Cerasela IosifescuCu vacanta in amintiri
Am avut o vacanta incantatoare si ea-mi va tine de cald tot anul, care se anunta pentru mine greu. Dar frumos. Cu cate sase spectacole pe saptamana. Si am inceput si repetitiile la al saptelea. E vorba de un Marivaux - de asta data o tragi-comedie necunoscuta la noi. A adus-o de la Paris, unde e stabilit de cativa ani, regizorul Alexandru Colpacci. Se cheama "Travestirea". Tot sunt eu obisnuita cu travestiul de la comedia "Chinezii", pe care o joc alaturi de "Avarul", de "Casatoria" si de alte titluri pe care le stiti. Inclusiv cel mai nou - cu care redeschidem stagiunea saptamana viitoare la "Nottara" - "Sotul pacalit", de MoliUre si regizat de Cornisteanu. Eu il pacalesc, sunt Angelique, adulterina. E un spectacol in stil clasic, de un umor foarte stilat si in admirabila scenografie a Stefaniei Ceanan. Vacanta? Cum s-o uit?! De ajuns sa revad in minte traseul facut cu masina, impreuna cu iubitul meu, si ma simt din nou in vacanta. Am fost pe la mai toate manastirile din Moldova si din Bucovina. Pe langa Agapia, ne-am oprit cateva zile la Sihastrie, unde am descoperit un calugar adevarat, parintele Ciprian, plin de har si de credinta, si nu interesat de cele prea lumesti, cum au devenit altii in zilele noastre. Am ajuns si in Maramures, la Sapanta, la celebrul cimitir vesel, care de asta data mi s-a parut foarte trist. Vechile inscriptii de pe cruci erau mult mai inspirate alta data decat cele aduse stangaci, la zi. Tot trist si plicticos fata de editiile precedente mi s-a parut si Festivalul Tanarului Actor, mutat de la Costinesti la Mangalia. Concurentii au fost slab pregatiti si montarile plicticoase. Oare sa fi fost noi doi - pentru ca si iubitul meu lucreaza in teatru - mult prea exigenti anul acesta?
Vladimir Gaitan"Sunt mai in profesie decat oricand"
Credeati ca m-am retras din teatru? Asa se intelegea dintr-o emisiune Tv despre Gaitan-Constructor? Nicidecum. Ma simt mai in profesie decat oricand. E drept ca prin "91 am infiintat o firma de constructii: totul a pornit de la ideea mea de a antrena cativa actori sa ne construim case de vacanta la mare. I-am atras pe Stela Popescu, pe Arsinel, pe Sergiu Nicolaescu si sper ca vor urma si altii. Dar asta n-a insemnat ca mi-am schimbat profesia. Dovada: premiera de acum catva timp cu "Fuga" de Bulgakov, spectacol care din pacate nu s-a reprogramat, pentru ca cinci tineri din distributie au migrat la "Bulandra", dupa regizoarea Catalina Buzoianu. Drept pentru care cativa dintre noi am somat o vreme. Acum, am inceput repetitiile cu un rol important, sotul Annei Karenina, in regia unui tanar din Chisinau, Sandu Vasilache. Colaborez cu Televiziunea la un nou serial, dupa cel de succes "Casatorie imposibila", in care eram sotul bland si foarte cinstit al Rodicai Mandache. In noul serial politist "Roberta" ma bucur ca il am partener pe marele actor Ilie Gheorghe de la Nationalul craiovean: el joaca un "senator de carton", iar eu - un "miliardar de carton" si amandoi suntem "odiosii" serialului. In afara scenei si ecranului sunt un tata fericit, cu doi copii admirabili: Alexandru - de 21 de ani, vlajgan superb de doi metri si un pic, student la A.S.E. si sportiv profesionist. Fata e inca eleva si viseaza sa faca teatru. Dar dupa ce vede ce se intampla in lumea noastra - ati aflat, desigur, ce sfarsit trist si insingurat a avut un mare actor si fauritor de actori, Petrica Gheorghiu - cred ca incepe sa realizeze si ea cate umbre se ascund sub "luminile rampei".
Mihai Calin"N-am proiecte, astept propuneri"
Ce sa va spun? Sincer, stagnez in profesiunea mea de actor. Nu stiu absolut deloc ce voi face in stagiunea urmatoare. Initiative din partea actorilor? Glumiti! Nu poti veni cu propuneri intr-un mare teatru ca Nationalul fara sa aduci si sponsorii. Daca nu-i ai, astepti sa fii invitat. Am avut o singura premiera, cu un rol mai mic, in "Nunta lui Krecinski", si probabil voi relua tot un rol episodic in "Cotletele". A mai fost si premiera cu "Eminescu", unde il jucam pe amorezul pretendent la mana Veronicai Micle, dar probabil ca a fost mai mult un spectacol ocazional. In rest, imi vad de emisiunea de la televiziune, cu jocul Bingo, foarte urmarit. Saptamana viitoare particip la Festivalul "Humorror" de la Teatrul Odeon, unde joc unul din cei trei tineri innebuniti de un violoncel - cel al lui Vasile Nedelcu, actor si regizor - din piesa lui Visniec, "Si cu violoncelul ce facem?". Concediul mi l-am petrecut in Spania, la mare, la Costa Brava si la Barcelona. Am vazut, bineinteles, catedrala Sagrada Familia, proiectata de faimosul Gaudin - el a facut doar fatada si au terminat-o elevii lui.A. M.
Sofia Vicoveanca
"Cu voia lui Dumnezeu,
pe 1 octombrie voi aniversa 41 de ani de la debut"
- Cineva spunea despre dvs. ca sunteti "sufletul Bucovinei exprimat prin glas omenesc". Pe unde v-ati mai purtat cantecele in vara asta? Ce doruri ati mai starnit?
- Am fost foarte "petita". Am cantat toata vara. M-au chemat peste tot: am fost in Germania, la Londra, iar de Pasti am ajuns chiar in China. Asta ca sa nu va mai spun de spectacolele din tara... Acum cateva zile, am primit invitatia sa petrec Craciunul in Israel. Poate ajung si eu sa vad, in sfarsit, Mormantul Sfant. Sunt foarte obosita, dar nu ma dau batuta. Ii multumesc lui Dumnezeu ca am inca "petitori". Cred ca ma cunoasteti destul de bine si stiti ca eu niciodata nu am "alunecat". Opinca m-a tinut strans lipita de pamant, imi place sa nu plutesc... Va spun asta pentru ca, la un moment dat, va veni vremea sa ma retrag si ma rog la Dumnezeu sa-mi dea minte ca sa stiu cand sa ma opresc, pentru ca noi nu suntem actori, sa putem juca pana la adanci batraneti. Din fericire, Dumnezeu mi-a daruit bucurii care imi umplu viata si care o sa-mblanzeasca despartirea de scena si de cantat. De curand sunt bunica, iar nepotica mea imi poarta numele, se numeste Ana Sofia. Cred ca a asteptat sa ma intorc de pe drumuri, pentru a se naste: seara am ajuns acasa dintr-un turneu in Germania, iar noaptea s-a nascut ea. E un copil superb. A fost la mine trei saptamani si aproape tot timpul am stat langa patutul ei, am leganat-o si i-am cantat. In timpul asta am observat ceva: ca ii plac notele grave - am vazut asta pe chipusorul ei...
- Acasa, in Vicovul dvs., ati mai ajuns?
- Domnule Ionescu, pot spune ca m-am apucat de "nebunii". Am inceput sa construiesc la mine in sat, in Vicovul de Jos, un mic muzeu de costume populare. In centru se vor afla costumele de mire si mireasa din Bucovina, cu lada de zestre si patut, fiind urmate de alaiul nuntasilor (costume de Bacau, Alba, Vrancea). Nu sunt toate costumele mele, pe unele le-am primit de la diversi oameni, pe unul il am chiar de la Veta Biris. Casuta asta, unde voi amenaja muzeul, este altarul sufletului meu.
- Vine toamna si, o data cu ea, si proiectele... Ce pregatiti? Ce lucrati?
- Mi-am terminat volumul de poezii dedicate Bucovinei de dincolo, pe care l-am intitulat "Cu inima in palme". Acum lucrez la doua albume, pe care vor fi 25 de prime auditii, iar restul vor fi cantece, unele uitate si de mine, lansate acum mai bine de 40 de ani, cand mi-am inceput cariera. Acestea din urma vor fi transpuse pe vocea de acum, care este cu o terta mai grava. Vocea mea a suferit o schimbare de tonalitate in decursul acestor patru decenii. Si cu voia lui Dumnezeu, pe 1 octombrie voi aniversa 41 de ani de la debut.Claudiu Ionescu