Ne scriu cititorii...
Un lacas cu puteri tamaduitoare are nevoie de credinciosiManastirea Calugara
din judetul Timis
Stimata redactie,
M-am hotarat sa fac si eu parte din marea si inimoasa familie a revistei "Formula As", trimitandu-va cateva impresii dintr-o recenta calatorie. "Cand simti cum totul in jurul tau isi pierde conturul, cand ai nevoie de liniste si de lumina, indreapta-ti gandurile sau pasii spre Manastirea Calugara." Asa incepe scurtul ghid al manastirii, pe care l-am cumparat din micutul altar de inchinaciune.
La doi kilometri de Ciclova-Montana Oravita, izolata de zgomotele lumii, in inima unor codri seculari se afla Manastirea Calugara, adapostita la picioarele unei stanci. Adevarul despre descoperirea locului unde s-a cladit manastirea este relatat in istorie de teologul Alexie (1830). Un pastor ratacind cu caprele prin padure a auzit cantari bisericesti. Dupa cercetarea locului cu alti credinciosi, a observat o pestera care s-a dovedit a fi chilia unui pustnic. In interior s-a gasit un altar de piatra, o icoana a Maicii Domnului cu Pruncul in brate, cateva obiecte bisericesti si moastele pietrificate ale pustnicului. Ducand icoana in biserica ortodoxa din sat, credinciosii au constatat cu mirare ca ea s-a intors singura in pestera. In noaptea de 10/11 iunie 1859, pestera amenajata a fost sfintita de preotul G. Popovici, ajutat de teologul Alexie Nedici, daruindu-i-se hramul "Acoperamantul Maicii Domnului".
Potrivit unei vechi credinte, manastirea este construita pe un loc considerat sfant, izvoarele din jurul lacasului monahal avand puteri tamaduitoare. Se consemneaza vindecarea unui orb, a unui paralitic, a unui demonizat, prin izvorul ce curge chiar in naosul bisericii, sub icoana sfanta a Maicii Domnului.
Motivul pentru care m-am hotarat sa va scriu este acela ca lacasul este vizitat din ce in ce mai rar de credinciosi. E adevarat ca drumul e anevoios si lung, dar daca nu te nevoiesti putin, nu dobandesti liniste si tamaduire pentru suflet. Un alt motiv ar fi acela ca manastirea are nevoie de ajutor. Lucrarile de restaurare s-au oprit la jumatate, cartile puse spre vanzare s-au imputinat. Manastirea nu are telefon. Desi parintele staret are un mobil, acolo, in inima muntelui, acesta nu-si dovedeste intotdeauna eficienta.
Din discutia cu staretul manastirii, ieromonahul Casian Onita, am aflat ca aici nu a existat curent pana anul trecut. Acum, ar fi nevoie de bani pentru restaurarea picturii din biserica si apoi pentru cea a exteriorului. Datorita saraciei din zona (majoritatea locuitorilor din Ciclova Romana si Montana sunt someri sau agricultori), nevoile urgente ale manastirii nu pot fi sustinute financiar de acestia. Rugamintea mea ar fi ca prin publicarea unui articol sa incercati - in limita posibilitatilor - sa popularizati sfantul lacas, canalizand energii si fonduri pentru a creste afluenta credinciosilor. Crestinii care se incumeta sa urce si sa ingenuncheze in fata sfantului altar sunt asteptati cu bratele deschise de parintele staret si de cei doi calugari. Pentru a va starni interesul, as vrea sa mai adaug o minune auzita chiar din gura staretului: icoana Maicii Domnului (cea gasita in pestera), desi e veche, innegrita de fumul lumanarilor, nu se lasa restaurata. "Nu sta vopseaua pe ea", ne-a spus ieromonahul. "Am vrea sa o ducem la Bucuresti, macar pentru curatare, dar asta implica un efort financiar."
Lucrarile de restaurare a manastirii se doresc a fi terminate pana la 1 octombrie, cand se sarbatoreste hramul. Pana atunci, in toate marile sarbatori, dar nu numai, manastirea are zile de pelerinaj in care sunt asteptati credinciosi. "Noi facem slujba in fiecare zi, dar rareori suntem mai mult de trei prezenti", ne marturisea parintele staret.
Ciclova-Montana reprezinta punctul principal de plecare spre Manastirea Calugara. O data ajunsi in Oravita, se poate lua autobuzul din piata garii C.F.R. sau din autogara, care dupa 10 km ajunge la Ciclova-Montana. Dupa ce traversam localitatea, urmam drumul nemodernizat ce strabate Valea si Cheile Ciclovei, ajungem la fosta cariera de piatra, unde drumul se ramifica. O pornim pe drumul ingust din dreapta, ce urca usor, prin padure.
Adresa pe care puteti scrie sau trimite bani prin mandat postal este: Ieromonah Casian Onita, Manastirea Calugara, Ciclova-Montana Oravita, O.P. Oravita, jud. Caras-Severin, cod 1750
"Cand ai nevoie de liniste si lumina, indreapta-ti gandurile sau pasii spre Manastirea Calugara. Semne ale Puterii lui Dumnezeu exista peste tot in jurul nostru, nu ne ramane decat sa invatam sa le simtim."
P.S. Va trimit si o poza care nu este tocmai reusita din cauza vremii si a aparatului meu de fotografiat.
Cu stima,Gabriela B. - Timisoara
O biserica inaltata de Regele Carol I n-are nici apa, nici lumina electrica:
Manastirea Cetatuia
din judetul Buzau
Draga "Formula As",
Suntem o familie ca multe altele din aceasta tara, unde se spune ca atunci cand a impartit Dumnezeu bogatiile pe pamant, in dreptul ei I s-a rupt Atotputernicului sacul, cazand la noi din toate darurile cate avea. Povestea aceasta este cat se poate de-adevarata. Pe orice drum de vacanta ai lua-o prin tara, frumusetile ei te intampina la fiece pas.
In vara aceasta, am ajuns pe meleagurile Buzaului, punctul final al calatoriei noastre fiind Sarata-Monteoru, o statiune cu ape si namoluri sarate, o veritabila oaza de sanatate pentru mii de turisti. Saracia si-a pus amprenta si aici, ca aproape in toata tara, dar asta nu-i impiedica pe oameni sa vina in numar mare, pentru a face cura cu apa sarata si impachetari cu namol.
Dar nu despre Monteoru doresc sa va scriu, ci despre Manastirea Cetatuia, aflata tot in judetul Buzau. Intai am vizitat Manastirea Ciolanu, iar de acolo, pret de 2-3 kilometri de urcus prin padure, am dat de Manastirea Cetatuia, situata chiar pe varful dealului, intr-un decor de basm. Am fost foarte impresionati atat de simplitatea manastirii, cat si de cucernicia celor trei calugari care vietuiesc in ea. Monahul batran (ceilalti doi fiind tineri) spunea ca biserica are aproape 150 de ani si ca a fost construita de Regele Carol I si de Regina Elisabeta. La intrarea in incinta, de o parte si de cealalta a usii se afla portretele celor doi ctitori. Din pacate, eu nu stiu nimic despre regii si reginele Romaniei, am 34 de ani, si in istoria pe care am invatat-o la scoala nu se pomenea nimic despre ei. Nu stiu daca au facut tarii bine sau rau, dar pe mine m-a impresionat faptul ca acel rege a construit o biserica si de aceea il respect si-l admir.
Cand am intrat pe poarta manastirii, calugarii cei tineri faceau mortar pentru a construi o magazie de lemne. Chiliile abia fusesera terminate. Calugarul mai in varsta, slab si probabil bolnav, cu mai putina putere de munca, ne-a condus si ne-a povestit cate ceva despre acel loc. Nu s-a plans de neajunsurile vietii cotidiene, dar am dedus cat de greu o duc. Nu au curent electric, nu au apa (o cara de la cativa kilometri). Cineva le donase o instalatie eoliana, dar era nemontata, pentru ca nu avea cine sa ii ajute. Altcineva le promisese ca le va sapa un put cu instalatia de forare, dar totul ramasese doar o promisiune, asa ca nu le-a ramas decat sa care apa, in continuare, cu bratele. Vara si toamna este cum este, dar ganditi-va ce vor face la iarna!
Dar am mai fost impresionati de ceva: cand am intrat in biserica, primul lucru care ne-a imbatat simturile a fost mireasma florilor de tei, pe care bunii calugari le pusesera la uscat, pentru iarna.
Nu stiu daca am reusit sa ma fac inteleasa (este prima data cand scriu unei reviste), dar am fost foarte impresionati de acesti oameni cu credinta in Dumnezeu, care se roaga pentru noi zilnic. De aceea, fac un apel la dvs. si la cititorii revistei: poate cineva sa-i ajute pe acesti monahi? Repet: ei nu se plang de nimic. Spun: "Asa vrea Dumnezeu" si indura mai departe.
Poate se gaseste cineva din Buzau sau din imprejurimi sa-i ajute cu un tractor sa ridice instalatia eoliana, care le va asigura 24 de volti. Sa le lumineze traiul lor simplu. Si poate s-o gasi cineva sa-i ajute la forarea unui put pentru apa sau sa le ofere ceva bani pentru realizarea lui.
In speranta ca nepriceputele mele randuri vor avea ecou in randurile cititorilor dvs., va multumesc anticipat.Chiojdeanu Mihaela
Soseaua Nordului nr. 15, bl. 102, ap. 43, Ploiesti
Curier
"Exista undeva un schit sau o manastire numita Podola?"
(Raspuns pentru Hulpac D. - Vaslui, F. As nr. 425)
Desi se numeste Podoleni si nu Podola, este posibil ca satul meu sa fie locul "de la marginea tarii" visat de fiica dvs. In afara de izbitoarea asemanare a denumirii, mai exista cateva "argumente" demne de luat in seama:
- in partea de sud-vest a satului, pe malul stang al Bistritei, pe la inceputul secolului al Xvii-lea, marele logofat Dumitrascu Stefan ctitorea o manastire care avea sa se numeasca ceva mai tarziu Manastirea Bociulesti (Buciulesti). A ramas cu acest nume din doua motive: primul ar fi bocetele rudelor boierilor tradatori sau carcotasi, surghiuniti si decapitati aici (Domnitorul Gheorghe Stefan transformasemanastirea in loc de surghiun, aici aflandu-si sfarsitul fratii Toma si Iordache Cantacuzin, impreuna cu Doamna lui Vasile Lupu Voievod s.a.); al doilea s-ar datora bocetelor satenilor din zona, greu incercati de viiturile Bistritei, care, de fapt, au surpat si cimitirul, chiliile si partial chiar biserica, ale carei ruine se pot inca vedea de pe D.N. Bacau - Piatra-Neamt;
- in imediata vecinatate a ruinelor (despre care puteti citi in revista noastra "Florile dalbe" nr. 1/1998, pag. 21) avea sa se nasca, la 26 august 1846, o mare personalitate a culturii si spiritualitatii romane - profesorul, compozitorul si dirijorul Alexandru Podoleanu. Este suficient sa amintim doar cateva dintre compozitiile acestui reputat creator de muzica laica si religioasa, pentru a putea intelege mai lesne de ce acest meleag este binecuvantat de Dumnezeu: binecunoscuta cantare "Hristos a inviat!", cantarile la cununie, liturghii, tropare, axioane, binecunoscutele colinde "Buna dimineata la Mos Ajun", "Mos Ajun", "Florile dalbe", cantarea "Multi ani traiasca!" si multe, multe alte compozitii care sunt pe buzele tuturor, fara a se cunoaste autorul...
In semn de pretuire si recunostinta fata de ilustrul nostru inaintas, in anul 1996 (la implinirea a 150 de ani de la nastere), la Podoleni a luat fiinta Fundatia Culturala "Alexandru Podoleanu", fundatie ce si-a propus "scoaterea ilustrului inaintas din perfida Siberie a uitarii si asezarea lui la locul ce i se cuvine". Cu eforturi supranaturale, Fundatia a reusit sa editeze revista "Florile dalbe", din care va oferim cu placere cele doua numere aparute pana in prezent.
Buni crestini si neintrecuti gospodari, urmasii lui Alexandru Podoleanu au inaltat, in apropierea ruinelor fostei manastiri, o adevarata catedrala, un giuvaer arhitectonic, care merita efortul de a fi vazut siadmirat. De altfel, in comuna a mai fost finalizata o biserica in satul Negritesti, in satul Luncasi se afla in constructie un lacas sfant, iar biserica din centrul satului Podoleni are, la intrare, o bijuterie de Portal-Troita pictat in fresca.
In Podoleni este o intensa activitate spirituala: aici a aparut, in anul 1972, primul cenaclu literar-artistic din mediul satesc, intitulat sugestiv "Mugurii", unii dintre membrii sai fiind cunoscuti in literatura, arte plastice s.a. As aminti doar cateva nume: pr. prof. Dorin Ploscaru (trei volume de poezie), pr. George Bazgan (actualmente paroh la Edmonton-Alberta, Canada - mentorul unei splendide reviste de spiritualitate crestina, "Cuvantul Adevarului"), Vasile Comonita (un volum de poezie). Va ofer cate un exemplar din primele doua volume de versuri pe care am reusit sa le tiparesc pana acum, in speranta ca ele vor contribui intr-o oarecare masura la completarea imaginii "locului de la marginea tarii", iar daca veti aprecia ca acesta este "pamantul fagaduintei", nu pregetati sa pasiti pe el... Veti fi bine primiti!
Cu prietenie,Alexandru Chelaru,
Presedintele executiv al Fundatiei Culturale "Alexandru Podoleanu" -
Podoleni, jud. Neamt, cod 5615, tel. 033/29.94.73