Balcani 2000
Este instructiv pentru noi, romanii, cand ne gandim la Europa, sa facem o cat de scurta excursie in Balcani. Vom intelege astfel mai bine unde ne aflam si cum stam, in comparatie cu vecinii nostri bulgari sau greci. Sa luam ca exemplu semnalizarile rutiere. Daca pe autostrazile noi, construite cu sprijin european, Grecia corespunde nivelului occidental, cand ajungi sa circuli pe drumuri secundare, risti sa nu mai ajungi unde ti-ai propus. Ca sa vizitezi, de pilda, Canalul Corint, trecand prin orasul Corint, iti va fi extrem de greu. Nici un semn, nici o placa, nici un indiciu ca la cateva sute de metri se afla un obiectiv turistic atat de celebru. Incurcatura "face pui" si mai mari cand ajungi la Sofia. Ca sa nimeresti soseaua spre Ruse, ai grija sa-ti rezervi macar o ora ca sa te invartesti in cerc, de la o autostrada la alta, pana gasesti minusculul indicator pe care vreun sofer roman de Tir s-a indurat si a scris cu creta: "Spre Romania". Dar ce sunt toate acestea, fata de intunericul si "misterul" din Vama Romana de la Giurgiu? Desi Banca Mondiala a acordat un credit substantial pentru modernizarea acestei porti de intrare in tara, desi ofiterii si vamesii au un comportament civilizat, altul decat in trecut, dupa ce treci de controalele derutina, te trezesti in "tara nimanui": nici un marcaj, nici o sageata, nici o placa de orientare. Incotro e orasul? Ghici! Doar flerul... romanesc te poate ajuta. Daca esti strain, Dumnezeu cu tine! Si, eventual, politistul din colt, un bisnitar de duzina pe care superiorii sai il tin "la post" cu scopuri obscure, de vreme ce individul ii opreste doar pe cei cu numar strain si, sub pretextul ca vrea sa vada "cartea verde" (deja controlata obligatoriu de ofiterii de frontiera), le cere cu nerusinare bani si tigari. Si la drumuri suntem, se intelege, pe ultimul loc. De la superbele autostrazi grecesti la bunele autostrazi bulgaresti trecerea se face suportabil. Cu o mentiune: in timp ce pentru o distanta de 700 km, in Grecia platesti mai putin de 7 dolari, in Bulgaria, pentru 500 km, scoti din buzunar exact 22 dolari! Din acest punct de vedere, taxele romanesti sunt suportabile. Dar prima parte a drumului de la Giurgiu la Bucuresti, exact cea cu care faci cunostinta la intrarea pe pamant romanesc - "Maica Ta, Hristoase!" (vorba soldatului Svejk) -, e ceva de speriat! Nici un marcaj ca lumea, nici o luminita, nici o palma de asfalt fara ondulatii. Satele sunt cufundate in bezna totala, benzile albe de vopsea s-au sters demult, singura raza de lumina venind din ochii pisicilor care traverseaza soseaua.
Tabloul e sumbru. Dar tot romanul optimist spera ca nu va mai dura mult si vom intelege, cat mai multi dintre noi, ca, pentru a fi ajutati de altii, adica de Europa, avem obligatia morala sa miscam noi intai, din mandria pe care-o mai avem, un deget in directia normalitatii. Sa aratam ca anul de gratie 2000 este un hotar. Un inceput al unei reale emancipari: iesirea de sub gaurita palarie a lui Nastratin Hogea.Ion Longin Popescu