Se numara bobocii pe portativ
Timpuri NoiPe scena mare de la Sziged
Dan Iliescu: "Cand am primit invitatia de a canta la Festivalul de la Sziged - Ungaria, eu am cam strambat din nas: ca e obositor, ca nu stiu ungurii de noi etc. Pana la urma am fost si a iesit extraordinar. In primul rand, gestul lor de a invita, alaturi de multe nume celebre ca Lou Reed, Apollo 440, Guano Appes, o trupa romaneasca sa cante pe scena mare, infiorator de mare (in paralel se canta pe alte patru scene mici), inseamna ceva. N-am vazut niciodata atata lume la un loc. S-a spus ca sunt 300.000-400.000 de oameni, dar eu cred ca au fost mult mai multi. Erau si romani, si australieni, si americani, ce mai, de pe tot Globul. Noi am cantat ca trupa de deschidere, un recital de o ora si ceva, am avut si un bis, au fost foarte draguti cu noi. Ceea ce m-a impresionat foarte tare a fost organizarea superprofesionista, foarte departe de ceea ce s-ar fi putut face la noi, chiar daca unul dintre organizatori este, culmea, roman. S-au montat dusuri, closete, si in toata nebunia aia, in aglomeratia aia fantastica nu vedeai mizerie, totul era curat. Si inca un lucru: chiar daca era plin de tarabe, chioscuri, cercelusi, tricouri, bere, kebab, ce mai, comertul era in floare, n-am auzit nicaieri turcisme, manele, cantece d astea de petrecere. Atunci mi-am zis: <<Uite, ba tata, de ce zic astia de noi ca suntem tigani!>>. Si lor le place sa dea din buric, dar nu in public, nu la scara nationala. La noi mass-media incurajeaza, promoveaza un gen de porcarioare etno-tiganesti, ce nu pastreaza deloc spiritul lautarilor adevarati si polueaza atat mediul cultural din tara, cat si muzica tiganeasca, in alte conditii, cu un farmec si o frumusete aparte. Cred eu ca merita tras un semnal de alarma.
Dar sa revenim la ale noastre. Timpuri Noi se afla intr-o perioada mai putin activa, drept pentru care eu am timp pentru o trupa noua, un trio, care se numeste Zid. M-am intalnit cu baietii pe 1 septembrie si am decis ca in doua luni sa avem material pentru un prim album si sa putem sustine un program live de 45 de minute".
Eddie Neumann"O vara tare faina"
"Nu stiu din ce cauza, dar de obicei vara este un sezon mort pentru concertele de jazz. Pe mine m-a ajutat insa Dumnezeu si n-am somat, ba din contra, am avut o vara tare faina. Am cantat pe Litoral si la Timisoara, de ziua Americii, cu Blazzaj, am fost cu Orient Express-ul lui Harry Tavitian la Hanovra si cu trupa mea din Timisoara, Bauman, la Festivalul de Jazz de la Vama Veche. A fost un maraton-jazz de o saptamana la care au venit iubitorii acestei muzici de pe tot Litoralul. O initiativa de toata frumusetea, cum rar mai vezi. Foarte bine m-am simtit si la Hanovra, unde am avut 10 concerte intr-o saptamana, la standul Romaniei de la Expo 2000. Interesant a fost ca in fata standului era o lucrare din lemn cu sculpturi mari, iar spectatorii se asezau intre acei oameni de lemn si ne ascultau muzica. A fost o vara deosebita si din punct de vedere personal. Sotia mea, Codruta, s-a intors din Anglia si am fost impreuna in Tara Motilor, am colindat pe un deal cu melci fosilizati de milioane de ani, apoi am mers la Cluj, la o nunta interetnica, intre un olandez si o unguroaica, am dansat ceardas, a fost minunat. Zilele astea am cateva concerte in cluburile bucurestene cu o noua formula, Eddie Neumann Trio, apoi sper sa intru in studiouri cu Blazzaj pentru un nou album. Avem piesele gata si ori o sa le inregistram live, ori o sa cautam un sunet special si o sa lucram mult la el."
Taxi"Peste tot gasim oameni minunati"
Dan Teodorescu: "Daca tragem o linie si privim in urma, putem spune ca am avut o vara buna, spre foarte buna. Foarte buna ar fi insemnat sa avem mult mai multe concerte live, asa cum ne place noua, sa fim mai des fata in fata cu publicul nostru. Am avut, ce-i drept, concerte pe Litoral si in toata tara, la Timisoara, Arad, Ramnicu-Valcea, Pitesti, Iasi, Bacau, Piatra-Neamt, Bucuresti, in festivaluri sau spectacole proprii, in aer liber, sali sau cluburi. Nu avem asa o pasiune iesita din comun pentru calatorii, uneori nu-i deloc placut sa mergi 8-9 ore cate cinci oameni intr-o masina, insa atunci cand ajungem la destinatie si urcam pe scena toata oboseala dispare. Satisfactia este totala, e o senzatie unica, n-o pot compara cu nimic altceva, sa canti, sa comunici cu publicul. Nu pot sa fac o diferenta intre publicul din Moldova, sa zicem, si cel din Banat. Peste tot gasim oameni minunati, iar comunicarea cu ei nu tine de regiune, ci de suflet. In vara am lansat albumul <<Trag un claxon>>, ce cuprinde in egala masura piese mai vechi, dar si cele mai recente cantece ale noastre. Dintre ele, <<Nebunia furtunii>>, o piesa ce inclina spre melancolie, sper sa prinda bine in toamna asta. In curand vom lansa un single cu ocazia campaniei electorale. Este vorba despre o piesa in care spunem si noi ce avem de spus despre alegeri, despre oamenii politici de la noi, intr-o maniera inedita, zic eu, mult mai directa decat pana acum".
SupermarketPremianti la Mamaia
Vlad Cretu: "Pentru noi anul muzical de-abia acum incepe. Vara a debutat cu examenele de bacalaureat, iar toamna cu cele de admitere la Conservator. Azi am dat ultimul examen si sunt convins ca atat eu, cat si Alin, celalalt chitarist, am intrat. De altfel, diseara ma intalnesc cu prietenii sa sarbatorim. Am avut ceva concerte in vara, un turneu de cateva zile in Deva, Craiova, Timisoara, pe care l-am intreprins din motive pur financiare, aparitii la emisiuni Tv realizate pe Litoral si recitalul de la "Callatis 2000", singurul la care am avut posibilitatea sa cantam live. Varful verii a fost Festivalul de la Mamaia, unde am castigat sectiunea slagare cu piesa <<Te iubesc>>. Multa lume si-a aratat surprinderea pentru acest premiu: <<Cum se poate ca o trupa de un anisor, nu foarte promovata, sa castige in fata unor formatii mai vechi si mai cunoscute?>>. Pai conteaza varsta sau melodia? S-au creat tot felul de discutii, de controverse. Sunt multi care, daca nu se pot lua de muzica noastra, se leaga de noi ca persoane. Noi ne-am facut treaba, ne-am bucurat pentru premiu si am plecat acasa, evitand orice fel de discutii si de barfe. Eu unul m-am scarbit de cate <<vedete>> am vazut la Mamaia, cate nasuri pe sus, cate celulare, cate codite, masini straine, fite. E stresant sa stai intre ei. Ceea ce conteaza pentru noi este faptul ca publicul, tara, prin apelurile telefonice, ne-a primit bine. Atat si nimic mai mult".Iulian Ignat
(Fotografiile autorului)