Trasee Duhovnicesti
Manastirea VarzarestiIn biserica ei, ascunsa in codrii Vrancei, s-a calugarit cuvioasa Teodora, pustnica de la Sihla
Pe Golgota, printre paduriIn putin cercetata Tara a Vrancei, la granita dintre campie si podgoriile incarcate de rod, se afla o salba de sate, intre care unul e numit Urechesti. O asezare mare, frumoasa, ca toate satele de vranceni. Nu departe de el, la doar 5 kilometri, se afla o manastire ascunsa adanc in padure, la care se ajunge insa extrem de greu. Un drum cu santuri lungi si adanci, cu pante foarte abrupte si curbe care se strecoara printre copaci, urca anevoie spre Magura - o poiana asezata in mijlocul unei paduri de stejari. E suficienta o rafala de ploaie pentru ca drumul lutos sa se transforme intr-o mocirla alunecoasa, iar la vreme de iarna, prin locurile acestea nu se poate umbla aproape deloc. Ca o rasplata adusa crestinilor care se incumeta, totusi, sa se ia la tranta cu el, sus, la capat, drumul se opreste intr-o gura de rai. Poate chiar raiul pastorului mioritic care, dupa cum se stie, a fost vrancean. Un rai de soare, inconjurat de un ocol de paduri, cu umbra deasa si tamaiata de miresme dulci-amarui. Iar in mijlocul acelui paradis natural se afla o manastire veche, cu o poveste plina de farmec si de minuni.Cuvioasa din pesteraManastirea Varzaresti isi datoreaza numele unui boier: Radu Varzaru, un apropiat al domnitorului Matei Basarab, care i-a pus piatra de temelie la anul 1645. De ce-o fi ascuns-o asa de adanc in padure e greu de stiut. Poate din dorinta monahilor de a ramane singuri, cu Dumnezeu, sau poate pentru a o abate din calea invaziilor straine; sigur e insa ca salbaticia ei a atras numerosi monahi cu dorul sihastriei in suflet, printre care, la loc de frunte, se afla cuvioasa Teodora de la Sihla, care s-a calugarit chiar aici. Avea 30 de ani la intrarea in manastire si venea dupa o pustnicie grea si indelungata prin muntii alaturati, ai Buzaului. Amintirea ei, vesnic vie in rugaciune, se pastreaza si intr-o pestera sapata in piatra, in care a stat pana la plecarea in Muntii Neamtului. Astazi, pestera a fost transformata intr-o frumoasa bisericuta rupestra, pe care ctitorul ei, parintele Serafim Maciuca, n-a reusit sa o termine, fiind mutat la alta manastire din tara, sa faca (spun oamenii locului) si acolo minuni.Sub pecinginea saracieiRupta de lume si ascunsa intre paduri, Manastirea Varzaresti e cuprinsa de pecinginea saraciei. Un tractor rupt in doua troneaza in mijlocul curtii, asteptand cateva piese care sa-i porneasca din nou inima. Chiliile sunt vechi si subrede, la fel ca si grajdul in care traiesc impreuna cateva vacute si vreo doi cai. Unatelier improvizat intr-o dunga a curtii dovedeste ca monahii lasa din cand in cand rugaciunea pentru a mai pune un petec pe casa lor, asa de rau vatamata de vitregia istoriei. "Candva, manastirea a fost inconjurata de chilii, dar ce-au inceput sa strice turcii au desavarsit comunistii, iar acuma nu mai sunt bani", spune parintele econom, un barbat inalt si smerit, iute la pas ca si manzul pe langa care alearga ca sa-l invete dezlegarea picioarelor. "Au fost duminici in care n-am strans mai mult de 70.000 delei. In satele din jur, lumea nu este prea credincioasa si porneste rar spre biserica. Din cauza saraciei, parintele staret a luat drumul tarii pentru a aduna ceva fonduri, ca sa putem continua ce-am inceput."
In curtea manastirii se afla doua biserici, asezate alaturi. Biserica veche, cu ziduri groase de-un metru, cu pronaos si pridvor adaugate in urma cu o suta de ani (la 1877, catapeteasma a fost pictata de un zugrav din Buzau) si biserica noua, cu hramul Sf. Gheorghe, inaltata la 1890, in prezent fiind aproape distrusa si napadita de buruieni. "Biserica a fost inconjurata de 12 brazi mari si frumosi", imi povesteste un calugar. "Dar, intr-o noapte, un fulger l-a secerat pe unul dintre ei care, in cadere, a rupt crucea din varful turlei. Din cauza aceasta am fost nevoiti sa-i taiem pe toti. Peste acest loc sfant, unde s-a rugat si s-a calugarit cuvioasa Teodora, unde patru sute de ani generatiile de monahi au continuat sa existe, infruntand urgia istoriei, parca s-a abatut un blestem. Nu ne mai putem reveni, nu mai putem iesi la lumina din saracie. Nu ne mai putem intoarce la timpul cand manastirea era bogata si respectata, cand aduna in biserica ei rauri de credinciosi, cand cantarile calugarilor strabateau adanc, in paduri. Cu toate acestea, noi ramanem cu nadejdea in Dumnezeu. Se va indura Preabunul si Atotputernicul si de aceasta sfanta manastire intr-o zi."Cand Maica Domnului se arata in vis
Parintele Avram Vasile are cam 50 de ani. Povestea vietii lui seamana cu o minune: "Sunt din judetul Braila si, la inceputul vietii mele adulte, am fost tractorist. Apoi am lucrat la Mina Tarnita, din Suceava, dar dupa Revolutie m-am decis sa ma privatizez. M-am intors acasa, am construit cateva gatere si mori de macinat si asa am ajuns patron. Dar nu m-a ajutat sanatatea. Am avut vreo opt internari in spital si din toate am scapat cu viata, dar la ultima mi s-a aratat Maica Domnului in vis si mi-a spus ca numai calugarindu-ma ma voi mantui. Chiar a doua zi, mi-am chemat sotia si copiii si le-am spus ca imi dau averile unei manastiri si plec in viata sfanta. La inceput nu au fost de acord, dar pana la urma au acceptat si eu mi-am indeplinit hotararea: am donat tot ce-aveam Manastirii Mitoc si m-am calugarit, iar dupa un timp am ajuns aici, la Varzaresti, unde Dumnezeu mi-a dat semne ca sunt pe calea cea buna, ajutandu-ma sa vindec prin rugaciune oameni bolnavi". Parintele imi aduce un teanc de hartii, declaratii ale mai multor persoane pe care le-a vindecat, copii infirmi, pe care i-a facut sa mearga sau sa vorbeasca sau pe care i-a linistit prin exorcizari. Toate declaratiile poarta semnatura completa, au serie si numar de buletin. O prevedere menita sa il apere de vorbe rele si de iscodirile diavolesti.Nestiuta de lume, ferita din drumul pelerinajelor sfinte, care intorc astazi lumea catre biserici si rugaciuni, Manastirea Varzaresti are mare nevoie de sprijin. Saracia si modestia infatisarii ei e compensata de incarcatura spirituala a locului, de rugaciunile si pilda duhovniceasca a cuvioasei Teodora, pe care vrancenii, nemtenii si sucevenii o viseaza candva inaltata printre sfinti. Le-a apartinut tuturora prin pilda, lumina si smerenia ei.Epilog
Autorul acestor randuri este un impatimit al drumurilor care duc catre manastiri. Caut mai ales locurile uitate de lume, asezarile monahale netrecute pe hartile noastre turistice, dar unde se simte aievea, pasind prin iarba, calcatura lui Dumnezeu.Vasile Obreja - Suceava