Batalia "listelor"
Targuiala pentru locurile eligibile pe listele diverselor partide face, de catava vreme, deliciul presei. Toti observatorii au sesizat amplul fenomen de migratie a politicienilor romani de la o formula doctrinara la alta, de la o grupare partinica la alta. Politicianul roman nu pare a avea nici convingeri, nici credinta sau morala. Ales pe o lista, investit cu increderea unor cetateni pentru care programul partidului ce l-a desemnat reprezenta o sansa de schimbare a unei situatii, dupa ei, intolerabila, el trece cu usurinta la alt partid, la alt program, uneori total opus celui initial. Politicianul roman considera ca a fi in Parlament este o meserie ca oricare alta, ba chiar o meserie mai comoda si mai banoasa ca altele. Pentru "alesi", aceasta "bratara de aur" are in plus avantajul asigurarii unei imunitati la umbra careia pot fi facute orice fel de afaceri, pot fi rezolvate orice fel de probleme. Nu este de mirare ca multi vaneaza aceste locuri eligibile, le cumpara, fac toate compromisurile imaginabile pentru a le obtine. Cand "baza electorala" a unui partid se ingusteaza, fie ca urmare a prestatiilor lui la Putere, fie in urma "dezertarilor" generate de plasarea in Opozitie, "reprezentantii" strang randurile pentru a se plasa mai in fata, schimba chiar orientarea partidului pentru a-l plasa in tabara castigatoare sau trec individual in ea. Romania nu are, totusi, atatea partide cu sanse de castig pentru cati politicieni ar vrea sa le conduca sau sa le reprezinte in Parlament. Discreditarea forului legislativ, dar si a clasei politice in ansamblul ei devine astfel explicita. Preocupati doar de ei, de viitorul lor, cei mai multi "alesi" uita imediat dupa trimiterea lor in Parlament pe cei care le-au facut posibila ascensiunea.
Principalele cauze ale acestei stari de lucruri sunt structurarea clientelara a partidelor si votul pe liste. Am scris si cu alte ocazii ca partidele din Romania sunt, in genere, "partide pentru lideri", construite si directionate in functie de umorile acestora. Partidele romanesti au cea mai redusa coloratura ideologica in comparatie cu organizatiile similare din alte tari. Aderenta la o doctrina sau alta este strict conjuncturala, facuta pentru ca "da bine" la electorat sau pentru ca respectivul culoar ideologic a fost mai putin aglomerat. Depinzand de arbitrarul liderilor, de capriciile lor, majoritatea membrilor le sustin atata timp cat acestia par a fi capabili, prin preluarea Puterii (eventual a unei parti a ei), sa le satisfaca aspiratiile materiale, sa le asigure anumite avantaje. Putini sunt naivii care au aderat la o grupare partinica doar pentru ca ea reprezenta o traditie doctrinara sau o orientare ideologica ferma. Iar votul pe liste, departe de a incuraja conturarea unor structuri politice ferm desenate, a devenit la randu-i sursa de coruptie si de intarire a dependentei de lider. Se stie ca bunavointa acestuia poate promova un individ la rangul de candidat eligibil sau, atunci cand nu intra in gratiile lui, il poate plasa pe linie moarta. Nu conteaza asadar nici competenta, nici fermitatea doctrinara sau valoarea aspirantului, ci "cotizatia" lui, obedienta fata de conducatorul "mult stimat si iubit". Batalia pentru plasarea cat mai avantajoasa pe liste devine, in acest caz, o intrecere in slugarnicie sau santaj, un prilej de spectaculoase despartiri sau inregimentari.
Fenomenul apare extrem de clar daca privim spre actuala majoritate parlamentara. Uzura guvernarii, coruptia si greselile acumulate in conducerea Reformei ameninta sa trimita partidele ce o compun in Opozitie pentru viitoarea legislatura. Inca inainte de ultimul an al mandatului, liderii au inceput sa se agite, sa caute "tapi ispasitori" pentru pierderea audientei, sa urmareasca solutii pentru mentinerea la Putere, chiar daca ea va trebui impartita cu altii. Principalul vinovat de dezastrul electoral care se contureaza a fost gasit Pntcd-ul, partid care a dat doi dintre cei trei prim-ministri ai "Schimbarii" si a dominat principala alianta a majoritatii, Cdr-ul. Plasarea Pntcd-ului in aceasta postura are mai multe cauze. Presa independenta le-a dezvaluit de-a lungul exercitiului administrativ inceput in 1996. Una dintre ele a fost definirea lui gerontocratica, "talibanizarea" conducerii sale. Dupa semnalele date de parteneri, in special dupa iesirea Pnl-ului din Cdr, multi lideri au propus intinerirea partidului, promovarea unor "oameni noi". Teza, curajoasa si necesara, a functionat insa pana la momentul alcatuirii listelor electorale, a stabilirii ordinii si prioritatilor pe acestea. In nou structurata Cdr-2000 s-a declansat o batalie acerba pentru ocuparea pozitiilor eligibile, pentru certificarea posibilitatilor de admitere in Parlament. Cei mai "vioi" in aceasta lupta s-au dovedit "batranii", dintre care unii - ca d-l N. Ionescu-Galbeni - anuntasera ca se retrag. Pntcd-ul risca sa isi reduca si mai mult impactul electoral prezentandu-se cu aceeasi echipa care - pe drept sau nu - a fost prezentata drept principala vinovata de esecul tranzitiei romanesti.
Situatia nu difera prea mult in Pnl sau Pd, celelalte componente ale majoritatii. Pnl-ul s-a fracturat intern tocmai pentru ca, prin reducerea bazei electorale, pozitiile eligibile au scazut dramatic. Confirmand inca o data ca atitudinile doctrinare joaca un rol minim in actiunea politica romaneasca, liderii lui actuali - speriati si ei de eventualitatea pierderii fotoliilor parlamentare - au cautat un "salvator" caruia sa-i incredinteze rolul de locomotiva a partidului, sa-i dea misiunea de a-l trage in sus. Nu a contat faptul ca d-l T. Stolojan, pentru ca despre el este vorba, nu a afisat pana acum convingeri liberale. Liderii Pnl au incercat, in fapt, sa confiste "mitul Stolojan", al tehnocratului eficient si inflexibil, desi astfel au tradat structura politica si ideea liberala. Nemultumitii de plasarea pe liste au dobandit un motiv nobil pentru disidenta, gruparea lor trecand - cu arme si bagaje - in Cdr-2000. Iar migrarea spre Pd a fostului prim-ministru taranist, d-l Radu Vasile, insotit de cativa dintre tovarasii sai de disidenta in Pntcd, nu putea sa nu provoace nemultumire. Oricine stie ca social-democratia si crestin-democratia sunt formule ideologice opuse. Cum va sustine electoratul Pd-ist un candidat aparut brusc pe listele sale fara a-si fi abjurat optiunea doctrinara initiala? D-l Radu Vasile a fost demis din functia de prim-ministru pentru management incompetent si nu pentru deviere doctrinara. Acceptarea lui s-a dovedit, in consecinta, conjuncturala, liderii Pd-ului sperand sa beneficieze de suportul clientilor acestuia. Din majoritatea in functiune, doar Udmr-ul pare a fi scapat de amenintarea scindarii, constanta electoratului sau linistindu-i pe "baronii de drept" din fotoliile parlamentare. Intocmirea listelor a provocat, totusi, si in Udmr anumite framantari mai putin sesizabile.
De acerba batalie a listelor din zona majoritatii a beneficiat Pdsr-ul. Creditat cu un procent surprinzator de mare, partidul d-lui Iliescu isi poate permite luxul excluderii oricarui conflict intern. Chiar daca liderii lui au ramas aceeasi, siguranta accesului la Parlament ii tine impreuna, desi partidul a suferit unele defectiuni la "traversarea desertului". Pentru Pdsr, singura problema care se pune in acest moment este cea a dobandirii onorabilitatii externe. Iata de ce liderii sai s-au aratat darnici cu locuri eligibile pentru Psdr (poarta de intrare spre Internationala Socialista) si l-au inregimentat pe d-l A. Severin, presedintele Ap a Osce si personalitate cu relatii extrem de extinse in lumea Vestului. Siguranta castigarii alegerilor, inclusiv a constituirii dupa acestea a unui pol de guvernare social-democrat, a atenuat insa selectia interna, Pdsr riscand sa prezinte, dupa noiembrie 2000, aproximativ aceeasi echipa de conducere a administratiei. Cu aceeasi oameni se obtin insa, de obicei, aceleasi rezultate.
Electoratul este, in circumstantele date, tot mai detasat de politica, tot mai scarbit de politicieni. Schimbarea clasei acestora nu s-a produs. Si, probabil, nici nu se va produce. Toate partidele s-au declarat, in principiu, de acord cu votul uninominal, care ar selecta politicienii in functie de valoarea si competenta probate in competitia directa. Nici unul insa nu a luat initiativa formularii unei propuneri legislative in acest sens. Nu are rost sa mai spunem de ce.Toma Roman