Romanii vazuti de straini
Wieland Kobsch - Germania
"Sunt convins ca Romania va ramane in biografia mea sentimentala, oriunde voi ajunge sa traiesc"
Lung, desirat, cu doua codite blonde lasate pe spate, se plimba agale prin targul de tara de la Sibiu, fascinat vizibil de pitorescul puzderiei de oale si de ulcioare, insirate direct pe asfaltul pietii, in lumina soarelui de septembrie. Un curcubeu de culori si de smalturi, arcuit peste zarva romano-gitano-ungureasca, zumzaitoare ca un stup agitat. Nu incapea nici un fel de indoiala ca este strain si ca nu mai vazuse niciodata asa ceva. Incantarea ii intiparise pe fata un zambet sincer, copilaresc. Mai ciudat era faptul ca din loc in loc se oprea, purtand dialoguri ba cu cate un mester olar, ba cu cate un tigan zlatar, venit la targ cu ibrice si tingiri de arama. Ce limba vorbea? Ca doar targovetii nu stiau englezeste! Cand valurile de oameni ne-au impins mai aproape de el, am aflat raspunsul la intrebare si, de uimire, l-am rugat pe loc sa ne acorde un interviu. Nibelungul cu ochi albastri si cu nojite de piele infasurate pe gat si la incheieturile mainilor avea 19 ani si vorbea... romaneste, ca un roman.
- Cum vorbesti asa de cursiv romaneste? Se vede de la o posta ca esti strain.
- Ma aflu de aproape un an in Sibiu si, cum stau mai mult pe strada decat in casa, am invatat. In plus, limba dvs. mi se pare usoara.
- Esti sas, originar din Ardeal?
- Nu. Sunt din Dresda. German get-beget. La noi, dupa ce termini scoala, ai posibilitatea sa alegi intre a face armata sau a te inscrie voluntar in organizatii care au scopuri umanitare. Ele isi desfasoara activitatea in tari care au nevoie de acest ajutor. In America de Sud, in Rusia, Polonia si Bulgaria, in camtoate fostele tari socialiste. Eu am ales Romania.
- O tara cu o imagine asa de dezastruoasa! Cum de te-ai incumetat?
- Povestea este putin mai lunga. Prin anii "70, parintii mei, pe atunci cetateni ai Germaniei Democrate, isi faceau toate concediile in Romania si au ramas cu impresia ca este o tara interesanta din toate punctele de vedere. Ei au fost primii care mi-au povestit cu incantare despre tara dvs. Intr-adevar, dupa "89, in Germania s-a difuzat o imagine nu tocmai favorabila romanilor. Televiziunea si presa germana abundau in imagini cu batrani neingrijiti, copii abandonati, tigani, hoti... Dar pe mine, tocmai asta m-a intrigat. Povestile parintilor mei sunau altfel. Si-atunci mi-am zis ca vreau sa vin in Romania ca sa vad adevarul cu ochii mei.
- Si care e adevarul?
- Am gasit o tara cu multe contraste, dar extrem de interesanta, asa cum stiam de la parintii mei.Sunt uimit de caldura cu care romanii stiu sa se imprieteneasca. Sunt ospitalieri si deschisi, se bucura sa te primeasca la ei in casa. In Germania, nu prea mai gasesti asa ceva. Acolo oamenii sunt mai materialisti, nimeni nu-ti da nimic pe degeaba. Romanii se bucura cand pot sa daruiasca ceva si asta arata ca au un suflet deosebit. E drept ca nemtii gandesc si judeca mai materialist pentru ca sunt mai realisti, mai cu picioarele pe pamant ca romanii, care iau totul foarte usor, lasa sa treaca timpul, in speranta ca problema lor se va rezolva de la sine. Mi-a mai placut la romani sinceritatea si faptul ca sunt saritori, se ajuta intre ei. Nu pot sa ascund, insa, ca am avut aici si experiente neplacute; cu soferii de taxi, de exemplu, care, vazand ca nu pronunt corect cuvintele romanesti, imediat urcau pretul, si cu alte smecherii tipic balcanice. Sigur ca aceste fenomene exista si in Germania, dar nu in proportia in care exista aici.
- Sa vorbim putin despre activitatile umanitare desfasurate aici, in Sibiu. Ce scop au ele? Romaniinu pun prea mare pret pe actiunile sociale organizate, cu toate ca de la Revolutie si pana astazi au trecut peste noi zeci de valuri de straini voluntari, care au venit sa ne ajute si de la care am fi avut ce-nvata.
- Facem o munca ambulatorie, legata de ingrijirea unor batrani. Sunt in numar de 15 si noi mergem zilnic la ei, ca sa-i ajutam in gospodarie. Ii ajutam sa se spele, sa se imbrace, le facem curatenie in casa, mergem si le facem cumparaturi. Lucram cam 8 ore pe zi. Suntem la dispozitia Consistoriului Evanghelic de aici, cu care organizatia noastra colaboreaza foarte bine. Pe langa muncile zilnice despre care v-am vorbit deja, mai facem si un fel de anchete sociale, adica vedem in cazul fiecarui batran care este cel mai potrivit mod de a-l ajuta, prin munca sau prin ajutor financiar - daca nu-i ajunge pensia -, ne orientam dupa situatia fiecaruia in parte. Dintre cei 15 batrani cinci sunt sasi, restul - romani. Munca noastra este ecumenica. Nu tinem cont de nationalitate sau de religie. Ii ajutam pe toti cei care au nevoie de noi.
- Exista vreo urma de frumusete in munca asta sau e doar datoria si disciplina germana?
- Daca nu mi-ar placea, n-as fi aici. Fireste, exista si momente de plictiseala, pentru ca este o munca de rutina, cu care m-am obisnuit. Nu mai am motivatia sentimentala de la inceput. Cu toate astea, traiesc un sentiment de utilitate, pe care putini alti tineri de varsta mea il au. Visul meu este sa pot lucra la un camin de copii. Cred ca este interesant, ei sunt vii, mobili, te solicita, nu poti fi inactiv. Batranii sunt adeseori resemnati, ceea ce nu este usor de depasit.
- Germania de Est a fost o tara socialista, la fel ca si Romania. Dupa unirea cu Germania occidentala, mentalitatile s-au schimbat mai repede ca la noi sau sunt si acum tributare trecutului comunist? Ca tanar, cum percepi problema aceasta?
- E mai greu sa vorbesti despre oamenii printre care traiesti. Totusi, schimbarea a fost mai rapida in Germania Democrata, pentru ca a fost ajutata masiv de vest. Dar nemultumiri mai exista in masa mare a populatiei, legate mai ales de o anumita siguranta de sine exagerata a celor din vest, care cred despre ei ca au fost nascuti sa conduca, ca sunt cei mai buni, croiti din stofa de sefi. Se manifesta o asemenea aroganta suparatoare. Dar principala diferenta intre tara mea si tara voastra este modul in care se munceste,atitudinea fata de munca, seriozitatea fata de locul in care muncesti. Sigur, exista si multi romani care muncesc cu placere si motivat, dar majoritatea celor pe care i-am cunoscut mi s-au parut mai degraba apatici in privinta aceasta, asteptand sa se intample ceva, nu se stie prea bine ce.
- Ai doar 19 ani. Cum poti judeca lucrurile atat de matur?
- Imi place sa inteleg ce vad. Nu sunt chiar asa de visator ca romanii, desi cateodata ii invidiez. Timpul, atat de scump in Germania, aici curge in rauri.
- In curand te vei intoarce in Germania. Ce vei face in viitor?
- Nu am de gand sa ma despart cu una cu doua de Romania. Voi lucra mai departe ca voluntar la o asociatie umanitara, iar in paralel va trebui sa-mi gasesc un serviciu, pentru a avea un salariu. Visul meu este sa particip alaturi de alti tineri romani, unguri, sasi, tineri din toate fostele tari comuniste la restaurarea unor cetati sasesti din Transilvania. Sunt multe asemenea cetati, veritabile monumente medievale care, din lipsa de fonduri, sunt amenintate cu disparitia. Ar fi un gest simbolic crearea unui spatiu al prieteniei, in care toti tinerii Europei sa se simta acasa la ei. Ar fi bine daca ar exista interes pentru asemenea actiuni, pentru asemenea monumente, care atesta ca romanii si sasii si-au respectat culturile reciproc, traind sute de ani in buna intelegere. Eu nu am bani pentru a contribui la restaurarea acestor monumente, dar imi ofer munca.
- In incheierea acestui interviu ad-hoc, realizat in plina atmosfera de targ, iti pun o intrebare in stil romanesc: ai putea sa traiesti aici? Cu noi?
- Nu mi-a fost foame niciodata in Romania! Spun asta pentru germanii care nu vor sa viziteze tara, de spaima ca nu vor avea ce manca. In plus, nu sunt mai multi hoti aici decat in Germania. Pacat doar ca legea nu-i pedepseste mai aspru, asa cum se intampla la noi. Apoi, mi-ar placea sa se poata rezolva intr-un fel si conflictul dintre romani si unguri, care mocneste, desi nu se vorbeste aproape deloc despre el si, totodata, conflictul romanilor, sasilor si ungurilor cu tiganii (aici sunt foarte uniti intre ei). Sigur, uneori sunt greu de suportat, mi-am dat seama de asta pe pielea mea, fac multe lucruri urate si rele, dar trebuie sa se gaseasca o cale de impacare, nu ne putem intoarce la vremurile in care se spunea ca o rasa e mai buna ca alta. Da, as putea trai in Romania. Ma gandesc cu emotie ca peste cateva zile va trebui sa plec de aici. Am trait modest, ne-am gospodarit singuri, am invatat sa preparam mancaruri extraordinare, ne-am saturat de pepeni, mi-am facut prieteni, am muncit, m-am distrat, am indragit Sibiul si strazile lui medievale. Sunt convins ca Romania, Sibiul vor ramane in biografia mea sentimentala, oriunde voi ajunge sa traiesc.Otilia Teposu
Fotografii de Emanuel Tanjala