, un om inspirat si pasionat de traditia romaneasca a transformat o mansarda paraginita intr-un studio de creatie european. In "porumbarul" acela inaltat printre foisoarele crenelate ale orasului, se realizeaza filme documentare despre valorile trecutului romanesc, despre traditii si indeletniciri seculare, filme despre o lume unica si dramatica totodata, amenintata de epidemia indiferentei si de tavalugul civilizatiei tehnice. Intr-o vreme cand realitatea tarii nu mai intereseaza pe nimeni, jocurile politice si afacerile oneroase fiind singurul spectacol gustat, cand cinematografia nationala cerseste pe la colturi de strada, iar televiziunile bingomane propun o cultura de stadion, la Sibiu se realizeaza adevarate minuni. Inconjurat de un grup de tineri pasionati, inarmati cu camere de filmat, Dumitru Budrala, directorul Studioului Astra din Sibiu, e mai usor de gasit prin cine stie ce catune de munte, targuri de tara sau stane de oi, decat la telefonul din studio. Un om amabil, cu o cultura a trecutului romanesc admirabila, stapan al unui tezaur de imagini fotografice si filmate care, in scurta vreme, vor deveni amintiri ale vietii satului romanesc."Filmam tot ce misca. Istoria omului simplu si adevarat"

- In urma cu 25 de ani, cand ne-am cunoscut la Jina, la ceremonia "Poruncilor", lucrati cu o camera de filmat primitiva, imprumutata de la caminul cultural. Inca de pe atunci mi-ati spus ca urmariti sa transpuneti in filme tot ce e mai frumos si "perisabil" din viata taranilor. Astazi, sunteti directorul celui mai modern studio de filme documentare din tara si lucrati pe o camera Betacam Sp de 30.000 de dolari...
- Slava Domnului ca tehnologia aceasta de ultima ora nu ne-a fost donata prea tarziu! Inca mai avem timp; doar energie si vointa sa fie! Spun ca mai avem timp, fiindca mai putem inca filma obiceiuri, port popular, traditii, viata arhaica, magie si peisaje oieresti. Inca mai sunt ciobani, mai sunt plugari si cosasi, mai sunt tarani. Dar nu pentru mult timp... La colt stau la panda uitarea, lipsa de interes,comoditatea transmisa prin... cablu Tv. E tot mai greu sa tragi cioarecii pe tine, sa legi curelele opincilor, sa calci poalele cameselor. Aerul e plin de funingine si innegreste pieptarele albe. Daca vremuieste, ploile sunt acide si destrama tesaturile de borangic. Albul nu mai e alb, iar negrul e tot mai negru... De aceea, iata, venim noi ca niste haiduci lacomi de imagini si filmam tot ce misca! Ii filmam, da, pe tarani. Filmam istoria omului simplu si adevarat. Ne postam cu aparatele sub streasina casei lui, ii punem teleobiectivul pe ceaunul cu mamaliga, ii "numaram" oile din varful muntelui si ii survolam fanetele cu elicopterul, cand se intampla sa avem noroc.
- Din cate vad, norocul nu va lipseste, dar bani aveti?
- Suntem ca magicienii: facem filme fara buget. Organizam festivaluri internationale fara finantare. Traim aproape fara salarii. Sunt si lefuri de 900.000 lei la noi. Nu stiu cum se intampla, dar pana la urma reusim. Ceea ce nu inseamna ca gustul amar al vietii si al muncii noastre dispare. Muncim enorm, adesea in stil studentesc, cu paine si cafea, pana dupa miezul noptii.
- Cu toate astea, documentarele dvs. sunt vizionate in toata lumea, de unde se intorc incarcate de laude si de premii. Care sunt ultimele distinctii pe care le-ati obtinut?
- Marele Premiu "Ingerul de la Prohor" la Belgrad, in 1998, si Marele Premiu pentru Film Documentar la Festivalul International DaKino, Bucuresti 1999.
- Filmul documentar este o pasare rara la posturile de televiziune romanesti, mai ales cand e vorba de filme folclorice, etnografice, taranesti. Cum va explicati aceasta anomalie?
- Idolatria practicata de televiziunea din timpul regimului comunist a creat o respingere pe care televiziunile actuale nu fac nici un efort s-o estompeze, fiindca nu au nici un interes financiar. Noi nu avem Bbc Ii sau televiziuni ca cea germana, franceza sau italiana, care sa dedice spatiu acestor productii. Ar putea fi Tvr 2, de aceea am inceput negocieri in vederea difuzarii unora dintre cele 21 de filme realizate de Astra Film. Ceea ce propunem noi sunt adevarate filme documentare, cu oameni adevarati, necosmetizati, si nu lalaielile folclorice de odinioara, impanate cu comentariile dramatice ale unor amatori, din care rezulta ca poporul roman este al dintai de pe planeta. Abordarea noastra este realista, cinstita, dar nu distructiva, nu umilitoare."Cu o singura exceptie, Ministerul Culturii nu ne-a dat un ban pentru filme"

- Este filmul documentar sustinut de Ministerul Culturii si de Oficiul National al Cinematografiei?
- Cu o singura exceptie (filmul Sibiu/ Hermannstadt, comandat de Bucuresti), Ministerul Culturii nu ne-a dat un ban pentru filme. Desi, dupa 1996, ni s-a aratat o mare bunavointa din partea oficialilor din Capitala (pana in 1996 am fost priviti cu ostilitate). Miliarde de lei merg anual la Editura Video a Ministerului, "uitandu-se" ca mai existam si noi, si altii. Am solicitat de mai multe ori, cu disperare, un sprijin financiar. Avem proiecte foarte bine puse la punct, gata sa le pornim: "Ritualuri de iarna din Transilvania", "Transhumanta la romani", "Nomadismul tiganilor costorari" si multe altele. Castiga mereu proiectele cei din Bucuresti, aceiasi si aceiasi regizori si producatori, afirmati in timpul regimului comunist. Aici, la Sibiu, avem un potential intelectual si de creatie foarte mare, oamenii nostri sunt foarte bine pregatiti tehnic si artistic."Marile firme din Romania se grabesc sa investeasca in fotbal. Ar fi mai mult decat onorant pentru ele sa sponsorizeze traditia"

- In ultima saptamana a lunii octombrie, va avea loc a cincea editie a Festivalului International de Film Documentar, Astra Film Festival. Sa speram ca tot mai multi romani vor afla, gratie presei, de aceasta importanta manifestare gazduita de tara noastra. Am zis bine?
- In mod normal, ar trebui sa asteptam cu bucurie zilele festivalului, deoarece ele vor aduce la Sibiu cele mai importante personalitati mondiale din domeniul filmului documentar, precum si peste 200 de filme realizate de cei mai buni documentaristi ai momentului, din patru continente. Premii de multe mii de dolari, oferite de Consiliul Britanic si de fundatii europene de prestigiu vor incununa cele mai bune creatii, iar festivalul va spori in importanta. Din pacate insa, avem mari emotii. Cu toate demersurile, nu avem bani pentru masa si cazarea oaspetilor (desi nu le platim nici transportul international, cum s-ar cuveni, ei vin totusi cu placere la Sibiu!). Nu avem, de asemenea, circa 4000 de dolari cat valoreaza biletele de avion pentru membrii juriului - personalitati celebre din lumea filmului documentar, precum Curt Madison, profesor la Arizona University din Sua ori David MacDougall, directorul Departamentului de Cercetare Vizuala de la University of Canberra, Australia. O sponsorizare in sensul acesta ne-ar fi absolut necesara. Marile firme din Romania se grabesc sa investeasca in fotbal. Ar fi mai mult decat onorant pentru ele sa sponsorizeze traditia.
- Vor fi si filme romanesti in program?
- Exista o sectiune dedicata filmului romanesc. Noi nu vom avea nici o participare, deoarece suntem organizatori si nu dorim sa viciem obiectivitatea juriului. Nu intamplator, cand se vorbeste de FestivalulAstra, numele Sibiului este amintit alaturi de Londra sau Paris. Prin filmele noastre suntem prezenti in mediile selecte de pe mapamond, acolo unde niciodata inainte romanii n-au avut acces. In viziunea noastra, integrarea in lumea occidentala se face pe "fragmente", pe domenii, pe sectoare. Fiecare are dezvoltarea sa, nu exista o banda rulanta uniforma de care stau agatate si economia, si cultura, si infrastructura, si arta. Noi, documentaristii, spunem Occidentului: acestea sunt obiceiurile si traditiile noastre, limitele si forta noastra, pitorescul nostru. Suntem, mai mult ca sigur, convingatori.Pentru cei care doresc mai multe detalii: tel. 069/21.01.34, fax 069/21.24.03, e-mail: budra@logon.roIon Longin Popescu
Fotografii de Mircea Nan