Vesti bune din lumea afacerilor
Mauro Rota
"Pentru italieni este mai mult decat acceptabil sa faca afaceri in Romania"
In multe cazuri, cand aud de investitori straini, romanii sunt tentati sa-i asocieze cu en-gros-urile arabesti, cu micile dughene de blugi turcesti sau cu importatorii de tigari si guma de mestecat, produse "pe vapoare", in clandestinitate. Prea mult aceste imagini au maculat, in primii ani de dupa 1989, ideea de om de afaceri si conceptul de business. De aceea, cand intr-un lan de porumb de la Popesti-Leordeni, peste drum de colosul Imgb, apare un adevarat investitor care ridica de la zero, dupa taierea cocenilor, o fabrica ultramoderna, vopsita in culori vii, dotata cu imensi pereti de sticla si sisteme originale de climatizare, oamenii se uita cu mare mirare. Iar cand in aceasta fabrica isi gasesc un loc de munca peste 160 de persoane din zona, cu un salariu acceptabil si platit la timp, atunci chiar ca incep sa ia aminte la ceea ce se tot spune la televizor despre necesitatea adevaratelor investitii straine.
Fabrica Helmatex a fost construita intr-un an si este cea mai importanta lucrare din Romania a Companiei de Constructii italiene Tiviere Costruzioni. Aflat "pe teren" inca de la inceput, de cand proprietarii pamantului (peste 5000 m.p.) si-au strans ultima recolta, administratorul actual al fabricii, d-l Mauro Rota, este un "martor activ" al acestei treceri oarecum romantice, de la agricultura la industria moderna. Veti spune ca asistam parca la o noua industrializare socialista, dar, in realitate, fenomenul are particularitati nebanuite, despre care ne vorbeste d-l Rota.Cand industria incepe la Opera
- In iunie trecut, multa lume buna a Bucurestiului a fost surprinsa cand a primit o invitatie la Opera nationala din Bucuresti, "cu ocazia deschiderii noii fabrici de confectii" (citez din invitatia respectiva). Multi au spus ca asa ceva nu s-a mai vazut. De ce ati ales calea culturala pentru a inaugura un obiectiv industrial? De ce un spectacol de balet si opera, in loc de o simpla receptie?
- Dupa parerea mea, o adevarata investitie intr-o tara in tranzitie nu trebuie sa cuprinda doar niste sume de bani si un numar de utilaje moderne. M-am gandit sa tin seama, pe de o parte, de faptul ca publicul larg din aceasta tara este destul de citit si instruit, iar pe de alta, de filosofia noastra de business. Noi n-am venit sa plantam, pe strada Drumul Fermei din Popesti-Leordeni, o simpla instalatie de produs jachete si camasi, cu o forta de munca anonima si indiferenta. Noi nu suntem "salbatici", nu agreamcapitalismul primitiv. Urmarim, desigur, profitul, dar stim foarte bine ca nu poti obtine calitate si productivitate daca nu oferi conditii bune de munca si daca nu-ti atragi muncitorii de partea firmei. Altfel spus, stim ca procesul industrial modern, in care atasamentul si creativitatea muncitorilor sunt indispensabile, este pana la urma un element de cultura.
- Recunosc in dvs. filologul, analistul politic si regizorul. E bine sa spunem cititorilor ca, inainte de a va apuca de afaceri, ati studiat filologia, stiintele politice si arta dramatica.
- Studii pe care, din pacate, nu le-am terminat, deoarece a trebuit sa-mi castig existenta. Asa am ajuns sa-mi deschid propria firma de confectii la Torino, orasul meu natal. In 1993, cand am inteles ca Romania este "pamantul fagaduintei" mai ales pentru italieni, date fiind afinitatile de limba si istorie, am transferat totul la Bucuresti, jucand cartea "fratilor intru latinitate".
- Glumind, as putea spune ca ati incercat, alaturi de alte mii de compatrioti ai dvs., sa reparati ceva din nefericita decizie a Imparatului Aurelian de a se retrage, in anul 271, din Dacia. Probabil ati aflat ca mai exista inca un cap de pod roman la Turnu-Severin si ati venit, iata, sa construiti din nou, pe urmele lui Apolodor din Damasc...
- Este frumos ceea ce spuneti, dar noi nu suntem, totusi, atat de sentimentali. Am venit sa facem bani, sa contribuim, fiecare dupa posibilitati, la dezvoltarea unui mediu de afaceri in Romania.
Un primar de 1000 de puncte
- Cum ati ajuns sa alegeti Popesti-Leordeni? Nu v-a fost teama de meandrele birocratice ale unui loc virgin din punctul de vedere al afacerilor?
- Aici ne-a sugerat sa venim firma irlandeza de consultanta "Mercury", care a studiat, la cererea noastra, departarea fortei de munca, nivelul general de calificare, varsta medie a potentialilor angajati, pretul curentului electric, al gazului, al pamantului etc. In plus, firma de constructii Tiviere Costruzioni s-a ocupat de achizitionarea terenului si de toate aprobarile oficiale necesare. Deci, am fost scutiti de cele mai multe probleme pe care le au investitorii straini in Romania. Cat priveste munca constructorilor romani, a soferilor de pe basculante, a macaragiilor etc., pot spune ca am fost multumiti.
O remarcabila bunavointa am intalnit la Primaria locala, primarul fiind un om deschis la tot ce e nou. El a inteles cat de importanta este aceasta fabrica pentru forta de munca locala si ne-a sprijinit in permanenta. A fost bucuros ca cineva s-a orientat si spre sudul Capitalei, nu numai spre nord. Cred ca nu intamplator a fost reales in aceasta vara de catre consatenii sai.
- Cine sunt oamenii cu care lucrati? Cum au fost ei recrutati?
- Recrutarea s-a facut la Primarie, interviurile fiind tinute intr-o sala pusa la dispozitie de primar. Am ales, in primul rand, cateva doamne cu experienta in confectii, pe care le platim bine. Pe langa ele, lucreaza zeci de tinere sub 20 de ani. Multe invata repede si se adapteaza exigentelor, deoarece alternativa este pierderea timpului prin discoteci si ratarea unei cariere in viata. La noi e placut sa lucrezi; daca esti serios, te bucuri de stabilitatea postului si de sansa cresterii salariului. Avem un contract si cu Ucecom si Grupul Industrial "Gh. Asachi", care ne trimit anual elevele pentru practica in productie. Chiar daca se afla in procesul didactic, noi le platim. Nu mult, dar primesc totusi niste bani. O parte dintre ele vor veni, dupa absolvire, sa lucreze in fabrica. Intentionam sa ne extindem, asa ca vom avea nevoie de fete calificate.
- Am remarcat ca in cea mai importanta functie productiva, de director responsabil cu calitatea, l-ati adus pe d-l Nino Garavelli din Romano di Lombardia, un specialist de prima mana in domeniu. Nu ati avut incredere in romani?
- Trebuie sa stiti ca noi nu producem pentru piata interna din Romania. Exportam intreaga productie in Italia. In consecinta, nu puteam risca sa nu ne incadram de la inceput in parametrii de calitate ceruti de parteneri. D-l Garavelli, asa cum ati spus, a lucrat toata viata in confectii, are propria fabrica in Italia si se bucura de aprecierea acestor parteneri. Mai mult, doamnele romance nu au decat de invatat de la dansul, atat in meserie, cat si in mentalitate.Sfanta indiferenta
- Apropo de mentalitate: cum comentati acest aspect despre care se vorbeste atat de mult? Este adevarat ca romanii stau prost de tot la acest capitol?
- Venind dintr-un regim aberant, oamenii se despart greu de vechile obisnuinte. De pilda, le vine greu sa inteleaga ca-si pot pierde slujba atat de usor. Nu suntem o sperietoare pentru nimeni, dar cand intarzii zile in sir, cand nu faci lucrul bun de la inceput, bazandu-te exclusiv pe timpii de reparatii de dupaprogram, cand, in fine, nu-ti place sa muncesti, trebuie sa stii ca vei fi concediat. Un lucru este insa extrem de surprinzator: romanilor nu prea le pasa cand ii dai afara... In Italia sau in Germania, in Franta sau Elvetia, cand ti-ai pierdut slujba iti cade cerul in cap, ajungi la disperare, e o tragedie. Romanul zambeste, te saluta, pleaca. De parca ar avea, undeva, o rezerva de bani, o sursa secreta de subzistenta. Am ajuns la concluzia ca multi romani vin la serviciu mai mult ca sa-si completeze veniturile, si nu ca sa traiasca exclusiv din salariul oferit de noi. De aceea, e destul de greu sa stimulezi intarirea atasamentului fata de firma. Va mai trece inca un timp pana cand vor intelege toti ca firma la care lucreaza este tot atat de importanta ca si familia. Sunt deja semne incurajatoare si avem tot optimismul posibil.
- Un lucru nu prea indragit de muncitorul roman (mai ales cand lucreaza in Romania) este disciplina. De asemenea, este stiut ca el a fost invatat sa fure din fabrica, mituind portarii. V-ati confruntat cu astfel de situatii?
- Noi nu cautam angajatele in sacosa, nu e de demnitatea noastra. Avem insa camere video de supraveghere a iesirii. Am prins doar doua persoane furand. Desigur, le-am concediat. Dar noi, in general, nu pornim de la prejudecata ca romanii ar munci prost, ca ar incerca sa ne fure cu orice chip, "in masa", ca ar fi lenesi si nedisciplinati. Sunt, e drept, anumite persoane care au astfel de abateri, dar nu generalizam. In aceasta tara exista o buna traditie in industria confectiilor, pe care noi, italienii, o apreciem. Iar daca am venit aici si am ridicat fabrici pe miriste, este pentru ca dorim sa revitalizam aceasta traditie. Scopul nostru este sa producem la acelasi nivel de calitate ca in Italia. Si chiar la un nivel superior. Chiar daca, deocamdata, piata muncii mi se pare molto isterico... iar muncitorul roman nu-si pune inca tot sufletul pentru lucrul sau, ca italianul. Mi se pare, totusi, evident ca pentru italieni este mai mult decat acceptabil sa faca afaceri in Romania.De ce vin italienii in Romania?
In completarea interviului nostru, d-l Nino Garavelli, directorul responsabil de calitate al Helmatex, a tinut sa spuna cateva cuvinte.
- Italienii vin si vor veni mereu in Romania. Recent, la o emisiune a Televiziunii Italiene (Rai Uno), un important analist din Roma a aratat, cu argumente, de ce sunt interesati italienii de Romania. Pe scurt, acesta a punctat urmatoarele motive: stabilitatea politica (guvernele nu cad prea des), costul competitiv al fortei de munca si controlul teritoriului (exista politie relativ puternica, se fac eforturi pentru eliminarea marii coruptii, iar criminalitatea organizata are proportii foarte reduse, in comparatie cu Ucraina sau Republica Moldova, unde dispar Tir-uri intregi cu marfa, dupa ce au iesit pe poarta fabricii).
- Statistici neoficiale indica un numar de peste 7000 de firme italiene stabilite in Romania. Se mai spune ca italienii sunt pe locul intai ca numar de investitori straini. Este adevarat?
- Nu cunosc exact cifrele, dar sunt sigur ca in industria textila ne aflam pe primul loc. Practic,majoritatea fabricilor textile din Romania se afla in relatii de colaborare sau au fost cumparate, partial sau total, de italieni. Eu cred ca aici este vorba si de incredere. Avem incredere in romani. Apreciem foarte mult sistemul de invatamant, mai bun decat cel din Italia. Suntem impresionati de dezvoltarea retelei de scoli profesionale - un adevarat tezaur al Romaniei in tranzitie. Celalalt tezaur important sunt tinerii, capacitatea lor profesionala, ideile lor care pot misca muntii din loc. Cu conditia sa aiba credite. Romania trebuie sa urmeze exemplul Italiei si sa acorde tinerilor cu idei credite de onoare - bani pentru aplicarea celor mai promitatoare planuri.
- Ati inceput sa-i cunoasteti pe romani. Ce le recomandati, ca posibil concetatean?
- Incredere, incredere, incredere. Gandire pozitiva. Daca noi am venit si traim aici, in mijlocul oamenilor, ei, pesimistii, sunt cu atat mai obligati sa-si schimbe atitudinea. Noi investim pe termen lung, noi nu suntem colonisti pasageri. Facem aceasta dintr-un motiv simplu: credem sincer in dezvoltarea rapida a acestei tari. Cei dintai care au sesizat "miscarea" noastra sunt companiile aeriene: numai Tarom-ul are sapte zboruri pe saptamana in orasele din nordul Italiei.Ion Longin Popescu
Fotografii de Mihail Cratofil